Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/Ap
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, și; având ca obiect: "legea 10/2001", împotriva sentinței civile nr. 96 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 21 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 28.10.2008, apoi la 04.11.2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 96/S/21.03.2008 Tribunalul Brașov a respins, astfel cum a fost ulterior completată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul B, reprezentat legal de Primar, și. A respins cererea pârâților și de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta -, în nume propriu și în calitate de moștenitor al numitului, a chemat în judecată pe pârâții, Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B, reprezentat legal de Primar, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care, în temeiul art. 1 și 2 din Legea nr. 10 2001 coroborat cu art. 6 din Legea nr. 213 1998 și art. 480 din Codul civil, să constate calitatea sa de proprietar al imobilelor situate în B,- C, înscrise în nr. 27752 și trecute, ulterior, în nr. 32806 B, unde sunt înscrise sub numerele topografice 4630 2 1 4630 2 4 și 4630 2 3, constatând totodată și nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat aceste imobile, să dispună restabilirea situației de carte funciară, prin radierea înscrierilor efectuate în favoarea pârâților Statul Român, și și prin reînscrierea dreptului său de proprietate, stabilind, pe baza comparării titlurilor, că dreptul său de proprietate, dobândit prin cumpărare și partaj, este anterior și preferabil dreptului de proprietate al pârâților, drept pe care aceștia l-au dobândit prin cumpărare de la un neproprietar să îi oblige pe pârâți să îi predea în deplină proprietate imobilul în litigiu și să îi achite cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Reclamanta și soțul acesteia au înregistrat, pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. 3462 1999, o acțiune, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, AL. B, și, ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate că imobilul situat în B,-, înscris în nr. 27752 B, sub numerele topografice 4630 2 I, 4630 2 1, 4630 2 4 și 4630 2 3, apartamentul 1, fost preluat de stat fără titlu valabil, a se constata nulitatea deciziilor de preluare a acestui imobil și nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr. 20959 5. 12.1996, să se restabilească situația anterioară de carte funciară și să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie acest imobil.
Prin sentința civilă nr. 139 13.04.2001 Tribunalului Brașov, acțiune astfel formulată a fost respinsă.
La adoptarea soluției sale, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 70720 4.06.1997 a Judecătoriei Brașov, devenită definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta și soțul acesteia au exercitat calea de atac a apelului, ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 67 4 iulie 2001 Curții de APEL BRAȘOV cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.( filele 56-61 din dosarul Judecătoriei )
Împotriva acestei hotărâri pârâții Municipiul B, AL. B, și au declarat recurs. Prin decizia nr. 3990 12.11.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul astfel declarat a fost admis, iar decizia pronunțată de instanța de apel a fost modificată, în sensul respingerii apelului exercitat împotriva sentinței civile nr. 139 2001 a Tribunalului Brașov. ( filele 62-64 din dosarul Judecătoriei Brașov )
Din starea de fapt mai sus expusă, rezultă că, există o statuare irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, relativă la valabilitatea titlului cu care imobilele din litigiu au intrat în patrimoniul Statului Român, statuare care se impune prezentei instanței, care nu poate să analizeze din nou această problemă de drept, ce a fost soluționată în mod irevocabil, și să contrazică soluția pe care acesta a primit-o, întrucât ar nesocoti efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În aceste condiții, susținerea reclamantei referitoare la existența dreptului său de proprietate asupra imobilelor din litigiu apare ca fiind lipsită de fundament, astfel că, ea va fi înlăturată de instanță.
În acest sens, tribunalul constată că, titlul cu care aceste imobile au trecut în patrimoniul statului, fiind un titlu valabil, a fost să producă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantei și al soțului acesteia în patrimoniul statului, cu consecința pierderii de către aceștia a acestui drept și cu consecința dobândirii de către Satul Român a dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu.
Statuând cele de mai sus tribunalul a conchis că cererile privind rectificarea cărții funciare și obligarea pârâților de a le lăsa în proprietate și posesie imobilul în litigiu sunt cereri accesorii și vor fi respinse ca urmare a respingerii capătului principal.
În legătură cu cererea formulată, în subsidiar, de reclamantă, cerere ce are ca obiect acordarea către acesta a unor despăgubiri bănești egale cu valoarea de circulație a imobilelor din litigiu, tribunalul reține următoarele considerente:
Așa cum am arătat, reclamanta învestit instanța cu o acțiune în revendicare imobiliară întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, în cadrul căreia a solicitat instanței să statueze asupra calității sale de proprietar al imobilelor revendicate și asupra gradului de caracterizare a titlurilor de proprietate existente, potrivit propriilor susțineri, asupra acestor imobile.
În raport de soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la problemele de drept deduse ei spre soluționare, se reține că, în cadrul prezentei acțiuni, nu se poate reține îndreptățirea părții reclamante de a beneficia de despăgubiri, în modalitatea pe care aceasta a indicat-
Despăgubirile sunt reglementate ca o modalitate de restituire prin echivalent de dispozițiile legii speciale, reprezentată de Legea nr. 10 2001 privind regimul juridic la imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel că, ele pot fi obținute numai în condițiile instituite de acest act normativ.
Prin urmare, reclamanta poate să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10 2001 numai în condițiile în care a uzat de procedura reglementată de acest act normativ și doar în cadrul aceste proceduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că reținerea de către prima instanță a valabilității titlului statului bazată pe decizia civilă nr. 3990/2002 a ÎCCJ și intrarea sa în puterea lucrului judecat, asupra imobilelor din litigiu, este lipsită de fundament.
Apelanta consideră că atâta timp cât a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, prin încheierea din 14.03.2008, pentru inexistența triplei identități de părți, cauză și obiect, nu se mai poate reține nici puterea lucrului judecat, atâta timp cât există modificări legislative și decizii ale ÎCCJ ( decizia nr. V/2000 ) și Curții Constituționale ( decizia nr. 282/2003 și decizia nr. 149/2003 ), în acest sens.
În speță, prin primul proces s-a invocat nevalabilitatea titlului statului prin constatarea nulității deciziilor de preluare, iar în cauza de față s-a invocat nevalabilitatea titlului statului în baza art. 1 și 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare a înlăturării puterii lucrului judecat apare fondat atât primul petit cât și petitele accesorii și este admisibilă compararea de titluri, caz în care titlul reclamantei, care nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate, este mai caracterizat.
De asemenea, petitul subsidiar este admisibil, chiar dacă nu s-a urmat procedura prevăzută de legea specială, având în vedere dispozițiile art. 481 Cod civil.
Intimații Statul Român prin MEF, reprezentat de DGFP B și Municipiul B prin Primar au depus întâmpinări solicitând respingerea apelului.
Intimații și au depus concluzii scrise solicitând și ei respingerea apelului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că apelul este neîntemeiat.
Autoritatea lucrului judecat, prevăzută de art. 1201 cod civil are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces încheiat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în care avem același obiect, aceeași cauză și este purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească, dată într-un alt proces.
Pentru existența puterii lucrului judecat, cauza vizează temeiul juridic, adică fundamentul dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă cu cauza acțiunii și nici cu dreptul subiectiv sau cu alte mijloace de dovadă ale temeiului juridic.
Așa fiind, în speță se constată că există identitate între cauzele cererilor de chemare în judecată analizate.
Problema valabilității titlului de preluare al statului, cu privire la imobil, a fost tranșată prin decizia civilă nr. 3990/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că imobilul a fost preluat de către stat cu titlu.
Prin acțiunea ce formează obiectul litigiului de față, promovat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a invocat nevalabilitatea titlului statului, raportat la dispozițiile acestui act normativ.
Legii nr. 10/2001 nu duce însă la schimbarea cauzei dreptului valorificat, pentru a putea fi înlăturată puterea lucrului judecat a hotărârii anterioare.
Prin art. 2 - în forma sa inițială - erau considerate ca imobile preluate în mod abuziv cele care au fost preluate în baza anumitor acte normative acolo enumerate sau cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, ceea ce ar cazul în speță. În urma modificării acestui articol sunt menționate și alte acte normative în baza cărora preluarea este supusă dispozițiilor legii speciale, făcându-se referire în cadrul noțiunii de preluare abuzivă atât la situația imobilelor preluate cu titlu valabil cât și fără titlu valabil.
Prin urmare, chiar și sub imperiul Legii nr. 10/2001, analizarea valabilității titlului statului se face după aceleași criterii, respectiv respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
În consecință se constată că în speță este aceeași cauza cererilor de chemare în judecată analizate, din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare cu privire la valabilitatea titlului statului.
În ceea ce privește deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale, invocate ca practică judiciară de către apelantă, este de menționat că Decizia nr. V/2000 a ÎCCJ este anterioară apariției Legii nr. 10/2001, act normativ pe care se întemeiază prezenta acțiune, iar deciziile constituționale fac referire la problematica autorității de lucru judecat față de dispozițiile constituționale și nu diferențierea între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat.
Nefiind înlăturată puterea lucrului judecat nu se poate păși la compararea de titluri, așa cum solicită apelanta, și nici nu se pot acorda despăgubiri în temeiul art. 481 Cod civil, pentru că despăgubirile se pot acorda numai proprietarului.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât apelanta a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel, constând în onorariu de avocat, în sumă de 3000 lei, către intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 96/21.03.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
bligă apelanta să plătească intimaților și suma de 3000 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/25.11.2008
Dact. /27.11.2008
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea
