Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.141/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 31 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarea și de intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.101/C din data de 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 20 octombrie 2008, apoi la 24 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi, 31 octombrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 101/C/25.03.2008, Tribunalul Brașova admis în parte, astfel cum a fost precizată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Municipiul B, reprezentat legal de Primar.
A anulat în parte Dispoziția nr. 2894/27.07.2006, emisă de intimat, prin reprezentantul său legal, respectiv, prevederile din această dispoziție care se referă la modalitatea de restituire a imobilului cu destinația de construcție, situat în B,-, înscris în CF nr. 15658 B, sub nr. top 8828/2/b/2/2/2/2/2/2/4/II.
A obligat intimatul să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziției, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să acorde contestatoarei, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru imobilul cu destinația de construcție situat în B,-, înscris în CF nr. 15658 B, sub nr. top 8828/2/b/2/2/2/2/2/2/4/II a cărui valoare a fost stabilită la suma de 122.500 euro, prin raportul de expertiză, efectuat în cauză de expert, o suprafață de teren, egală ca valoare cu imobilul mai sus indicat, din terenul de 30 ha din " Trupul ", pus la dispoziția Comisiei Locale B de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin HCL nr. 432/2006.
A menținut restul prevederilor din dispoziția atacată.
A respins restul pretențiilor formulate de contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 43852, la data de 23 iulie 1984 de fostul notariat de Stat Județean B, numitul, în calitate de vânzător, a transmis numitei, în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1 2 parte din imobilul cu destinația de construcție, înscris în nr. 15658 B, sub nr. top. 8828 2 b 2 2 2 2 2 2 4 II.
În cuprinsul acestui act translativ de proprietate s-a menționat că, cota de 1 2 parte din imobilul cu destinația de teren, aferent, cotei indivize, înstrăinate, urmează regimul juridic instituit de art. 30 alin.( 2) din Legea nr. 58 1974, cumpărătoarea urmând deține în folosință suprafața de teren, ce va fi determinată prin decizia Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Județului B, pentru a putea realiza întabularea în evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de proprietate pe care l-a dobândit asupra construcției.
Din copia cărții funciare nr. 15658 B, rezultă că, numita a deținut în proprietate și cota de 1 2 parte din imobilul cu destinația de construcție mai sus identificat, conform contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 93687 1975 de fostul Notariat de Stat Județean B.
De asemenea, din copia cărții funciare menționate reiese că, imobilul construcție și cota de 1 2 parte din imobilul cu destinația de teren mai sus identificate au trecut în proprietatea statului, cu titlu de expropriere, în baza Decretului nr. 437 1986.
La data de 21.11.1992, a survenit decesul numitei, iar, prin Certificatul de Moștenitor nr. 116 07 august 2000, emis de Biroul Notarului Public, s-a stabilit că are calitatea de unic succesor în drepturi al acesteia contestatoarea, în calitate de fiică.
Urmând procedura prealabilă obligatorie, reglementată de Legea nr. 10 2001, contestatoarea și soțul acesteia -, au înregistrata, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul intimatului, o notificare, prin care au solicitat a le fi acordate despăgubiri bănești sau alte bunuri imobile, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitei.
Intimatul a transmis notificarea astfel formulată spre competentă soluționare Prefecturii Județului B, care a respins cererea de acordare de despăgubiri, pentru imobilele din litigiu, și a trimis intimatului notificarea promovată de contestatoare și de soțul acesteia pentru aos oluționa în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 10 2001.
Prin dispoziția nr. 2894 27 iulie 2006, intimatul a propus acordarea către contestatoarea de titluri de despăgubire, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilul cu destinația de construcție, situat în B,-, înscris în nr. 15658 B, sub nr. top 8828 2 b 2 2 2 2 2 2 4 II, a respins notificarea pe care partea menționată a formulat-o pentru cota de 1 2 parte din imobilul - teren, în suprafață de 355, 60 mp. motivat de faptul că, acesta nu a constituit obiectul dreptului de proprietate al antecesorului său și a respins notificarea pe care a promovat-o numitul, întrucât, acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10 2001.
Dispoziția menționată a fost atacată doar de unul dintre titularii notificării, și anume, de contestatoarea criticând-o sub aspectul soluției de respinge a cererii pe care a formulat-o pentru cota de 1 2 parte din imobilul cu destinația de teren și sub aspectul măsurii reparatorii prin echivalent, pe care intimatul a propus-o pentru imobilul cu destinația de construcție.
În ceea ce privește prima critică adusă de contestatoare dispoziției atacate, tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiată, respingând pretențiile formulate de partea menționată cu privire la cota de 1 2 parte din imobilul cu destinația de teren, în suprafață de 355, 60 mp.
În acest sens, s-au invocat prevederile art. 23 din Legea nr. 10 2001, în conformitate cu care dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care persoana care se pretinde îndreptățită la restituire a formulat notificare, poate fi făcută numai cu înscrisuri, iar art. 23.1 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10 2001 stipulează că, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică ( act de vânzare - cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221 1950, în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri).
În speță, contestatoarea nu a depus la dosarul cauzei niciun act doveditor al deținerii de către antecesoarea sa a dreptului de proprietate asupra imobilului, cu destinația de teren pentru care a formulat notificarea.
În acest sens, a statuat instanța că, din evidențele de carte funciară rezultă că antecesoarea părții menționate nu a avut calitatea de proprietar al imobilului cu destinația de teren în litigiu. Regimul juridic al imobilului, teren, aferent imobilului cu destinația de construcție, pentru care fost formulată notificarea în temeiul Legii nr. 10 2001, a fost reglementat de art. 30 din Legea nr. 58 1974, el fiind preluat de stat, în baza acestor prevederi legale, de la persoanele cu care antecesoarea contestatoarei a încheiat actele translative de proprietate, în temeiul cărora a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de construcție, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a din Legea nr. 10 2001, calitatea de persoane îndreptățite să obțină restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului, teren din litigiu, aparține acestor persoane, iar nu contestatoarei.
În ceea ce privește critica adusă de contestatoare dispoziției atacate sub aspectul modalității de restituire a imobilului cu destinația de construcție în litigiu, aleasă de intimatul Municipiul B, s-a apreciat că această critică este fondată.
Art. 1 alin (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură în condițiile prezentei legi", iar alin (2) al aceluiași text de lege stipulează că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea, art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001 dispune că "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în condițiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Dispozițiile legale precitate reglementează modalitatea de restituire a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001, consacrând principiul restituirii în natură a acestor imobile și, totodată, instituie o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent, ce se acordă, în cazul în care restituirea în natură a acestor imobile nu este posibilă.
Astfel, prevederile legale mai sus-menționate, instituie în sarcina entității învestită, potrivit legii cu soluționarea notificării, obligația ca mai întâi să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii și doar, în cazul în care persoana îndreptățită nu își exprimă acordul pentru instituirea acestei măsuri reparatorii prin echivalent, sau când această măsură reparatorie prin echivalent nu poate opera din motive obiective, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ca măsură reparatorie prin echivalent.
De asemenea, prevederile art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001, stabilesc pentru entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării obligația de a motiva, prin decizia sau, după caz, prin dispoziția pe care o emite, alegerea uneia dintre măsurile reparatorii prin echivalent, ca modalitate de restituire a imobilului cu privire la care a fost formulată notificarea.
În speță, intimatul Municipiul B nu a arătat, în dispoziția atacată, care au fost considerentele pentru care nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de art. 26 alin (1) din Legea nr. 10/2001, propunând în mod direct contestatoarei, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cadrul prezentului proces, partea menționată nu a fundamentat în niciun fel, în întâmpinarea pe care formulat-o, nesoluționarea în mod favorabil a cererii contestatoarei de acordare a unui alt imobil, în compensarea celui ce a aparținut antecesoarei acesteia, ca măsură reparatorie în echivalent.
Așa fiind, s-a constatat că, refuzul intimatului de acordare în compensare a unui alt bun imobil, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru imobilul cu destinația de construcție, pentru care contestatoarea a formulat notificare, este abuziv, astfel că, el fiind astfel sancționat prin admiterea cererii formulată, în acest sens de partea menționată.
În ceea ce privește imobilele cu privire la care poate opera compensarea, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10 2001, reprezentantul legal al unității administrative, în patrimoniul căreia se află bunul imobil notificat, este obligat să afișeze, lunar, la loc vizibil, lista cuprinzând bunurile disponibile și sau după caz, serviciile care pot fi acordate în compensație.
Prin urmare, unitatea administrativ - teritorială are dreptul de a aprecia care sunt bunurile, din patrimoniul său, care pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent și obligația de a face cunoscute aceste imobile.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționat, Consiliul Local al Municipiului B adoptat Hotărârea nr. 432 26 iunie 2006, prin care a pus la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 10 2001, în vederea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptățite, suprafață de 30 ha din terenul denumit generic, Trupul ( fila 147din primul volum al cauzei ).
În speță, contestatoarea a solicitat ca măsura compensării să opereze pentru alte bunuri imobile decât cele menționate în Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B, și anume, pentru imobilele înscrise în nr. 12.219 B, sub nr. top 5816-5818 totul 2 2- totul 2 5.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză și din copia cărții funciare mai sus indicată, rezultă că, numărul top menționat mai sus a fost format în urma comasării mai multor imobile, ce au constituit obiectul dreptului de proprietate la Statului, iar, ulterior, a format obiectul unor operațiuni de dezmembrare. ( filele 255-262 din volumul I al dosarului și filele 36-54 din volumul II la dosarului )
Prin Încheierea ședinței publice din data de 17.12.2007, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) din Codul d e procedură civilă, a stabilit în sarcina intimatului obligația de a face precizări legate de situația actuală a imobilelor pentru care s-a solicitat a se dispune compensarea, ca măsură reparatorie în echivalent.
Răspunzând acestei solicitări a instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei, pentru termenul de judecată din data de 18.01.2008, o notă de ședință, prin care a învederat că, imobilul solicitat în compensare, este nedezmembrat și este afectat, pe o suprafață de 4230 mp., de un drum public și că, pentru acest imobil a fost formulată, în condițiile reglementate de Legea nr. 10 2001, notificare, care se află în curs de soluționare.
De asemenea, prin nota de ședință pe care formulat-o, în sensul celor mai sus expuse, intimatul a învederat că,suprafața de 593,47 mp. din terenul solicitat de contestatore, în compensație, ca măsură reparatorie în echivalent, a format obiectul Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului B nr. 241 2003 și nr. 532 2003, care se referă la alocarea unor suprafețe de teren pentru construirea unui ansamblu de locuințe.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că, măsura compensării, ca măsură reparatorie în echivalent pentru imobilul cu destinația de construcție în litigiu, nu poate opera față de imobilele indicate de contestatoare, întrucât, în primul rând, acestea nu fac parte din imobilele determinate, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10 2001, prin Hotărârea nr. 432 26 iunie 2006 Consiliului Local al Municipiului și, în al doilea rând, pentru că, situația juridică a acestora, și anume aceea de drum public, de imobil revendicat de alte persoane în condițiile reglementate de Legea nr. 10 2001 și de imobil afectat construirii unui ansamblu de locuințe, nu poate determina concluzia că acestea au caracterul de bunuri imobile disponibile.
Prin urmare, măsura compensării, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul cu destinația de construcție din litigiu va opera față de imobilul indicat în hotărârea Consiliului Local al Municipiului B mai sus arătată, în limita valorii acestui teren.
Sub acest aspect, s-a reținut că, prin raportul de expertiză în specialitatea construcții, efectuat în cauză, de expert, s-a realizat evaluarea imobilului în litigiu în două variante, și anume, prin luarea în considerare și a valorii terenului aferent imobilului, cu destinația de construcție și, respectiv, prin luarea în considerare numai a valorii acestui din urmă imobil.
Având în vedere soluția de respingere a pretențiilor pe care contestatoarea le-a formulat cu privire la cota de 1 2 parte din terenul în suprafață de 355, 60 mp. tribunalul a reținut doar evaluarea pe care expertul desemnat în cauză a făcut-o pentru imobilul cu destinația de construcție, evaluare, în urma căreia a stabilit suma de 122.500 Euro, ca reprezentând valoarea acestui imobil.
Desigur că, la determinarea în concret a suprafeței de teren din imobilul, ce poartă denumirea generică de, Trupul, ce se cuvine contestatoarei, ca măsură reparatorie în echivalent pentru imobilul cu destinația de construcție în litigiu, intimatul va ține seama și de cuantumul despăgubirilor pe care antecesoarea contestatoarei le-a primit cu ocazia exproprierii acestui imobil, cuantum care a fost stabilit prin dispoziția atacată și care nu a fost contestat în cadrul prezentului proces.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de suspendare a dispoziției nr. nr. 3586 25.09.2006, emisă de intimat, prin care a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10 2001, a numitului pentru cota de 1 2 parte din imobilul cu destinația de teren în litigiu, instanța a arătat că acesta este lipsită de suport legal.
Împotriva hotărârii au declarat apel contestatoarea și intimatul Municipiul B prin primar.
Apelul contestatoarei tinde la schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor căi de atac se învederează că în mod greșit prima instanță a admis contestația doar pentru imobilul construcție expropriat și demolat, iar nu și pentru cota de din terenul de 355,60 mp, arătându-se că antecesorii săi au deținut și cota de parte din acest din urmă teren.
