Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVIL
DECIZIE Nr. 147
Ședința public de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
Judector - -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil privind pe apelanții și, având ca obiect legea 10/2001, formulat împotriva sentinței civile nr.62/8.01.2008 pronunțat de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal fcut în ședința public nu se prezint prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința public din data de 19.09.2008, susținerile prților fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, când, din lips de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de faț,
Prin sentința civil nr. 62 din 8 ianuarie 2008 pronunțat de Tribunalul Vasluis -a respins contestația formulat de reclamanții și împotriva dispoziției nr. 761 din 31.06.2006 emis de Primarul Comunei județul
În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut urmtoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecat înregistrat sub nr- reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 761/2006 emis de Primarul Comunei întrucât în mod nelegal s-a reținut tardivitatea formulrii notificrii prin care s-a solicitat acordarea de msuri reparatorii pentru imobilul cu destinație de moar și inventarul aferent ce a aparținut autorului reclamanților,.
Instanța de fond a reținut c Legea nr. 247/2005 nu a extins categoria imobilelor considerate a fi preluate în mod abuziv de ctre stat, așa cum eronat susțin reclamanții, ci a adus unele precizri în ceea ce privește categoria celor enumerate la art. 2 lit.c și d din Legea 10/2001 și care se impuneau ca urmare a unei practici judiciare neunitare existente la nivel național. Termenul limit instituit de art. 22 alin.1 din Legea 10/2001 pentru depunerea notificrii nu a fost modificat prin apariția Legii 247/2005 în sensul c a operat o prorogare a acestuia deoarece dac intenția legiuitorului ar fi fost aceasta s-ar fi prevzut expres în actul normativ așa cum a fcut-o în materia legilor fondului funciar (unde s-a instituit termenul limit pentru depunerea cererilor de reconstituire pân la data de 30.11.2005).
Așa fiind, reclamanții aveau obligația s depun notificarea în cadrul termenului de 6 luni de la apariția Legii 10/2001, termen care a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 (Of. nr. 460/13.08.2001) și prin OUG nr. 145/2001 (Of. nr. 720/12.11.2001) și care s-a împlinit la data de 14.02.2002. Acest termen este unul de decdere și cum reclamanții au formulat notificare la Legea 10/2001 cu mult peste acest termen, în mod legal, reprezentantul unitții dețintoare a imobilului revendicat a soluționat notificarea pe excepția de tardivitate, drept pentru care contestația formulat a fost respins.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții - și artând c sentința atacat a fost pronunțat cu aplicarea greșit a dispozițiilor art. 2 lit.c și d din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
apelanții c instanța de fond nu a observat c în forma inițial a Legii nr. 10/2001 articolul 2 lit.d reglementa ca fiind imobile preluate abuziv "imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului".
Prin Legea nr. 247/2005 articolul 2 litera d din Legea 10/2001 a fost modificat și completat statuându-se c sunt imobile preluate abuziv "imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor msuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate".
Consider apelanții c prin aceast completare a textului s-a extins categoria imobilelor preluate de stat pentru neplata impozitelor creându-se astfel o nou categorie de imobile preluate abuziv. Astfel este și situația imobilului din litigiu care nu a fost preluat de stat ca urmare a simplului fapt c autorul comun nu achitase impozitele din motive independente de voința sa, ci neachitarea impozitelor s-a datorat unor msuri abuzive impuse de stat și care au avut drept consecinț imposibilitatea proprietarului de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului ce îi aparținea.
Apreciaz apelanții c scopul urmrit al Legii nr. 247/2005 a fost acela de a repara nedreptțile comise de Statul Comunist și s restituie toate imobilele preluate abuziv. Ori acest scop nu se poate realiza decât prin acordarea posibilitții persoanelor îndreptțite de a formula notificri pentru imobilele prevzute de textele completate și modificate, respectiv art. 2 lit. b,c și d din Legea 10/2001.
Susțin apelanții c nu poate fi primit argumentarea soluției instanței de fond potrivit creia Legea nr. 247/2005 ar fi adus doar precizri în privința categoriei imobilelor enumerate la art. 2 lit.c și d din Legea 10/2001 și c nu s-a intenționat de ctre legiuitor a proroga termenul pentru depunerea notificrilor astfel cum s-a instituit în materia fondului funciar.
Menținerea unui climat de nesiguranț juridic contravine art. 6 din CEDO și jurisprudențelor sale (cauza Pduraru contra României) și cum Legea 10/2001 și Legea 247/2005 sunt în contradicție cu principiul comunitar al certitudinii juridice instanța de fond trebuia s observe c posibilitatea apelanților de a formula notificri s-a ivit doar în baza modificrilor aduse prin Legea nr. 247/2005.
Motiveaz apelanții c sentința atacat contravine și dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 întrucât dac instanța ar fi constatat c s-a formulat notificarea peste termenul prevzut de lege, în raport de dispozițiile art. 22 alin.5 instanța ar fi avut obligația s desființeze dispoziția atacat care nu a rspuns la notificare și s trimit cauza spre soluționarea cererii de acordare a msurilor reparatorii pe fond.
Invoc apelanții c instanța de fond nu a analizat toate aprrile formulate prin care au prezentat argumentele care justific analiza fondului pretențiilor solicitate, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil și constituie o nemotivare a hotrârii date.
Solicit apelanții admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului pricinii.
Primarul Comunei a formulat întâmpinare motivând respingerea apelului întrucât hotrârea atacat este legal și temeinic. Arat intimatul c Legea nr. 247/2005 nu a extins categoria imobilelor considerate a fi preluate abuziv de stat și nici nu s-a modificat termenul limit instituit de art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificrilor.
Analizând actele și lucrrile dosarului, raportat la motivele de apel învederate în cauz, Curtea va constata c apelul formulat este neîntemeiat pentru urmtoarele considerente:
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În forma inițial a Legii nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg conformarticolului 2 lit."imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului".
Împrejurarea c prin Legea nr. 247/2005 articolul 2 lit.d a fost modificat și completat în sensul c prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg "imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor msuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate" nu poate conduce la concluzia c legiuitorul ar fi creat o nou categorie a persoanelor îndreptțite la msuri reparatorii, cum fr temei legal susțin apelanții.
Potrivit articolului 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptțit va notifica în termen de 12 luni de la data intrrii în vigoare a legii, persoana juridic dețintoare, solicitând restituirea în natur a imobilului, termen ce a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, astfel încât data final pentru depunerea notificrilor a fost 14 februarie 2002.
Din redactarea textului rezult c momentul de la care începe s curg termenul de 12 luni pentru comunicarea notificrii este de dat de data intrrii în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv data de 14.02.2001.
Termenul reglementat de art. 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decdere. Ca sancțiune de drept civil decderea este stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul de decdere. Intrarea în vigoare a noii legi, respectiv Legea nr. 247/2005 nu determin un nou început al curgerii termenului legal de decdere. Nici un text de lege prin care s-au adus modificri ori completri actului normativ inițial nu reglementeaz expres posibilitatea valorificrii dreptului de a solicita în justiție msuri reparatorii sau prin echivalent atâta timp cât acest drept nu a fost exercitat în termenul prevzut de Legea nr.10/2001. O asemenea interpretare se impune cu atât mai mult cu cât articolul 22 alin.1 din Legea nr. 10/2001 nu a suferit modificri.
Susținerea apelanților potrivit creia prin modificrile aduse art. 2 lit.d legiuitorul ar fi intenționat s creeze posibilitatea de a se formula noi solicitri pentru imobilele preluate în mod abuziv nu poate fi primit. Recunoașterea sine die a posibilitții persoanei îndreptțite de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de ctre stat ar fi de natur s genereze un climat de insecuritate juridic în domeniul proprietții imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalitții reparatorii urmrite, dar intolerabil într-un stat de drept, pe o perioad îndelungat sau nelimitat.
Curtea Constituțional investit cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 22 alin.5 dup republicare) a reținut c instituirea unui termen de decdere nu este de natur a împiedica liberul acces la justiție, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfptuiește actul de justiție.
S-a considerat c legiuitorul are competenț exclusiv de a stabili regulile de desființare a procesului în fața instituțiilor judectorești, soluție ce rezult din dispozițiile constituționale înscrise în art. 125 alin.3. Exercitarea unui drept de ctre titularul su nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de ctre legiuitor cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene dup a cror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibil.
În speț, în mod judicios instanța de fond a reținut c reclamanții nu au respectat termenul prevzut de lege pentru trimiterea notificrii, pierzând dreptul de a solicita în justiție msuri reparatorii, astfel încât faț de menținerea soluției adoptat prin decizia contestat nr. 761/2006 emis de Primarul Comunei județul V, în mod judicios nu au mai fost analizate aprrile care vizau fondul pretențiilor reclamanților.
Drept urmare, prima instanț a reținut judicios c dup intrarea în vigoare a Legii nr. 245/2005 nu a intervenit o nou prelungire a termenului de formulare a notificrii, ipotezele în care legiuitorul a dorit s prelungeasc termenul de depunere a cererilor de restituire au fost prevzute în mod expres, în acest sens fiind prevederile art. 33 alin.1 din Legea nr. 247/2005 de modificare și completare a legii nr. 1/200 prin care s-a stabilit un nou termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, reținând c instanța de fond a efectuat o corect aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauz urmeaz a se constata c apelul formulat se vdește a fi nefondat sub aspectele, drept pentru care va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții - și împotriva sentinței civile nr. 62 /8.01.2008 pronunțat de Tribunalul Vaslui, sentinț pe care o pstreaz.
Definitiv.
Cu recurs în termen de 15 zile de comunicare.
Pronunțat în ședința public azi, 29.09.2008.
Președinte, Judector,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex/27.10.2008
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici
