Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.140/A/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 111 din 6 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se prezintă reprezentanta apelantului pârât, cu delegație la dosar și reprezentanta intimatului reclamant, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită efectuarea unui supliment la raportul de expertiză raportat la motivele de apel privind suprafața de tren ce a rămas înscrisă în cartea funciară pe numele statului, față de împrejurarea că din cota de a statului s-a dezmembrat și înscris în carte funciară nouă suprafața de 500 mp în favoarea unei persoane fizice, astfel că, în prezent, statul nu mai are o cotă de parte din imobil, cum a apreciat prima instanță.
Reprezentanta reclamantului intimat se opune suplimentării probațiunii, pe motiv că asupra acestor împrejurări, respectiv asupra cotelor de proprietate ale părților, se va pronunța instanța abia atunci când va fi investită cu o acțiune de partaj.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea privind suplimentarea probațiunii, pe motiv că, fiind vorbe de cote înscrise în cartea funciară și nu de dezlipiri greșite, instanța poate aprecia asupra acestora și face corecturile necesare în funcție de soluția ce se va da în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie, constată prezentul apel în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta apelantului pârât susține apelul așa cum este formulat solicită admiterea lui conform motivelor expuse în memoriul de apel depus la dosar, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 111 din 06 martie 2008 Tribunalului Cluj, a fost admisă acțiunea exercitată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul Municipiului C-N, dispunându-se anularea Dispoziției nr. 2105/19.06.2006 a Primarului Municipiului C-N, restituirea în natură a cotei de parte din imobilul situat în C-N, înscris în CF 4156 C, nr. top. 21077/7/2 și intabularea în CF a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, pârâtul fiind obligat să propună despăgubiri și pentru cota de parte din nr. top. 21077/1 de 500 mp.
În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că reclamantul a formulat notificare în baza Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român, situat în C-N,str. -, înscris în CF 4156 C-N, compus din casă și grădină în suprafață totală de 879 stjp.
Prin dispoziția nr. 2195/19.06.2006 a Primarului Municipiului C-N, a fost respinsă în parte notificarea nr. 1504/10.08.2001 înregistrată cu nr. 47906/3/452/14.08.2001 formulată de pentru cota de și cota de parte din imobilul situat în--181, înscris în CF 4156, nr. top. 21077/7 în baza art. 1 pct. 1-3 lit. c (i) din Normele metodologice aprobate prin HG 498/2003 pentru cota de parte, iar, pentru cota de parte, deoarece revendicatorul nu a făcut dovada proprietății. A fost propusă acordarea de despăgubiri pentru cota de parte din același imobil către reclamant.
În ceea ce privește partea de imobil care a făcut obiectul emiterii titlului de proprietate aflată în CF - C-N sub, cu nr. top. 21077/7/1 de 500 mp, aflată în proprietatea altei persoane, pârâtul a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru cota de parte.
Imobilul în litigiu, așa cum rezultă din extrasul funciar privind CF 4156 C, a fost proprietatea părinților reclamantului în cotă de parte, cealaltă cotă de parte fiind deținută de o persoană fizică. Mama reclamantului, a avut o cotă de parte, preluată în baza Decretului nr.111/1951, prin sentința civilă nr. 4156/1966, iar tatăl reclamantului, avut tot o cotă de parte, preluată prin încheierea nr.2849/1968.
O porțiune de 500 mp din terenul înscris în CF 4156 C fost atribuită în proprietate unei alte persoane.
Reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, iar, conform expertizei tehnice judiciare întocmită în cauză, cota de parte rămasă înscrisă pe Statul Român în vechea carte funciară poate fi restituită, sens în care instanța a și dispus, iar, pentru cota de parte din porțiunea de 500 mp atribuită unei terțe persoane, obligat pârâtul să formuleze ofertă de restituire prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită pentru cota de parte din imobil preluată de la mama sa, însă, în ceea ce privește cota de parte a tatălui său, aceasta a fost preluată nu doar în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966, ci și în baza sentinței penale nr.16182/1969, asupra cotei sale fiind instituit un sechestru penal.
În plus, expertiza este greșită, întrucât vechea parcelă avea o suprafață de 879 stj.p, corespunzătoare suprafeței de 3162 și nu de 3164 mp, cea rămasă în vechea carte funciară după dezlipirea suprafeței de 500 mp fiind de 2662 mp. Expertul trece în tabelul de mișcare parcelară cota de parte în favoarea Statului Român și parte în favoarea unei terțe persoane în situația actuală, iar, în situația viitoare, cota de a statului o propune spre intabulare pe numele reclamantului, deși, în realitate, în favoarea statului a mai rămas doar o cotă reală de 1081/2662 parte și nu o cotă ideală de parte.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art.292 alin.1 și 295 alin.1 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, apelul se fundamentează pe două motive, și anume: titlul cu care Statul Român preluat cota de parte a tatălui reclamantului și, respectiv, cota care mai rămas înscrisă în favoarea Statului Român în vechea carte funciară, după atribuirea unei porțiuni de teren de 500 mp în favoarea unei terțe persoane în baza legilor fondului funciar.
În ceea ce privește primul motiv de apel, conform cuprinsului CF nr. 4156 C, cărei copie legalizată este depusă la 12-17 din dosarul primei instanțe, cota de parte de sub B 10 lui a fost preluată de stat în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 și Decretului nr. 712/1966, precum și a procesului verbal de situație din 15.10.1968, Statul Român intabulându-și dreptul de proprietate sub B 21, cu încheierea nr. 2849/25.10.1968 CF.
Este adevărat că sub B 18, cu încheierea CF nr. 1479/31.05.1963, în baza sentinței civile nr. 16182/1969 a Tribunalului Popular al orașului C, este înscris un sechestru penal asupra porțiunii lui, neradiat până în prezent, iar, ulterior, prin sentința penală nr. 1349/1.09.1959 Tribunalului Popular al orașului C, pronunțată în dosarul nr. 13765/1959, depusă la dosar de pârât la ultimul termen de judecată ( 206-208), s- dispus, o dată cu condamnarea tatălui inculpatului pentru deținere de aur în formă de monede, și confiscarea totală a averii, inclusiv imobilului în litigiu, măsura menținută în ceea ce privește imobilul în litigiu prin decizia penală nr.1359/III/24.09.1959 Tribunalului regional C, Colegiul III (209-210), însă statul nu pus în executare această hotărâre penală, ca dovadă că preluat imobilul 7 ani mai târziu în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966.
În plus, în ceea ce privește infracțiunea de deținere de metale prețioase, Curtea Supremă de Justiție s- pronunțat pe calea recursurilor în anulare în sensul constatării neconstituționalității legilor incriminatoare, pe motiv că pedeapsa complementară confiscării averii este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate ocrotit și de constituțiile anterioare anului 1991 ( a se vedea, de ex. decizia nr.6 din 13.01.2003), iar faptul că, în cazul tatălui reclamantului, nu a fost exercitată o astfel de cale de atac, nu poate să-i creeze acestuia o situație discriminatorie, câtă vreme această cale de atac extraordinară nu era la dispoziția sa ori a moștenitorilor săi, putând fi exercitată doar de Procurorul general.
Deși prin art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, legiuitorul român consideră abuzive doar preluările în temeiul unor hotărâri judecătorești penale de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, ce constituie manifestări de opoziție față de regimul totalitar comunist, prin OUG nr. 190/2000, considerat abuzive preluările metalelor prețioase deținute sau comercializate, chiar dacă la baza acestor preluări au stat sentințe penale de condamnare, or este inadmisibil să se creeze o situație discriminatorie între cei care și-au investit economiile doar în metale prețioase, neavând imobile în proprietate, care sunt despăgubiți integral și cei care au avut în proprietate locuințe ce au fost prelate în considerarea săvârșirii acelorași fapte.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, acesta este fondat, întrucât, într-adevăr, parcela inițială cu nr. top 21077/7 a avut suprafața de 879 stj.p., corespunzătoare unei suprafețe de 3162 mp. În cartea funciară veche nr. 4156 C, sub B 24, s- înscris dezlipirea unei porțiuni de 500 mp din parcela inițială, formându-se, astfel, două parcele cu nr. topografic nou, respectiv 21077/7/2 teren în suprafață de 2662 mp și casă, reînscrisă în aceeași carte funciară și parcela cu nr. top nou 21077/7/1 teren în suprafață de 500 mp, transcrisă în CF - C, în baza sentinței civile nr. 12103/1998 a Judecătoriei Cluj -
În vechea carte funciară, fost omisă înscrierea unor mențiuni referitoare la porțiunea proprietarului tabular ce a transmis dreptul de proprietate asupra cotei reale de 500/3162 parte în favoarea unei terțe persoane, în baza căreia s- făcut dezlipirea, în cartea funciară veche rămânând înscriși aceeași foști coproprietari, respectiv Statul Român și numita, în cote egale.
În realitate, Statul Român a atribuit o suprafață de 500 mp din porțiunea sa unei terțe persoane, neputând fi diminuată cota persoanei fizice de sub B 23 ca urmare a acestei operațiuni cu o suprafață de 250 mp, cum dispus prima instanță.
Așadar, în vechea carte funciară, din cota ideală de parte a Statului Român, căreia îi corespunde o cotă reală de 1581/3162, o cotă reală de 500/3162 parte a fost transmisă în favoarea unui terț și aceasta trebuie scăzută din cota reală a statului rămasă în vechea carte funciară, acestuia rămânându-i doar o porțiune de 1081/2662, iar, în favoarea persoanei fizice de sub B 23, o cotă mai mare de 1581/2662.
Sub acest aspect, hotărârea apelată urmează a fi modificată în sensul de a fi restituită cota reală de 1081/2662 în natură, iar, pentru suprafața de 500 mp atribuită unei terțe persoane, vor fi stabilite măsuri reparatorii prin echivalent.
În minuta deciziei, curtea făcut o eroare de calcul evidentă, în sensul că, în loc să împartă la 2 suprafața inițială de 3162 mp parcelei pentru stabilirea cotelor reale corespunzătoare cotei ideale de parte, pentru a se scădea suprafața de 500 mp din cota reală a Statului Român, a împărțit la 2 suprafața de 2662 mp rămasă în vechea carte funciară după dezlipire, sens în care, în temeiul art.281 Cod proc. civ. urmează a fi îndreptată eroarea materială, urmând ca în dispozitiv să se treacă cotele corecte.
Nu sunt fondate apărările reclamantului, în sensul că vor fi stabilite cotele doar cu ocazia partajului, câtă vreme nu este vorba de devălmășie, ci de coproprietate pe cote părți.
Oricum, prezenta hotărâre nu este opozabilă celuilalt proprietar tabular, astfel că, în măsura în care s-ar menține hotărârea primei instanțe, reclamantul ar rămâne prejudiciat în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 250 mp atribuită deja de către stat unui terț.
În temeiul art.296 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 111 din 6 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă parțial, în sensul că dispune restituirea în natură a cotei reale de 1081/2662 din terenul cu nr. top. 21077/7/2 din CF 4156
Obligă pârâtul să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 500 mp, parcela cu nr. top. 21077/7/1 din CF nr. -
Menține dispoziția privind anularea dispoziției nr. 2105/19.06.2006 emisă de pârât.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
. A - - - - -
Red. dact. GC
5 ex./ 4.06.2008
Jud. I instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
