Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.144/
Ședința publică din 9 iunie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.86/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, motiv pentru care lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.86/30.01.2008 Tribunalul Arad a admis în parte contestația formulată de reclamantele, și, împotriva Municipiului A prin Primar și a anulat în parte dispoziția nr.7551/6.03.2007 emisă de Primarul Municipiului A, în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamantelor pentru imobilul în scris în CF 16560 A, cu nr.top.177/a, 177/1.1 și a menținut celelalte pre vederi ale dispoziției contestate.
Prima instanță a respins contestația reclamantelor împotriva pârâtelor DGFP A și Instituția Prefectului județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că numai imobilul înscris în CF 16560 A cu nr.top.177/a, 177/1/1 este proprietatea antecesoarelor reclamantei.
Datorită faptului că apartamentele din casa aflată pe acest teren au fost vândute chiriașilor, în baza legii nr.112/1995, restituirea în natură a acestui imobilul nu este posibilă, motiv pentru care, reclamantele au solicitat despăgubiri.
Prin dispoziție Primarul a încuviințat cererea reclamantelor, iar tribunalul a menținut această dispoziție.
In ceea ce privește parcelele cu nr.tip.177.a, 177/1.2, nr.top.177/177/1.3 nr.top.177/1767/1.4, reclamantele nu au dovedit că aceste bunuri le-au aparținut lor sau antecesorilor lor în cartea funciară fiind în scrise ca proprietari tabulari numitele și, născută.
Tribunalul a apreciat că dovada făcută cu înscrierea în cartea funciară înlătură dreptul reclamantelor de a solicita despăgubiri sau restituirea în natură a acestor imobile.
De altfel, reclamantele la fila 105 dosar fond, își precizează la 8.10.2007 acțiunea, în sensul că din eroare au solicitat despăgubiri pentru terenul înscris în CF 16645 A cu nr.top.177/a-177/4, pe care greșit l-au socotit proprietatea lor și au renunțat la judecată pentru acest petit.
Tribunalul a apreciat că decizia civilă nr.1374/1959 pronunțată de fostul Tribunalul Suprem are doar un caracter declarativ de drepturi și nu constituie un titlu de proprietate pentru imobilele înscrise în CF 153 A cu nr.top.177/a-177/1.2 teren de 1052 mp și nr.top.177/177/1.3 teren de 946 mp cu construcții, întrucât în CF este înscrisă ca proprietar o altă persoană.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației formulate împotriva dispoziției nr.7551/6.03.2007 a Primarului Municipiului A în totalitate desființarea acestei dispoziții și trimiterea dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor la Legea nr.10/2001 și constituit prin Titlul VII al Legii nr.247/2005.
In dezvoltarea motivelor de apel se arată că, în mod greșit prima instanță a acordat despăgubiri bănești reclamantelor doar pentru imobilul în scris în CF 16560 A cu nr.top.177/a-177/1.1 și nu a aplicat aceleași dispoziții și imobilului înscris în CF 153 A, nr.top.177/a-177/1.2 teren de 1052 mp și nr.top.177/a-177/1.3 teren de 946 mp cu construcții, care a fost preluat din patrimoniul antecesoarelor reclamantelor prin decizia civilă nr.1374/1959 pronunțată de fostul Tribunal Suprem B tocmai pentru neplata impozitelor pentru aceste imobile.
Apelantele consideră că din moment ce statul a preluat imobilul din patrimoniul antecesorului reclamantelor în anul 1959, tot același stat ar trebui obligat și la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece reclamant ele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra întregului complex imobiliar cu decizia civilă nr.1374/1959 a fostului Tribunal Suprem
Municipiul A prin Primar a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor declarate în cauză și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru apelante, au fost depuse note de ședință, prin mandatar.
Analizând apelul declarat în cauză, Curtea îl găsește neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește prima critică formulate de reclamante în apelul declarat de acestea, se constată că reclamantele prin precizarea de acțiune depusă la 28.11.2007 la prima instanță, au solicitat să se constate că ansamblul funciar, care forma un complex imobiliar unic, compus din 3 parcele a fost proprietatea soților și și că acest complex imobiliar a fost preluat abuziv de Statul Român, iar la decesul lui au rămas ca moștenitori reclamant ele din prezentul dosar.
Reclamantele nu au dovedit însă că, antecesorul lor a fost proprietarul întregului complex imobiliar, deoarece în cartea funciară asupra a două imobile sunt întabulate ca proprietare și, născută, persoane față de care reclamantele nu au dovedit că au vocația succesorală.
Prin urm are, prima instanță s-a limitat să reglementeze situația juridică a imobilelor, pentru care reclamantele justificau un titlu de proprietate.
In ceea ce privește suma ce urma să fie acordată cu titlu de despăgubiri pentru imobilul revendicat se reține faptul că, potrivit art.13 Titlul VII din Legea nr.247/21005, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Evaluarea acestor despăgubiri poate fi făcută prin evaluatorii autorizați și prev. în alin.6 al aceluiași text de lege.
In ceea ce privește transmiterea dosarului pentru stabilirea despăgubirilor, această sarcină revine Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, comisie care va înainta documentația necesară pentru acordarea despăgubirilor.
Prin urmare, prima instanță în mod corect a stabilit în favoarea reclamantelor acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.10/2001, doar pentru imobilul din CF 16560 A, cu nr.top.177/a-177/1.1, deoarece pentru imobilele cu nr.top.177/a-177/1/4 s-a constatat că acesta nu aparține antecesorului reclamantelor, ci unei alte persoane cu numele de, iar cel din CF 153 A aparține numitei, născută, proprietare tabulare și la ora actuală în cartea funciară și față de care reclamantele nu justifică vocație succesorală.
Urmează ca în baza art.296 pr.civ. apelul reclamantelor să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales în A str.- nr.58,.1, jud.A, la Cabinet avocat împotriva sentinței civile nr.86/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în A, Bd.-, n 9,.1, jud. și cu pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar, cu sediul în A,. nr.75 jud.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red./15.07.2008
Dact.GK/7 ex./16.07.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu
