Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.142.A
Ședința publică de la 29.09.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 543 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă,personal, intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin consilier juridic, ce depune delegația la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apelanta-reclamantă, personal, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă.
Apelanta-reclamantă,personal, solicită admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București. În susținerea apelului, precizează că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei iar, în hotărârea atacată nu sunt menționate explicit prevederile legale pe care aceasta este fondată astfel încât, hotărârea pronunțată apare ca fiind nelegală și netemeinică.
Reprezentantul intimatei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București secția a III-a civilă sub numărul 44654/3/12.11.2007, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 9031/07nov. 2007 emisă de Primarul General al Municipiului
În motivarea cererii s-a arătat, în esență că, prin decizia menționată, s-au soluționat notificările nr.1581/2001 și nr. 2058/2001 formulate de către numitul, dispunându-se restituirea în natură a imobilului în care locuiește reclamanta, imobil situat în B,- A, că imobilul în litigiu a fost reconstruit de către fostul, în anii 1950, vechiul imobil (construit înainte de 1880) fiind grav avariat din cauza vechimii, a cutremurului din anul 1940, cât și a războiului. Astfel, imobilului îi sunt aplicabile prevederile art.1 din Legea 10/2001 și art.1.3 lit. c coroborat cu art. 10.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001.
A mai precizat reclamanta că același imobil face obiectul dosarului nr- al Tribunalului București Secția a V-a civilă, în care numita i-a chemat în judecată actualii proprietari, Primăria Municipiului B și SC SA solicitând restituirea în natură. În aceste condiții, Primăria Municipiului B ar fi trebuit să țină cont - în fundamentarea Deciziei nr. 9031 - și de probele depuse în acest dosar, sau să amâne emiterea decizie până la soluționarea respectivului litigiu. Totodată, s-a arătat că autorii numitului nu erau proprietari deplini ai imobilului în litigiu, nefiind îndreptățiți să solicite restituirea lui integrală pentru că, în anul 1946, acesta era grevat de o ipotecă în favoarea creditului financiar din
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr.10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi.
Prin sentința civilă nr. 703/18.04.2008 a fost admisă excepția de necompetență materială a tribunalului, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că dispoziția de restituire în natură a cărei nulitate se invocă de către reclamantă constituie, potrivit art. 23 din Legea. 10/2001 și art. 23.7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, titlu de proprietate supus regulilor de drept comun. care pretind că un astfel de titlu de proprietate aduce vătămări propriilor drepturi pot acționa în condițiile dreptului comun. Cum, în speță, instanța a fost sesizată cu o astfel de acțiune, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 1.civ pentru determinarea competenței materiale a instanței, prevederi în raport de care judecătoria judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competenta altor instanțe.
La Judecătoria Sectorului 5 B, cauza a fost înregistrată sub același număr. Prin sentința civilă nr. 7466/12.10.2008 a acestei din urmă instanțe s-a admis excepția de necompetență materială, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. S-a constatat ivit conflict negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria a reținut în esență că, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul este relevantă valoarea imobilului la care se referă titlul de proprietate a cărui nulitate se invocă, astfel cum s-a stabilit și prin decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest sens, a reținut instanta că valoarea imobilului care face obiectul Dispoziției a cărei anulare se solicită(compus din dreptul de proprietate asupra apartamentului de la subsolul imobilului din Intr. - nr. 17 și dreptul de folosință specială asupra terenului în suprafață de 458,14. aferent acestui imobil) este - potrivit evaluării făcute de către reclamantă de peste 5 miliarde de lei, ceea ce face să devină aplicabile prevederile art. 2 pct. 1lit. b din pr.civ.
Prin sentința civilă nr.1F/ 6.01.2009 Curtea de Apel Bucureștia stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă, sub nr- la data de 05.02.2009.
La termenul din 14.04.2009, tribunalul a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive complete, fata de obiectul cererii de chemare in judecata si anume anulare dispozitie de restituire in natura a imobilului catre, ca urmare a chemarii in judecata doar a paratei Primaria Municipiului B, după ce, la interpelarea instanței reclamanta a arătat că nu înțelege să cheme în judecată pe având in vedere că acesta este persoana în etate și bolnava.
Prin sentinta civilă nr. 543din data de 14.04.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECTIA A III - A CIVILĂ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că prin dispozitia nr. 9031/07.11.2007 a Primarului General al Municipiului B s-a dispus restituirea in natura in proprietatea numitei a apartamentului situat la subsolul imobilului din B,- A, sector 1 si atribuirea in folosinta speciala a terenul in suprafata de 458,14 mp din suprafata totala de 595 mp. Prin cererea de chemare de fata, reclamanta a solicitat anularea dispozitiei mai sus arata te, indicand ca parat in cauza Primaria Municipiului Instanta a pus in discutia partilor necesitatea intregirii cadrului procesual pasiv prin indicarea ca parat si a numitei, beneficiara dispozitiei de restituire a imobilului, insa reclamanta a aratat ca nu intelege sa o cheme in judecata si pe acesta.
Intrucat dispozitia respectiva conform art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001 face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, in cazul contestarii acesteia este necesara si participarea in proces a beneficiarului dispozitiei de restituire, avand in vedere ca efectele, in situatia admiterii cererii de anulare, se resfrang asupra drepturilor sale. Judecarea cauzei fara participarea acestei persoane constituie o incalcare a dreptul sau la aparare, fata de imposibilitatea combaterii sustinerile reclamantului.
Ca atare, constatand ca intr-o astfel de cerere este obligatorie chemarea in judecata atat a persoanei care a emis dipozitia de restituire, cat si a persoanei care este beneficiarul acestei dispozitii, si intrucat reclamanta a aratat ca nu doreste sa-si modifice cererea de chemare in judecata prin intregirea cadrului procesual pasiv, si fata de principiul disponibilitatii instituit prin art. 129 alin ultim, care interzic instantei sa modifice cadrul procesual prin introducerea din oficiu in judecata a altor persoane, tribunalul a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive complete este intemeiata, și în consecinta, a respins cererea de chemare in judecata pentru lipsa calitatii procesuale pasive complete.
Împotriva sentin ț ei men ț ionate anterior a declarat apel reclamanta olicitând desfiin țarea horârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului
În otivarea apelului s-a arătat că, pe baza documentelor si declaratiilor depuse in mod unilateral de catre avocatii in numele lui si apoi in numele succesoarei acestuia, a emis Decizia 9031/ 07.11.2007 de restituire in natura a imobilului din - - nr 17, imobil in care locuie ște in calitate de proprietar, solutie afisata pe site-ul, că a depus contestatie in justitie in termen, inainte ca aceasta dispozitie sa devina definitiva si executorie, în virtutea art. 21 alin. (2), din Constituția Romaniei potrivit căruia nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime, demonstrând ca este interesul său ca aceasta dispozitie emisa in mod eronat sa nu devina definitiva si sa nu produca efecte, că în loc de a prezenta interes in stabilirea adevarului, sustine ca nu ar avea calitate procesuala activa (desi Constituția Romaniei prevede că nicio lege (deci nici Legea 10/2001) nu poate interzice niciunei persoane sa-si apere drepturile legitime), iar instanta se substituie apararii (desi aceasta era reprezentata de jurist) si invoca faptul ca nu ar avea calitate procesuala pasiva completa.
Apelanta a arătat în continuare că în sentinta atacata se spune ca judecarea cauzei fara participarea acestei persoane constituie o incalcare a dreptului sau la aparare, fata de imposibilitatea combaterii sustinerilor reclamantului, ignorându-se faptul ca actiunea a fost depusa inainte ca dispozitia sa devina definitiva si ca ea sa poata reprezenta titlu de proprietate, faptul ca in aceasta cauza este contestat modul in care a aplicat Legea 10/2001 si a administrat dovezile depuse, precum si faptul ca nu a extins cercetarile privind imobilul, respectiv reconstructia sa, faptul ca decizia a fost pronuntata pe baza dovezilor depuse unilateral de notificatori si numai după ce acestia au depus declaratia olografa ca nu mai detin alte probe sau inscrisuri, că astfel, este discriminata, întrucât în opinia instantei, poate pronunta o decizie evident nefondata care ii afecteaza drepturile si interesele majore, doar pe baza probelor depuse unilateral de notificatori, in schimb, apelanta nu are dreptul nici macar de a solicita reanalizarea acelor probe.
Apelanta a mai arătat că prin avocatii au fost informati in cadrul proceselor de revendicare a imobilului despre existenta acestui proces, în cazul in care ar considera ca este interesul lor sa intervina in prezena actiune, având posibilitatea legala de a intra in proces ca intervenient in nume propriu sau accesoriu, că exceptia lipsei calitatii procesuale este peremptorie si se judeca cu precadere, o analiza facindu-se chiar la depunerea chemarii in judecata, respectiv, primul termen de judecata, că în aceasta cauza s-au pronuntat pe diferite exceptii deja doua instante, iar faptul ca nu au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptie peremptorie, care face inutile orice alte demersuri si judecati, constituie o recunoastere a acestei calitati, că în art. 129, alin (5) proc. civ, se prevede ca " Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntariiunei hotarari temeinice si legale.", dar în aceasta cauza, desi erorile sint evidente, instanta nu a fost interesata in aflarea adevarului, creând aparenta ca justitia este interesata doar de apararea drepturilor celor care revendica imobilele, că in sentinta atacata nu sunt mentionate explicit prevederile legale pe care este fondata, articolele 129 si 137. singurele mentionate, fiind generale si nereferindu-se in mod expres la exceptia invocata.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel Curteaa constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
Este nefondat motivul de apel prin care apelata susține că prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive complete i se încalcă accesul liber la justiție, având în vedere că acest drept nu este absolut, implicând anumite restrângeri pentru protejarea drepturilor altora. Un astfel de drept este cel al persoanei, la care se referă un anume act a cărui nulitate se cere a fi constatată într-o cauză, de a-și formula apărări în sprijinul interesului său de a se menține acel act.
În momentul în care reclamanta va înțelege să remedieze aceste vicii ale cererii sale va avea acces la justiție. Astfel, satisfacerea acestui drept ține doar de propria voință.
De asemenea, accesul liber la justiție implică anumite responsabilități în sarcina persoanei care declanșează un proces, una dintre ele fiind aceea de a dovedi calitatea procesuală pasivă. Or, în cazul în care se cere anularea unui act care privește mai multe persoane se pune problema dovedirii calității procesuale pasive complete prin chemarea în judecată a tuturor acestor părți pentru le acorda posibilitatea să-și formuleze apărări și pentru ca hotărârea să le fie opozabilă. În acest mod se evită situația în care partea ar fi nevoită să formuleze o acțiune ulterioară care să le fie opozabilă și părților împotriva cărora nu s-a introdus inițial acțiune, și mai important, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
Faptul că acțiunea ar fi fost introdusă "înainte ca decizia să devină definitivă și astfel să reprezinte un titlu de proprietate" (susținere discutabilă având în vedere că decizia emisă în temeiul Legii nr.10/2001 reprezintă titlu de proprietate chiar de la emitere, atât timp cât nu a fost contestată de persoana în favoarea căreia a fost dată), nu are nicio relevanță cu privire la persoanele care trebuie chemate în judecată în cazul în care se cere constatarea nulității unui act juridic, acestea fiind în mod obligatoriu părțile acelui raport juridic.
Faptul ca decizia a fost pronuntata pe baza dovezilor depuse unilateral de notificatori, fără a ține seama de afectarea drepturilor si intereselor reclamantei, potrivit susținerilor acesteia nu poate reprezenta un argument al încălcării dreptului la apărare al celor în favoarea cărora a fost emisă decizia.
Argumentul în sensul că aceia în favoarea cărora a fost emisă decizia în speță au fost informati in cadrul proceselor de revendicare a imobilului despre existenta acestui proces, având posibilitatea să intervină în acest proces, ca intervenient principal sau accesoriu, în cazul in care ar considera ca este interesul lor în acest sens, nu poate fi apreciat drept un motiv întemeiat, având în vedere că pe de o parte este obligația reclamantului să determine cadrul procesual, inclusiv prin chemarea în judecată a tuturor părților, în scopul dovedirii calității procesuale pasive complete, iar pe de altă parte, prin niciuna dintre cererile de intervenție sugerate intervenientul nu dobândește calitatea de pârât, și acele cereri nici nu constituie obligații ale acelor persoane de a interveni într-un proces, pentru a le fi imputate.
Nu este fondată nici suținerea în sensul că neinvocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale la primul termen de judecată constituie o recunoastere a acestei calitati, având în vedere că această excepție este de ordine publică și ca atare poate fi invocată, chiar și în recurs, de către părți sau de instanță din oficiu. Mai mult mai mult modul de a se manifesta al unei instanțe de judecată nu poate fi interpretat drept o recunoaștere a pretențiilor unei părți, ci doar comportamentul celeilalte părți poate primi o astfel de caracterizare și numai dacă privește drepturi de care poate dispune, adică în speță, încălcarea unor norme juridice relative.
Tocmai dispozițiile art.129 alin.5 proc.civ. au fost aplicate de prima instanță când i-a pus în vedere reclamantei să-și lărgească cadrul procesual pasiv, iar reclamanta a refuzat.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține faptul că hotărârea nu este întemeiată în drept. reclamanta vrea să acrediteze ideea că nu există un temei de drept care să o oblige să cheme în judecată toate persoanele care sunt părți ale unui act a cărui anulare o solicită. Or, în mod evident reclamantul are obligația, conform art.1169C.civ, și art.112 pct.3 și 4.proc.civ. de a dovedi calitatea procesuală pasivă, element al acțiunii civile, pentru cererile în speță această dovadă fiind considerată a fi făcută în cazul în care sunt chemate în judecată toate părțile actului a cărui anulare se cere, în susținerea acestei teze putându-se face apel la principiul securității raporturilor juridice, care ar fi încălcat dacă un act ar fi considerat nul pentru o parte, care a fost chemată în judecată, și valabil pentru cealaltă parte care nefiind chemată în judecată hotărârea îi este inopozabilă.
Principiile de drept reprezintă temeiuri juridice. Faptul că o anumită excepție nu este prevăzută expres de lege nu înseamnă că ea nu există, dovadă fiind majoritatea excepțiilor care nu au o reglementare legală expresă. Mergând pe rațiunea reclamantei, eventual, ar putea fi invocată doar excepția necompetenței sau a nulității. În fapt, excepția este mijlocul juridic prin intermediul căruia pârâtul, în apărare, sau instanța, din oficiu, pot invoca încălcarea unor norme de procedură sau de fond.
În consecință, în temeiul art. 296 raportat la art.295 proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul de apelanta-reclamantă domiciliată în B,- A,. 5, împotriva sentinței civile nr. 543 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului B cu sediul în B, bd. - -, nr.47, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP
Ex. 4/29.10.2009
Judecători fond - a III-a Civilă
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
