Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(121/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Mihai Negoescu Gândac
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1429 din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL M prin PRIMAR.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- (număr în format vechi 3243/C/2008) pe rolul Tribunalului Călărași - în urma admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de strămutare de la Tribunalul Constanța - reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.522/2008 emisă de Municipiul M prin Primar, solicitând atribuirea în natură și pe vechiul amplasament a terenului în suprafață de 1.000 mp, teren situat în fosta stradă -, actualmente șoseaua
În motivarea acțiunii formulate, reclamantul a arătat că în baza Legii nr.10/2001 s-a adresat cu notificare către Municipiul M prin Primar pentru restituirea în natură și pe vechiul amplasament a terenului de 1000 mp, acest lucru fiind posibil, însă notificarea nu a fost soluționată decât după ce s-a adresat instanței și prin sentința civilă nr. 950/2007 rămasă irevocabilă, Municipiul Maf ost obligat la emiterea dispoziției.
S-a emis dispoziția nr. 522/27.02.2008 prin care s-a respins cererea de restituire în natură pe vechiul amplasament, cu motivarea că reclamantul este beneficiar al L nr.98/2002, prin care i s-a atribuit în proprietate prin compensare suprafața de 1930 mp, aceasta reprezentând însă doar o ofertă care nu a fost niciodată acceptată de reclamant.
A mai arătat acesta că nr.98/30.07.2002 a fost emisă în baza altor dispoziții legale anterioare apariției Legii nr.10/2001 și că în prezent este posibilă restituirea în natură a terenului, pe vechiul amplasament, care este liber.
În drept, s-a indicat Legea nr.10/2001.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză, probe ce au fost admise de instanță.
Reclamantul a mai formulat o contestație împotriva dispoziției nr.522/2008 emisă de Primarul Municipiului M ce a făcut obiectul dosarului nr-, care a fost conexat la dosarul nr- prin încheierea din 18.09.2008 a Tribunalului Constanța, pronunțată înainte de soluționarea cererii de strămutare.
În cadrul contestației formulate împotriva deciziei nr.522/2008 care a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța, reclamantul a făcut precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, arătând la termenul din 18.09.2008 că solicită anularea 98/2002 a Municipiului M, anularea dispoziției nr.522/2008 emisă de Municipiul M prin Primar și admiterea acțiunii cu restituirea în natură pe vechiul amplasament a imobilului revendicat reprezentat de teren de 1000 mp.
Prezent în fața Tribunalului Călărași, investit cu soluționarea cauzei în urma strămutării, la termenul din 11.02.2009, reclamantul, asistat și de apărător, a învederat că înțelege să renunțe la capătul de cerere prin care solicitase anularea nr. 98/2002.
Prin încheierea pronunțată la acea dată s-a luat act de această renunțare, obiectul prezentei acțiuni fiind reprezentat de anularea dispoziției nr.522/2008 emisă de Municipiul M prin Primar și restituirea în natură a terenului de 1000 mp.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2037/1956, decizia civilă nr.320/2007 a Curții de Apel Constanța, sentința civilă nr.950/2007 a Tribunalului Constanța, dispoziția nr.522/2008, M nr.98/2002, schița anexă la această hotărâre, proiect de hotărâre, raport privind propunerea de atribuire în proprietate către reclamant a unei suprafețe de teren intravilan de 1930 mp, expunere de motive, aviz de legalitate, sentința civilă nr.1599/2001 a Judecătoriei Mangalia, încheierea din 31.07.2001 de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.1599/2001 referitoare la întinderea suprafeței de teren, decizia nr.38/2007 a Curții de Apel Constanța, sentința civilă nr.1888/2006 a Tribunalului Constanța, hotărârea nr.136/1999 a Consiliului Local M, cereri formulate de reclamant și adresate Primăriei M, copie registru fiscal, schițe.
La propunerea reclamantului au fost audiați martorii și.
Interogatoriul propus de reclamant, deși a fost comunicat pârâtului, acesta nu a comunicat instanței răspunsurile.
