Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie,de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Primarul Municipiul G împotriva sentinței civile nr.379 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 noiembrie 2009 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 17 noiembrie 2009 și apoi la 24 noiembrie 2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.379/2009 Tribunalul Covasnaa respins excepția de necompetență materială invocată de pârât.
A admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la imobilul înscris în CF nr.1938, cu nr. top. 351/4.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul municipiului.G și în consecință a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire în natură cu privire la restul imobilelor.
A respins restul cererilor.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială a tribunalului, instanța a constatat că excepția este nefondată.
Reclamantul a trimis o notificare prin care solicita, în baza Legii nr.10/2001, restituirea unor imobile, iar la această notificare nu primit nici un răspuns.
În astfel de situații, instanța judecă doar refuzul emiterii actului, respectiv a dispoziției ori deciziei, caz în care competența revine tribunalului.
Cu privire la acest aspect s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. IX din 20.03.2006.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea vizând imobilul înscris în CF nr.1938, nr.top.351/4 instanța a reținut că prin Notificarea nr.149/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în municipiul Sf.G,-, jud. C, înscrise în CF nr.1938 G, nr.top.351/1 (respectiv 351/4), casă de piatră cu 4 apartamente și teren în suprafață de 604 mp.
Prin Dispoziția nr.1203/2007, notificarea reclamantului a fost respinsă cu motivarea că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită.
Deoarece pârâtul a emis dispoziție cu privire la acest imobil, că legalitatea deciziei a fost verificată de instanță, acesta nu mai poate fi obligat să răspundă din nou acelorași chestiuni, având același obiect și cauză.
În condițiile date, potrivit art.163 alin.1 Cod procedură civilă ne aflăm în prezența puterii lucrului judecat motiv pentru care, față de cele expuse, excepția invocată este întemeiată și a fost admisă.
Referitor la fond, tribunalul a reținut că, astfel cum s- arătat mai sus, reclamantul a solicitat numai obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții/deciziei de restituire.
Cererea reclamantului nu face obiectul unei judecăți pe fond, iar ca urmare a acestui fapt nu are relevanță categoria în care se încadrează imobilele.
Motivele invocate de pârât cu privire la termenul în care a fost depusă notificarea, categoria de folosință a imobilelor sau amplasamentul lor sunt chestiuni care țin de fondul litigiului.
Indiferent de data la care a fost depusă o notificare, de obiectul solicitărilor, aceasta trebuie soluționată prin emiterea unei decizii/dispoziții în sensul celor menționate.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte iar pârâtul a fost obligat la emiterea unei decizi/dispoziții cu privire la imobilele solicitate, mai puțin cel care face obiectul autorității de lucru judecat.
Cât privește cererea de plată a unor daune cominatorii, față de probatoriul administrat instanța a considerat că acestea nu se justifică motiv pentru care acest petit a fost respins.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului G solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că instanța a respins în mod greșit excepția privind necompetența Tribunalului Covasna prin calificarea greșită a cererii reclamantului ca fiind o notificare formulată în baza Legii 10/2001 și faptul că în speță nu are relevanță categoria în care se încadrează imobilele.
Pe fond se susține că, cererea reclamantului pentru imobilul înscris în nr.1936, nr.top 758/4/2 nu respectă condițiile de formă și solemnitate prevăzute de Legea 10/2001 și este formulată tardiv.
Pentru imobilul înscris în nr.1019, nr. top 1550 instanța de fond a omis să constate că acest petit a rămas fără obiect, fiind soluționat în mod favorabil prin Hotărârea nr.2/2008 emisă de Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar.
Ultima critică se referă la imobilul înscris în 1938, nr. top 2026 pentru care reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită sub aspectul Legii 10/2001, respectiv al Legii nr.18/1991.
Prin notele de ședință depuse la dosar reclamantul înțelege să nu mai formuleze pretenții cu privire la imobilele înscrise în 1019 top 1550 și 1936.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate excepția invocată potrivit art.137 Cod procedură civilă, instanța de fond a soluționat corect excepția privind necompetența materială a tribunalului, întrucât, astfel cum reține și prima instanță, reclamantul a formulat o notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea unor imobile pentru care pârâta refuză emiterea deciziei sau dispoziției, caz în care competența aparține tribunalului.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. IX/2006.
Criticile formulate de apelant pe fondul pricinii sunt înlăturate de curte ca nefondate, întrucât, potrivit principiului disponibilității reclamantul a solicitat numai obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire. Ori, temeinicia notificării, modul de soluționare a acesteia, categoria de folosință a imobilelor, sunt chestiuni care pot face obiectul analizei instanței, doar în situația emiterii unei decizii/dispoziții, respectiv a actului prevăzut de lege.
Prin urmare, instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, considerent pentru care în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul și va păstra ca temeinică și legală sentința civilă apelată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului G împotriva sentinței civile nr.379/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /17.12.2009
Dact. /21.12.2009
- 4 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea, Cristina Năpar
