Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 146
Ședința publică din 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-, -. A,.7, împotriva sentinței nr. 328 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 9 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă adresată Tribunalului Suceava, la data de 29 iunie 2007, reclamanta a solicitat instanței retrocedarea în natură a imobilului teren, situat în municipiul S,-, în suprafață de 3415. expropriat de la autoarea sa prin Decretul nr. 775 din 9 decembrie 1964.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a formulat notificarea nr. 451 din 10 august 2001 adresată Primăriei municipiului S, care nu a fost soluționată în nici un fel nici până în prezent, motiv pentru care a reiterat cererea în temeiul Legii nr. 247/2005, însă prin Hotărârea nr. 461 din 4 iunie 2007 i s-a respins cererea pe motiv că amplasamentul solicitat face obiectul Legii nr. 10/2001. Reclamanta a precizat că a făcut dovada că e unica moștenitoare a autoarei, care a fost proprietara suprafeței de 3415. în prezent din această suprafață, 1375. este neocupată de construcții și se poate restitui în natură pe vechiul amplasament, conform art. 10 al. 1 din Legea nr. 10/2001, iar pentru diferența de teren expropriată a solicitat să i se atribuie teren identic de aceeași categorie.
Intimata Primăria municipiului Saf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea prezentei cauze care este o plângere la Legea nr. 18/1991, întemeiată pe dispozițiile art. 53 al. 2 din această lege, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului S, dat fiind că, în procesele funciare, calitate procesuală pasivă are Comisia locală de fond funciar și nu primăria. Pe fond, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând la termenul din 17 ianuarie 2008 că notificarea reclamantei nr. 451 din 10 august 2001 nu a fost soluționată până în prezent, aflându-se în curs de soluționare.
Prin decizia civilă nr. 328 din 18 februarie 2008 Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a constatat dreptul acesteia la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în litigiu. În motivare, s-a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor după proprietara tabulară, a dreptului de proprietate al autoarei și a preluării de către stat fără o despăgubire echitabilă, fiind îndreptățită la măsuri reparatorii conform art. 11 din Legea 10/2001 modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 1375. teren rămas liber, iar pentru diferența ocupată de construcții a cerut să i se atribuie teren identic de aceeași categorie, în compensare. A invocat prevederile art. 10 din Legea 10/2001 referitoare la îndreptățirea fostului proprietar de a obține în natură terenul rămas liber de construcții. În acest sens a depus la dosar o serie de acte: plan de amplasament, plan de încadrare în zonă, fișa corpului de proprietate, etc. precizând că nu este de acord cu despăgubiri de la Fondul Proprietății de Stat.
Deși s-a arătat de acord cu administrarea probei cu expertiza topo - cadastrală, la termenul de judecată din 6 iunie 2008, reclamanta a revenit și a precizat că nu mai dorește efectuarea acestei lucrări, considerând că situația terenului rezultă cu claritate din planul de amplasament.
Prin decizia civilă nr. 68 din 6 iunie 2008, Curtea de APEL SUCEAVAa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că parcelele de teren solicitate a fi restituite în natură însumează suprafața de 1375. și sunt evidențiate în planul de amplasament de la fila 8 dosar apel și în actele depuse la filele următoare. Aceste înscrisuri reflectă topografia parcelelor așa cum era în anul 2003, la data întocmirii lor, fără a exista certitudinea că situația a rămas neschimbată până în prezent, cu atât mai mult cu cât terenul este intravilan și se află printre blocurile cu locuințe ale cartierului - din municipiul De asemenea, nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în sentință, cu privire la faptul că terenul nu este afectat servituților legale și amenajărilor de utilitate publică în sensul dispozițiilor art. 11 al. 3 din Legea 10/2001 modificată, caz în care este posibilă doar acordarea măsurilor reparatorii. Apreciind că reclamanta nu a dovedit pe deplin caracterul de "teren liber" al suprafețelor solicitate și nici nu este posibilă o identificare exactă și riguroasă a acestor suprafețe, instanța a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, suprafața de teren de 1.375 mp fiind liberă de construcții, astfel cum rezultă din planul de amplasament vizat de OJCGC S, iar pârâta nu a invocat că terenul ar fi afectat de amenajări și servituți legale.
În dovedirea susținerilor sale, recurenta a depus un plan de situație vizat la data 17 iulie 2008, spre neschimbare.
Prin decizia civilă nr. 4174 din 30 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control a reținut că potrivit art. 10 al. 1 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, în cauza de față, reclamanta făcând dovada faptului că este persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, imobilul a cărui restituire se cere, fiind preluat de la autoarea sa în mod abuziv. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, regula, în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este aceea a restituirii în natură, și numai în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. În prezentul dosar, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, astfel că Înalta Curte nu poate analiza dacă era posibilă restituirea în natură sau se impuneau, într-adevăr, măsuri reparatorii prin echivalent, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, pentru ca aceasta să lămurească starea de fapt, în sensul dacă există vreo suprafață de teren liberă, neafectată de utilități publice și necuprinsă într-un plan de sistematizare, care să poată fi restituită în natură, scop în care va administra probele care le crede de cuviință.
Cu ocazia rejudecării apelului, reclamanta a insistat ca soluționarea cauzei să se realizeze cu respectarea principiului disponibilității părților și al sarcinii probei, ce guvernează procesul civil, într-un termen rezonabil și de către o instanță imparțială. S-a apreciat că verificările și reverificările dispuse de instanțe din oficiu, în lipsa oricărei opoziții din partea pârâtei față de susținerile reclamantei, reprezintă un exces de zel al instanțelor de natură a afecta dreptul reclamantei la un proces echitabil. În lipsa unor cereri exprese și argumentate ale pârâtei pentru administrarea de noi probe utile și pertinente soluționării apelului, a solicitat ca prezentul apel să fie admis, avându-se în vedere planul de situație întocmit la 20 noiembrie 2003 și reconfirmat ca actual la data de 17 iulie 2008 de Oficiul național de cadastru geodezie și cartografie
Instanța a solicitat de la pârâtă toate înscrisurile întocmite în faza soluționării administrative a notificării reclamantei precum și copii după cartea funciară, incluzând planul de amplasament cu vecinătățile și descrierea imobilului identic cu parcela funciară nr. 261 din 1082 (partea I și partea a II-a) a comunei cadastrale S, în care să fie reflectate mențiunile privind actele de înstrăinare, divizare și contopire a parcelelor funciare, ambelor părți solicitându-li-se să depună înscrisuri privind rețelele de utilități din zona terenului în litigiu (fila 82 verso).
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 din Codul civil și 296 din Codul d e procedură civilă, instanța constată apelul ca fiind neîntemeiat.
Având în vedere considerentele deciziei civile nr. 4174 din 30 martie 2009, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de apel a fost investită doar cu verificarea posibilității atribuirii de teren în natură reclamantei, îndreptățirea acesteia la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 3145 mp teren ce a aparținut autoarei sale fiind, în mod irevocabil, stabilită în primul ciclu procesual.
Deși reclamanta a solicitat în mod repetat să se constate că există posibilitatea atribuirii de teren în compensare pentru suprafața de 3415 mp ce a fost expropriat de la autoarea sa, în temeiul Decretului 775/1964, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că nu a fost identificat un amplasament care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 10 din Legea 10/2001 de disponibilitate, condiții descrise detaliat în art. 10.3 din HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform dispozițiilor art. 10.3 din HG 250/2007, "În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism."
Prin planul de situație întocmit la data de 19 noiembrie 2003, și reconfirmat la data de 17 iulie 2008 (fila 14 dosar al Înalta Curte de Casație și Justiție), Agenția națională de cadastru și publicitate imobiliară - Oficiul județean de cadastru geodezie și cartografie Sai dentificat 4 parcele de teren, nr. 261/3, nr. 289/3, nr. 289/4 și nr. 289/5 formate din divizarea nr. 261/1 și nr. 289/2 din nr. 1083 comunei cadastrale S, parcele aflate în imediata vecinătate a fostului amplasament al terenului supus exproprierii de la autoarea reclamantei. Reclamanta a susținut că aceste parcele pot fi atribuite în natură în compensare pentru terenul expropriat și ocupat în prezent de blocurile de locuințe edificate în vecinătatea casei ce a aparținut autoarei sale, arătând că pârâta și-a exprimat disponibilitatea de a atribui aceste parcele, procedura administrativă de soluționare a notificării fiind întreruptă după ce au avut loc măsurători în teren, măsurători în cadrul cărora s-a verificat întinderea parcelelor și caracterul disponibil al acestora. La termenul din 9 octombrie 2009, reprezentantul pârâtei a confirmat faptul că au fost efectuate verificări, cu ocazia soluționării administrative a notificării reclamantei, în cadrul cărora au fost identificate 2 parcele de 342 mp, respectiv 727 mp, cu privire la care s-a analizat posibilitatea atribuirii în natură în compensarea suprafeței ce a făcut obiectul exproprierii, aceste verificări nefiind însă finalizate și confirmate printr-o dispoziție de soluționare favorabilă a notificării. Totodată, s-a precizat că în planul de situație depus la dosar nu este făcută nici o mențiune cu privire la rețelele de utilități existente în zonă, respectiv nu există dovada că terenul identificat de către reclamantă nu este afectat de astfel de rețele.
Referitor la planul de situație invocat de reclamantă în mod repetat în dovedirea susținerilor sale, instanța reține că acesta dovedește că terenul solicitat a fi atribuit nu reprezintă vechiul amplasament al terenului ce a aparținut autoarei sale, teren identic cu parcela de clădire nr. 261 și parcela arătură 289 din fascicola (cartea funciară) nr. 1082 - fila 61, 64,87-90 dosar apel, în timp ce suprafețele solicitate a fi atribuite sunt identificate ca făcând parte din CF 1083 (fila 14 dosar recurs). De asemenea, în acest plan nu există nici o mențiune referitoare la eventuale rețele tehnico-utilitare existente pe terenul astfel individualizat, știut fiind că aceste rețele nu sunt în mod obișnuit evidențiate în planurile de situație cadastrale.
Din planurile de situație depuse la termenul din 2 decembrie 2009, rezultă că pe o parte din cele 4 parcele indicate de reclamantă ca disponibile pentru atribuire se găsesc în prezent atât rețele de apă potabilă, cât și rețele de canalizare - apă menajeră, amplasamentul acestor rețele fiind comunicat pârâtei de "Acet"
Deși reclamanta a invocat ca reprezentând exces de zel din partea instanțelor preocuparea acestora de identificare a eventualelor rețele de utilități existente pe amplasamentul invocat a fi liber și disponibil pentru restituirea în natură, instanța consideră că aceste verificări se impun a fi realizate în exercitarea rolului activ al instanțelor prevăzut de art. 129 din Codul d e procedură civilă, ce a fost în mod repetat impus instanțelor inferioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 2218/2007, decizia nr. 2788/2007). Efectuarea acestor verificări trebuie apreciată de către reclamantă ca fiind necesară în condițiile în care utilizarea ulterioară a terenului atribuit ar putea fi limitată sau chiar împiedicată în măsura în care, din cauza acestor rețele subterane, neobservabile la fața locului dat fiind amplasamentul lor specific, reclamanta ar fi împiedicată să exercite atributele specifice dreptului de proprietate asupra terenului restituit.
Părțile nu au solicitat în mod expres administrarea probei cu o expertiză topometrică, fiind de acord cu cercetarea la fața locului propusă de instanță din oficiu (filele 21-22, 80 dosar rejudecare apel), situația concretă a terenului rezultată din înscrisuri făcând inutilă administrarea acestei probe. Existența unor rețele de utilități subterane nu putea fi constatată ori infirmată pe calea unei cercetări locale, o expertiză tehnică judiciară neputând fi administrată în condițiile art. 129 al. 5 din Codul d e procedură civilă, datorită costurilor pe care le presupune, costuri care nu pot fi suportate de instanță.
Constatând că terenul solicitat a fi atribuit în natură nu este liber în sensul dispozițiilor art. 10.3 din HG250/2007, și nici nu a fost indicat un alt amplasament posibil a fi atribuit în compensare reclamantei, conform art. 10 din Legea 10/2001, în baza art. 296 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamată împotriva sentinței civile nr. 328 din 28 februarie 2008 Tribunalului Suceava, prin care a fost constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru suprafața de 3415 mp teren expropriat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-, -. A,.7, împotriva sentinței nr. 328 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Ex. 4/29.01.2010
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 2 decembrie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-, -. A,.7, împotriva sentinței nr. 328 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, mandatarul reclamantei-apelante, apărătorul acesteia, avocat, și consilier juridic, pentru pârâta intimată Primăria Municipiului S, lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, reprezentantul pârâtei intimate, depune la dosar planul de situație al terenului în litigiu, cu rețelele publice de alimentare cu apă potabilă și canalizare a municipiului
Avocat arată că Primăria S s-a dovedit de rea credință întrucât nu a depus la dosar înscrisurile despre care i s-a pus în vedere la termenele de judecată anterioare, aceasta întrucât nu se dorește restituirea. Totodată precizează că nu mai are de formulat alte cereri, din punctul său de vedere apelul se află în stare de judecată, solicitând cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu Primăria S și nici Comisia de aplicare a Legii 10/2001 aveau obligația de a identifica imobilul revendicat, ci notificatorul. De asemenea, arată că nu mai are de formulat cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul părților în susținerea, respectiv combaterea acestuia.
Avocat, pentru reclamanta apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, motivând că apelanta și-a dovedit dreptul de proprietate iar terenul este liber de sarcini și poate fi restituit. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată Primăria Municipiului S solicită instanței a se pronunța conform înscrisurilor existente la dosar, inclusiv cele depuse la termenul de judecată de astăzi.
CURTEA
Având nevoie de mai mult timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 9 decembrie 2009, ora 1200.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