Contestatoarea a solicitat în cursul procedurii desfășurate în fața primei instanțe, recunoașterea ca măsură reparatorie în echivalent a terenului aflat la intersecția str. - cu str. -, identificat în raportul de expertiză, alături de alte imobile, ca fiind liber, nerevendicat. În opinia apelantei contestatoare, soluția tribunalului d e acordare ca măsură reparatorie a unui teren din trupul, este greșită, acest imobil nefiind dezmembrat.
Intimatul Municipiul Bas olicitat prin apelul exercitat, admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii contestației.
Un prim motiv de apel îl vizează greșita anulare de către prima instanță a dispoziției nr. 2894/2006, fără ca acest aspect să fie solicitat de contestatoare.
Pe de ală parte, se arată de către apelant, că în mod greșit tribunalul a obligat intimatul la acordarea unei suprafețe de teren egală ca valoare cu suma de 122.500 euro, fără ca din această valoare să se scadă suma primită de autoarea contestatoarei la momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, respectiv suma de 70.000 lei, actualizată.
În opinia apelantului intimat, tribunalul a înlăturat în mod netemeinic susținerile privind acordarea de despăgubiri bănești pentru contestatoare, în schimbul imobilului construcție demolat, arătându-se că soluția de restituire a unui teren în natură, ca măsură reparatorie, nu poate fi pusă în aplicare, întrucât față de numeroasele cereri de acordare de teren în compensare din trupul, acesta este epuizat.
Verificând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate, Curtea apreciază apelurile ca nefondate.
Referitor la apelul contestatoare, astfel cum rezultă din actele dosarului și cum a argumentat prima instanță, titulara contestației nu a depus la dosar niciun act doveditor al dreptului de proprietate al autoarei sale asupra imobilului teren în suprafață de 355.60 mp.
Urmare contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de fostul Notariat de Stat Județean B, sub nr. 43852/23.07.1984, astfel cum s-a stipulat în cuprinsul acestuia, cota de parte din imobilul cu destinație de teren a trecut în proprietatea statului, în temeiul Legii nr. 58/1974, autoarea contestatoarei deținând în proprietate, potrivit evidențelor de carte funciară, cota de parte din imobilul construcție, fără a avea calitatea de proprietar al imobilului cu destinație de teren, de natură a transmite contestatoarei calitatea de persoană îndreptățită la restituirea acestui imobil.
Cât privește critica adusă de contestatoarea apelantă cu privire la terenul care a format obiectul restituirii în natură, individualizat din Trupul, aceasta la rândul ei este neîntemeiată.
La adoptarea acestei soluții, tribunalul s-a raportat la prevederile Hotărârii nr. 432/2006 a Consiliului Local B, care a pus la dispoziția Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, în vederea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptățite, cărora nu le pot fi restituite în natură imobilele preluate abuziv. Ca rezultat al demersurilor întreprinse de prima instanță, urmare a precizărilor făcute de intimat cu privire la situația juridică a altor imobile, pentru care contestatoarea a solicitat să opereze măsura compensării, s-a arătat că imobilele înscrise în nr. 12219 B este nedezmembrat, fiind și afectat de un drum public, imobilul în cauză formând obiectul de soluționare al unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
În strânsă legătură cu obiectul acestui imobil, se cuvine a fi soluționat și motivul de apel invocat de intimat.
Din această perspectivă, împrejurarea că intimatul a fost sesizat cu numeroase cereri de restituire din suprafața Trupului, ceea ce ar fi condus la epuizarea terenului, nu poate fi acceptată ca argument care să împiedice recunoașterea dreptului contestatoarei la acordarea măsurilor reparatorii în ordinea de preferință stabilită de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Faptul că prima instanță nu a operat o compensare între valoarea terenului restituit și echivalentul despăgubirii primite cu acest titlu de autoarea contestatoarei, nu poate fi invocată direct în faza de judecată a apelului, din moment ce intimatul nu s-a prevalat de acest aspect în cursul judecății în primă instanță, consimțind astfel la stabilirea cadrului procesual, conform disponibilității ce caracterizează procesul civil.
În fine, din cuprinsul contestației introductive, se desprinde cu claritate că obiectul acesteia îl constituie dispoziția nr. 2894/2006, emisă de intimat prin reprezentantul legal, fiind lipsit de relevanță că nu s-a solicitat în mod expres anularea actului administrativ, instanța adoptând această soluție ca urmare a verificării legalității actului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelurile și a păstra hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de contestatoarea și intimatul Municipiul B prin primar împotriva sentinței civile nr. 101/C/25.03.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Pt. - - plecată din instanță - - - -
Semnează președinte instanță
GREFIER
- -
Red./19.12.2008
Tehnored.AN/23.12.2008 - 6 ex.
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma
