Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2802/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.146 A
Ședința publică de la 04 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Prete
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1421 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul cauzei - Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns apelantul-reclamant și intimatul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, având în vedere faptul că, în temeiul art. 242 din Codul d e procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 21.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren situată în B, str.- (fostă -. ) nr.13, sector 2 în suprafață de 200 mp. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin notificarea nr.1415/l0.07.2001 înregistrată la Primăria Municipiului B la data de 16.07.2001 a solicitat în temeiul dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001, restituirea terenului situat în B, str.- (fostă -. ) nr.13, sector 2, în suprafață de 200 mp. ce a aparținut autoarei reclamantului, dobândit de aceasta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9206/23.12.1975 de fostul notariat de Stat al Sectorului 2.
Până în prezent pârâtul nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire, cu încălcarea art.23 din lege, deși prin sentința civilă nr.1127/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, pârâta a fost obligată să se pronunțe asupra cererii formulată de reclamant, pârâta neconformându-se acestei dispoziții.
A susținut reclamantul că este îndreptățit să solicite restituirea în natură a terenului, iar dacă măsura restituirii nu este posibilă, solicită acordarea prin compensare a unui teren liber sau acordarea de despăgubiri bănești stabilite în conformitate cu valoarea de circulație a imobilului.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr. 1421 din 22.09.2008, pronunțată în dosar nr- a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că notificarea formulată de reclamant cuprinde în mod exclusiv solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 200 mp. care a trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, astfel că prezenta acțiune privește numai măsurile reparatorii pentru imobilul menționat în notificare, adică terenul în suprafață de 200 mp.
Tribunalul a reținut că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1975, terenul în suprafață de 200 mp. a intrat în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974, autoarea reclamantului justificând la data preluării bunului în vederea demolării doar un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului aferent, în suprafață de 100 mp, acest drept de folosință fiindu-i atribuit prin decizia nr.91/2.02.1975 emisă de Consiliul Popular al Sectorului 2 B (fila 62).
În ceea ce privește calificarea de către reclamant a preluării terenului ca fiind abuzivă, tribunalul a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art.2 din Legea nr.10/2001, invocate în cerere, întrucât bunul în discuție este exclus din domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001, în temeiul art.8 din același act normativ.
Aceasta întrucât textul citat prevede că nu intră sub incidența legii terenul al cărui regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 (republicată).
A mai reținut tribunalul că și dacă s-ar considera ca fiind aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 această suprafață de teren nu poate face obiectul despăgubirii, în condițiile în care reclamantul nu a avut niciodată în patrimoniu bunul în cauză, la data încheierii actului de vânzare-cumpărare terenul trecând din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul statului, astfel că o reparație nu poate privi un bun care nu a fost preluat de la titularul notificării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul.
Prin motivele de apel se arată că sentința este nelegală întrucât s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 (dispoziții neconstituționale întrucât contraveneau art.36 din Constituția de la acea vreme și dispozițiilor art.480 Cod civil, astfel încât statul nu a fost proprietar asupra terenurilor dobândite în temeiul acestor articole), art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 și a dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Se susține de către apelant că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului a localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. În acest context, dacă imobilul - casă de locuit - proprietatea reclamantului, nu ar fi fost expropriat și demolat, terenul aferent acestuia devenea proprietatea reclamantului. Fostul proprietar al terenului, nu ar avea dreptul să-l revendice, deoarece prețul primit cu ocazia vânzării îl despăgubea atât pentru casa de locuit cât și pentru teren, știut fiind că la încheierea oricărei tranzacții imobiliare se avea în vedere la stabilirea prețului atât construcția cât și terenul aferent acesteia.
Așa fiind, în mod greșit prima instanță a interpretat că terenul în litigiu a fost preluat din proprietatea vânzătorului, întrucât acesta și-a vândut proprietatea în integralitatea sa; de fapt, terenul a fost preluat din proprietatea cumpărătorului, acestuia fiindu-i încălcat dreptul de proprietate prin preluarea abuzivă a terenului, pentru care a plătit vânzătorului prețul pieții de la data încheierii convenției. Tocmai pe aceste considerente, legiuitorul a prevăzut restituirea în proprietatea titularilor dreptului de folosință a terenului atât prin dispozițiile Legii nr.18/1991 cât și cele ale dispozițiilor Legii nr.10/2001 (art.11).
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, reține caracterul nefondat al apelului, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9206/23.12.1975 de către Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 B, autoarea reclamantului apelant, cumpără de la vânzătorul construcția proprietatea acestuia, situată în B, str.-., nr.13, sector 2, compusă din trei camere, bucătărie, baie, antreu, vestibul.
În alineatul 3 al contractului se menționează că "odată cu înstrăinarea construcției, terenul aferent, în suprafață de 204 mp. urmează regimul art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974" (fila 6 dosar fond).
De asemenea, în alin.5 al aceluiași contract se prevede că prețul vânzării este de 41.000 lei și că de la data autentificării cumpărătoarea intră "de drept și de fapt în stăpânirea apartamentului".
Construcția a trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr.89/1984, ulterior fiind demolată.
Din situația de fapt expusă, rezultă că în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul - apelant nu a fost proprietarul terenului în suprafață de 200 mp. situat în B, str.- (fostă str.S ), nr.13, sector 2.
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.a din Legea nr.10/2001, persoana care se consideră îndreptățită în sensul acestei legi, trebuie să fi avut calitatea de proprietar al terenului la data preluării de către stat.
Autorii reclamantului nu au avut niciodată calitatea de proprietari asupra terenului în discuție, ci numai asupra construcției edificată pe acesta.
În atare situație, reclamantul nu poate solicita măsuri reparatorii pentru teren în condițiile Legii nr.10/2001.
Prin art.1.1 lit.C alin.2 din nr.HG250/07 martie 2007, se menționează că legiuitorul de după anul 1989 a soluționat problema generată de aplicarea art.30 și 31 din legea nr.58/1974 în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, avându-se în vedere evident rezolvarea acestei probleme prin art.36 din legea nr.18/1991, în final concluzionându-se că astfel de situații nu cad sub incidența Legii nr.10/2001.
Pentru ipoteza prevăzută în alin.3 al aceluiași articol, în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, se menționează că regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Deci, se cere în mod expres ca respectivul solicitant să aibă calitatea de proprietar al terenului în momentul trecerii lui în proprietatea statului, condiție obligatorie pentru a putea fi persoană îndreptățită în sensul legii.
Or, după cum s-a menționat anterior, autorii reclamantului nu au avut calitatea de proprietari ai terenului, la data preluării o asemenea calitate o aveau vânzătorii bunului.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant cu domiciliul ales în B,-, --2,.3,.7,.83, sector 3 la Cabinetul de Avocatură împotriva sentinței civile nr.1421 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/13.04.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PreteJudecători:Ioana Aurora Herold Prete, Elena Vlad