S-au efectuat în cauză două adrese prin care au fost solicitate Primăriei M să comunice instanței pentru ce teren a formulat cerere de restituire reclamantul anterior Legii nr.10/2001, pentru ce teren i s-a atribuit în compensare terenul de 1930 conform L nr.89/2002, temeiul de drept în baza căruia s-a atribuit terenul în compensare și regimul juridic actual al suprafeței de teren de 1000 mp pe care o solicită reclamantul - relațiile solicitate fiind comunicate prin adresele nr.54572/2009 și nr.7193/2009.
Expertiza de specialitate efectuată la solicitarea reclamantului a avut ca obiectiv identificarea imobilului reprezentat de 1000 mp teren intravilan, prin precizarea amplasamentului, vecinătăților, dacă este liber de utilități sau construcții și valoarea de circulație.
S-a depus la dosar raportul de expertiză la care s-a efectuat și un supliment dispus de instanță pentru a se indica dimensiunile tuturor segmentelor loturilor de teren identificate de expert, să se precizeze dacă la stabilirea loturilor ce ar putea fi restituite s-a avut în vedere și o cale de acces către Primăria M și identificarea vecinilor pe fiecare latură a terenului, să se precizeze la ce distanță de suprafața posibil a fi restituită se află fiecare vecin și dacă există impedimente la restituire.
Prin sentința civilă nr.1429/21.10.2009 Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul privind anularea dispoziției nr.522/2008, emisă de Municipiul M prin Primar.
Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, a reținut că prin dispoziția nr.522/17.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Maf ost respinsă cererea reclamantului de atribuire a unui teren formulată în baza Legii nr.10/2001 cu motivarea că acestuia i-a fost atribuit terenul în suprafață de 1930 mp în compensare prin nr.98/2002 a Consiliului Local M și că în prezent cererea de restituire a rămas fără obiect.
Prin M nr. 98/2002 într-adevăr i-a fost atribuit reclamantului terenul în suprafață de 1930 mp situat în M,-, în vederea compensării, prin echivalent pentru terenul solicitat a fi restituit în natură ce a aparținut reclamantului de 1000 mp, teren situat în M fostă-, actualmente șos. C, așa cum s-a precizat în motivarea cererii de chemare în judecată.
Pentru a fi emisă nr.98/2002 de atribuire în compensare a suprafeței de 1930 mp s-a avut în vedere sentința civilă nr.1591/2001 a Judecătoriei Mangalia prin care Municipiul M prin Primar și Consiliul Local M au fost obligați să atribuie reclamantului un teren în compensare, care să aibă aceleași funcțiuni ca cele ale terenului de 1000 mp, situați în M, str. - -, obiectul acțiunii formulate l-a constituit revendicarea suprafeței de 1000 mp, iar în subsidiar, atribuirea de teren în compensare, acțiune formulată în baza art.480 Cod Civil.
Terenul revendicat de 1000 mp a aparținut reclamantului conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2037/1956 și a fost preluat de stat, fiind același teren solicitat a fi restituit în natură în baza Legii nr.10/2001, solicitare respinsă ca fără obiect prin dispoziția nr.522/2008, contestată în cadrul prezentei acțiuni.
Cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare, reclamantul a fost de acord cu atribuirea în compensare pentru terenul de 1000 mp a altei suprafețe de teren, fiind emisă nr.98/2002 prin care i s-a atribuit 1930 mp, însă reclamantul nu a fost de acord cu terenul atribuit în compensare motivând că nu are aceleași caracteristici ca terenul ce i-a aparținut.
Reclamantul a înțeles să conteste inițial nr.98/2002 însă ulterior la termenul din 11.02.2009 a renunțat la soluționarea acestui capăt de cerere.
Analizând cererea de restituire în natură a terenului de 1000 mp situat în intravilanul municipiului M, șoseaua C, nr.13 (fosta-), amplasamentul ce a fost stabilit de către expertiza topografică efectuată în cauză, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Reclamantul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2037/1956 a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 1000 mp ce a fost preluat de stat, așa cum rezultă din fișa fiscală în care se menționează că terenul a fost expropriat și cum au declarat și martorii audiați în cauză cum că terenul a fost preluat de stat, dreptul de proprietate nefiind contestat de unitatea deținătoare.
În prezent terenul este folosit de Primăria M fiind aferent sediului administrativ al acestei instituții publice. Prin adresa nr.71193/2009 Primăria Mac omunicat instanței că terenul solicitat face parte din domeniul public conform bunurilor ce fac parte din domeniul public al Municipiului M și că este ocupat de parcarea auto a primăriei, spațiu și alee acces la Primăria M, fiind indicate ca ocupate toate cele 4 parcele în care a fost divizat terenul de expertul topo.
Reclamantul solicită restituirea în natură, susținând că în prezent terenul este liber însă concluziile raportului de expertiză sunt în sensul că din suprafața totală de 1000 mp din punct de vedere tehnic ar fi posibilă restituirea suprafeței de 730,90 mp, compusă din două loturi și numerotate pe schița topo Lotul 1 în suprafața S1 - 217,20 mp și lotul 2 în suprafața S2 - 513, 70 mp. Aceeași expertiză menționează că suprafața de 217,20 mp este ocupată de parcarea auto a Primăriei M iar S2 de 513,70 mp este ocupată de spațiul și cale de acces către primărie.
Din concluziile raportului de expertiză, inclusiv cele ale suplimentului de expertiză și schița anexă acestui supliment, rezultă în mod evident că suprafața de 730,90 mp din cei 1000 mp sunt afectați utilității Primăriei M, unde de altfel este amplasat și sediul administrativ al acestei instituții. Dacă s-ar atribui reclamantului suprafața de 513,70 mp notată cu S2 în schiță, practic s-ar ajunge ca accesul către instituția Primăriei M să se îngreuneze de vreme ce în acest scop a fost rezervată doar o suprafață de 1,22 mp.
Aceeași destinație de utilitate publică o are și suprafața notată S1 de 217,20 mp atâta timp cât este afectată folosirii Primăriei M, fiind ocupată de o parcare auto.
Față de cele arătate instanța a apreciat că suprafața de 730,90 mp, din totalul de 1000 mp, despre care expertul menționează că ar fi posibilă restituirea din punct de vedere tehnic, nu poate fi restituită, fiind afectată unei utilități publice, respectiv normalei funcționări a unei instituții de interes public, respectiv a Primăriei M conform art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Potrivit acestui text, dacă imobilul solicitat este afectat unor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale, nu se poate dispune restituirea în natură, persoana îndreptățită urmând să primească măsuri reparatorii în echivalent.
Pe de altă parte, așa cum susține și pârâtul Municipiul M, terenul fiind aferent sediului Primăriei M, face parte din domeniul public al acestei unități administrativ teritoriale. Deși nu s-a depus la dosar inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, inventar invocat de pârât, potrivit Anexei I pct.III a Legii nr.213/1998, privind regimul proprietății publice, fac parte din domeniul public al orașelor "terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria". Terenul solicitat de reclamant este afectat funcționării Primăriei M deci face parte din domeniul public al unității administrative a Municipiului M conform textului menționat și nu poate fi restituit în natură având în vedere și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 conform căruia bunurile din domeniul public sunt insesizabile.
Deși reclamantul susține că terenul este liber și poate fi restituit, în cadrul acțiunii în revendicare a acestei suprafețe în urma promovării fiind pronunțată sentința civilă nr.1599/2001 de Judecătoria Mangalia, acesta a fost de acord cu atribuirea unei suprafețe în compensare ceea ce creează prezumția că acesta fiind de acord cu atribuirea altei suprafețe de teren, a recunoscut implicit că restituirea în natură nu este posibilă. Faptul că acesta nu este de acord cu terenul atribuit în compensare prin nr.98/2002, pe care de altfel nici nu a contestat-o, nu schimbă cu nimic situația actuală a terenului solicitat în sensul că a devenit liber și poate fi restituit.
În plus acțiunea în revendicare a suprafeței de teren a fost formulată la 28.05.2001 conform sentinței civile nr.1599/2001, dată la care Legea nr.10/2001 intrase în vigoare prin publicarea în Monitorul Oficial la 14.02.2001, deci reclamantul a înțeles să uzeze de calea dreptului comun pentru restituirea imobilului deși conform art.46 din legea menționată avea posibilitatea să suspende revendicarea astfel, că atâta timp cât în cadrul revendicării i-a fost atribuit un alt teren, nu poate în prezent să invoce beneficiul legii reparatorii.
Față de considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, instanța a apreciat neîntemeiată cererea reclamantului și în consecință aceasta a fost respinsă.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamantul, acesta criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
Arată apelantul-reclamant că prin cererea de chemare în judecată, a formulat contestație și a solicitat instanței de judecată anularea dispoziției nr.522/2008 emisă de Municipiul M prin Primar, iar în continuare, atribuirea în natură și pe vechiul amplasament a terenului în suprafață de 1000 mp, teren situat pe fosta-, actual șos. -.
Anterior formulării prezentei acțiunii, reclamantul a mai purtat unui litigiu cu pârâtul din prezenta cauză, având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea deciziei/dispoziției motivate privind restituirea terenului de 1000 mp situat pe fosta-, actual șos. -, litigiu soluționat cu admiterea acțiunii reclamantului, soluție rămasa definitivă și irevocabilă, potrivit înscrisurilor depuse a dosarul cauzei.
În vederea executării dispozitivului sentinței sus-menționate, pârâtul Municipiul M prin Primar a emis Dispoziția nr.522/27.02.2008, prin care s-a respins cererea reclamantului nr.4027/31.01.2002, prin care solicita restituirea în natură și pe vechiul amplasament a terenului în suprafață de 1000 mp, teren situat pe fosta-, actual șos.-, motiv ce a determinat promovarea prezentului litigiu.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a propus administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, cu interogatoriul pârâtului și expertiză tehnico-imobiliară, probe care au fost administrate în cadrul judecații în fond și care relevă că terenul poate fi retrocedat în natură și pe vechiul amplasament/cel puțin parțial. Având în vedere acest material probator, mai cu seamă raportul de expertiză tehnico-imobiliară cât și suplimentele la acesta, reclamantul a concluzionat și a solicitat admiterea acțiunii în sensul anulării Dispoziției nr.522/27.02.2008 emisă de Municipiul M prin Primar și atribuirea în natură și pe vechiul amplasament a terenului de 1000 mp.
Având în vedere dispozițiile legale cuprinse în art.1(1), art. 7 (1), art. 9 și art. 10 din Legea nr.10/2001 apreciază apelantul că opinia instanței de fond este netemeinică, cel puțin sub aspectul restituirii în natură și pe vechiul amplasament a suprafeței teren de 730 mp - Parcela 1 și 2, în suprafața totală de 730,90 mp, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul desemnat, iar pentru diferența de teren în suprafață de 269,10 mp atribuiți în natură/în vederea compensării prin echivalent (potrivit valorilor de circulație/de piață, a terenurilor).
Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal, insistă în decizia sa de respingere a prezentei acțiuni, asupra nr.98/2002 prin care i s-a atribuit reclamantului suprafața de 1930 mp cu titlu de teren în compensare.
Susține reclamantul, raportându-ne Ia anul respectiv 2001-2002, că nu a fost de acord cu acest teren de 1930 mp - reprezentând teren în compensarea celor 1000 mp, deoarece nu există echivalență între cele 2 terenuri - cel de 1000 mp se află în centrul municipiului M cu posibilitate de utilități/în timp cel de 1930 mp se află în câmp, iar utilitățile vor deveni disponibile peste cca. 10-15 ani.
Combate opinia instanței de fond în sensul că reclamantul a fost de acord cu atribuirea unei suprafețe de teren în compensare ceea ce creează prezumția că acesta a fost de acord cu atribuirea unei alte suprafețe de teren, a recunoscut implicit ca restituirea în natură nu este posibilă.
Or, având în vedere perioada respectivă, anul 2001-2002, când doar ce apăruse Legea nr.10/2001 și exista o practică neunitară în ce privește aplicarea ei, în ciuda deselor eforturi făcute de reclamant în sensul obținerii restituirii suprafeței de teren de 1000 mp, văzându-se în imposibilitate de a-i obține, acesta, ca o soluție alternativă a solicitat și acordarea unei alte suprafețe de teren cu titlu de teren în compensare prin echivalent, lovindu-se în mod repetat de refuzul factorilor de decizie competenți în epoca respectivă., datorită multiplelor refuzuri, reclamantul a luat în calcul, doar ca soluție secundară, acordarea unei suprafețe de teren în compensarea celor 1000 mp deținuți în centrul municipiului M - doar ca soluție ipotetică.
Dar în momentul în care această compensare a terenurilor s-a materializat în fapt - prin atribuirea unei suprafețe de teren 1930 mp în câmp și fără perspectivă prezența de utilități potrivit nr.98/2002 - acesta a refuzat categoric, neintrând în posesia celor 1930 mp, deoarece nu are aceeași echivalență, caracteristici cu suprafața de 1000 mp.
Nu a acceptat inițial această suprafață de 1930 mp potrivit nr.98/2002 ci a acceptat ideea de acordare a unei suprafețe în compensare prin echivalent și nici nu a recunoscut implicit că această suprafața de 1000 mp nu poate fi restituită, ci ca o binefacere a acceptat de principiu acordarea unei alte suprafețe, dar nu în câmp așa cum instituie nr.98/2002.
De asemenea, instanța de fond face aprecieri eronate asupra comparării apariției Legii nr.10/2001 cu data promovării acțiunii în revendicare, potrivit dreptului comun. se observa, chiar dacă se admite oarecum această idee, Legea nr.10/2001 se aplica în mod cu totul neunitar, iar pe de altă parte unității administrativ-teritorială deținătoare îi trebuia oarecum un timp (6 luni potrivit legii) pentru a da un răspuns, care nici după 5 ani acesta nu a apărut, fiind necesară o sentința judecătorească să oblige unitatea deținătoare să emită dispoziție motivată de restituire a suprafeței de 1000 mp.
Nici sentința civilă nr.1599/2001 a Judecătoriei Mangalia pronunțată în materie de revendicare imobiliară a suprafeței de 1000 mp introdusă de (cauza soluționată în termen de o lună/Ia primul termen), nu este tocmai legală deoarece, având în vedere temeiul de drept al acțiunii în revendicare imobiliară, respectiv art.480 Cod civil, nu se putea în mod legal admite capătul de cerere subsidiar respectiv obligarea pârâților de a atribui reclamantului un teren în compensare care să aibă aceleiași funcțiunii cu cele ale terenului în suprafață de 1000 mp.
Apoi, într-o altă ordine de idei, pârâtul nu a făcut și nici nu exista la dosarul cauzei, nici o dovadă cum această suprafață de teren de 1000 mp a fost trecută în domeniul public al Municipiului M, când și în baza unui act normativ, fără înștiințarea proprietarul de drept - neposesor ( - care deține titlu de proprietate asupra tenului de 1000 mp din anul 1956.
Solicită a se înlătura în raport de modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 precizările pârâtului cu privire la apartenența terenului revendicat la domeniul public, Ia care se adăuga și tendința de tergiversare a prezentei cauze de foarte mulți ani - peste 10 ani, avându-se în vedere că reclamantul este un cetățean în vârstă de 86 ani, veteran de război, decorat, iar in prezent cu stare de sănătate precară. C puțin cele două suprafețe S1 și S2 în suprafață de 730,90 mp potrivit raportului de expertiză nu sunt afectate, fiind loturi învecinate instituției, existând de asemenea o limită între proprietăți de 1,22 mp, potrivit dreptului civil, opinia instanței de fond sub acest aspect fiind netemeinică și nelegală.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat alte probe în apel.
Examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de motivele de apel formulate în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 1599/26.06.2001 pronunțată de Judecătoria Mangalia și rectificată de aceeași instanță, conform art. 281.proc.civ. prin încheierea din data de 31.07.2001, s-a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Municipiul M prin Primar și Consiliul Local M, fiind obligați aceștia să atribuie reclamantului un teren în compensare care să aibă aceleași funcțiuni cu cele ale terenului în suprafață de 1000 mp situat în mun. M,-.
Or, prin această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă s-a tranșat deja, pe fond, litigiul dintre aceleași părți vizând restituirea imobilului-teren preluat abuziv - în sensul art. 1 și 2 alin.1 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data pronunțării sentinței - soluția adoptată fiind conformă solicitării părții reclamante, astfel cum a fost formulată prin acțiunea introdusă la data de 28.05.2001 și precizată la termenul din 26.06.2001, acțiune întemeiată de reclamant pe prevederile art. 480-481 din Codul civil.
Prin urmare, Curtea constată că se impune înlăturarea oricăror susțineri ale apelantului referitoare la condițiile în care s-ar fi pronunțat respectiva hotărâre, durata prea scurtă a procesului, legislația incidentă în speță sau practica neunitară a instanțelor judecătorești la momentul soluționării acțiunii sale în revendicare, Curtea remarcând însă că reclamantul a ales să promoveze o astfel de acțiune după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, alegând deci această cale pentru recunoașterea și valorificarea facilă a dreptului său de proprietate.
Curtea reține totodată că în baza sentinței civile sus-menționate a fost emisă Hotărârea Consiliului Local M nr. 98/30.07.2002 prin care i s-a atribuit reclamantului în proprietate un teren în suprafață de 1930 mp situat în Municipiul M, zona cartier D, această hotărâre nefiind contestată ulterior de beneficiar - care a înțeles să renunțe la capătul de cerere prin care solicitase anularea actului și în cadrul acestui proces, în fața Tribunalului Călărași, la termenul din 11.02.2009.
In aceste condiții, întrucât și-a exprimat prin petiții adresate Primăriei nemulțumirea față de modalitatea compensării aleasă de pârâți și a refuzat punerea efectivă în posesie pe terenul respectiv conform hotărârii Consiliului Local - de a cărei iminentă adoptare știa încă de la sfârșitul anului 2001, dovadă fiind petiția adresată primarului la data de 21.08.2001 (fila 66 dosar fond) - reclamantul s-a adresat unității deținătoare cu cereri de restituire în natură, invocând de această dată dispozițiile Legii nr. 10/2001, cereri, cum este și aceea din data de 31.01.2002, care au fost calificate de instanțele judecătorești ca reprezentând notificări ce au învestit Primăria M cu soluționarea pretențiilor de restituire a imobilului conform legii speciale de reparație.
Având deci de analizat în cadrul prezentei contestații numai legalitatea dispoziției primarului nr. 522/27.02.2008 în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, Curtea constată că tribunalul a reținut corect că, în condițiile în care reclamantul a ales să uzeze de calea dreptului comun pentru restituirea imobilului preluat abuziv de stat, nu mai poate în prezent să invoce beneficiul legii reparatorii speciale.
De altfel, Curtea reține de altfel că dispoziția de respingere a notificării a fost emisă ca o consecință a împrejurării că petentul este beneficiar al Hortărârii Consiliului Local Municipal M nr. 98/30.07.2002 de atribuire în proprietate a unui alt teren, iar faptul că apelantul-reclamant refuză intrarea în posesie asupra acestui imobil nu schimbă în niciun mod situația juridică generată în raporturile dintre părți de existența acestei hotărâri emisă de o autoritate a administrației publice locale în executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - legalitatea dispoziției contestate neputând fi deci pusă în discuție sub acest aspect.
Considerentele expuse de instanța de fond privind apartenența la domeniul public al terenului a cărei restituire în natură se solicită prin prezenta acțiune nu pot fi reținute, având în vedere că - așa cum întemeiat se arată și de către apelant - nu are relevanță o atare împrejurare față de principiul prevalenței restituirii în natură consacrat de art. 1 și art. 7 alin.1 din Legea nr. 10/2001, dar trebuie remarcat că, deși apelantul-reclamant pretinde să i se atribuie în natură terenul în suprafață totală de 730,90 mp pe vechiul amplasament potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză (respectiv, parcelele 1 și 2 cum sunt individualizate prin raport), aceste parcele sunt și la acest moment afectate de detalii de sistematizare, reprezentând parcarea amenajată a Primării M, respectiv spațiul cu de acces la sediul acestei autorități, ceea ce face și la acest moment imposibilă restituirea în natură solicitată, ținând seama de prevederile art. 10 alin.1 și 11 alin.1 și 3 din Legea nr. 10/2001, criticile de apel formulate cu privire la soluția instanței de fond sub acest aspect fiind, de asemenea, nefondate.
In consecință, pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 296.proc.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant, cu domiciliul ales la avocat, în B, Bd. -, -G 17,.15, județul C, împotriva sentinței civile nr.1429 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL M prin Primar, cu sediul în M, șos. - nr.13, județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
MARI - - ---
GREFIER,
- -
Red.NG.
./NG.
4 ex./2.04.2010
Trib.C -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mihai Negoescu Gândac
