Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 147/A/2009 | |
Ședința publică din 6 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ împotrivasentinței civile nr. 1710 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantele - și -, având caobiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtei-apelante Banca Comercială Română SA, consilier juridic, lipsă fiind reclamantele-intimate și reprezentantul acestora. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantelor-intimate și reprezentantului acestora să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă pârâtei-apelante Banca Comercială Română SA, consilier juridic și reprezentantul reclamantelor-intimate - și -, avocat, în substituirea d-lui avocat -.
Apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei-apelante depune la dosar delegația de reprezentare, iar reprezentantul reclamantelor-intimate depune la dosar delegația de susbstituire.
Cauza a fost repusă pe rol pentru a pune în discuția părților, ca motiv de ordine publică, necompetența teritorială Tribunalului Maramureș în soluționarea plângerii, având în vedere dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001
Curtea arcordă cuvântul reprezentanților părților asupra excepției lipsei de competență teritorială a Tribunalului Maramureș în soluționarea cauzei, raportat la prevederile legale anterior invocate.
Reprezentantul pârâtei-apelante arată că este de acord cu excepția invocată de instanță, apreciind că în speță competența de soluționare a cauzei pe fond aparține Tribunalului București.
Repezentantul reclamantelor-intimate solicită respingerea excepției invocate, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 13 din Codul d e procedură civilă, în cauză fiind vorba despre un imobil competența de soluționare a litigiului aparținea instanței de la locul situării imobilului, în speță Tribunalul Maramureș.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul pârâtei-apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante.
Reprezentantul reclamantelor-intimate pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1710 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis cererea reclamantelor - și -, în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și în consecință, a fost obligată pârâta să emită decizia motivată privind notificarea reclamantelor nr.74/N din 13 februarie 2002.
A fost obligată pârâta să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 3.570 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că Legea nr.10/2001 a stabilit o procedură administrativă sui-generis, având ca obiect restituirea în natură imobilelor preluate în mod abuziv sau cu titlu valabil de către stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare de persoanele juridice prevăzute de art.20 alin. (1).
Reclamantele, în calitate de persoane îndreptățite, au notificat-o pe pârâtă la data de 13 februarie 2002, privind restituirea în natură imobilului înscris în CF nr.2264 Șomcuta M, nr.top 143/1/A, nr.top 143/2/A, nr.top 143/1/B/2/A și nr.top 143/2/B/1, însă pârâta nu a soluționat notificarea reclamantelor nici până în prezent.
Potrivit art.25 din Legea nr.10/2001, republicată, pârâta era obligată să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la depunerea ei sau, după caz, a actelor doveditoare, urmând ca pe baza analizei acestor acte să accepte sau să refuze restituirea imobilului în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Întrucât procedura administrativă de restituire are caracter obligatoriu, urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a se conforma, tribunalul a apreciat că se impune admiterea acțiunii în sensul obligării ei de a emite decizie motivată privind notificarea reclamantelor nr.74/N din 13 februarie 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Banca Comercială Română SA B, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante, ca neîntemeiate.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că prin notificarea nr.74 N din 13.02.2002, au solicitat restituirea imobilului în natură, însă Legea nr.10/2001 prevede că în ipoteza în care persoanele îndreptățite solicită restituirea, invocând calitatea de asociați, potrivit dispozițiilor art.18 și art.32 din Legea nr.10/2001, unica și exclusiva formă de restituire constând în măsuri reparatorii în echivalent prin acordarea de acțiuni, restituirea în natură fiind inadmisibilă.
În acest caz, procedura prealabilă prevăzută de art.32 din Legea nr. 10/2001 trebuind să se desfășoare cu AVAS. Legea dispune imperativ cu privire la măsura reparatorie în cazul în care solicitanții sunt persoane care au avut calitatea de asociați ai persoanei juridice care a fost proprietara imobilului preluat abuziv, numai despăgubirea prin echivalent constând în acțiuni la societăți tranzacționate pe piața de capital.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială în raport cu dreptul comun care este legea generală. de punere în aplicare a Legii nr.10/2001 are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că acțiunile formulate direct la instanțele judecătorești sunt inadmisibile dacă nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile. Potrivit art. 32 din Legea nr.10/2001, persoanele care aveau calitatea de asociați ai persoanelor juridice naționalizate, au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni ce se vor acorda la cererea persoanei îndreptățite de instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale. În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptățite sau în termenul prelungit conform art.28 instituția publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată valoarea recalculată a acțiunilor.
În ceea ce privește procedura prin care aceste persoane pot beneficia de reparații potrivit art.32 alin. (3), acești titulari îndrituiți trebuie să se adreseze instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul fostei persoane juridice naționalizate.
Notificarea se adresa instituției publice abilitate de lege să se implice în privatizarea societăților comerciale unde statul este acționar, în cazul de față AVAS. Notificarea trebuia adresată direct instituției publice implicate în privatizare, obligație neîndeplinită de reclamante.
În vederea acordării acțiunilor solicitate, instituția publică implicată în privatizarea societăților comerciale este obligată să recalculeze valoarea acțiunilor pe baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, coeficientului de actualizare stabilit de BNR și a indicelui de inflație. În sprijinul acestei susțineri, apelanta s-a referit la autorul și lucrarea "Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv".
Așa cum se menționează și în doctrină, baza de calcul a valorii acțiunilor o constituie valoarea activului net cuprins în ultimul bilant contabil înregistrat conform legii și făcut public. Aceasta este baza de unde se începe calculul, urmând să se actualizeze cu coeficientul de actualizare stabilit de BNR și cu indicele inflației stabilit de.
BCR nu are absolut nici o obligație de îndeplinit în procedura de restituire analizată. BCR nu este societate care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, ci a dobândit imobilul cu titlu particular. BCR nu a fost supusă procedurii de privatizare prin restituire, ci a urmat procedura unei legi specifice, ce a reglementat o procedură specială, stabilită prin OUG nr.28/2003 și HG nr.772/2003.
Intimații - și - au depus concluzii scrise la dosar.
Examinând apelul, curtea reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr.5971/100/20.10.2008, la Tribunalul Maramureș, reclamantele - și - au chemat-o în judecată pe pârâta Banca Comercială Română SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să admită contestația și să dispună obligarea pârâtei să emită decizia motivată privind soluționarea notificării reclamantelor formulate în baza Legii nr.10/2001, înregistrată la executorul judecătoresc sub nr.74/N din 13 februarie 2002, cu cheltuieli de judecată. Este vorba de imobilul înscris în CF nr.2264 Șomcuta M, nr.top 143/1/A, nr.top 143/2/A, nr.top 143/1/B/2/A și nr.top 143/2/B/1. Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr.1710 din 19 decembrie 2008, a admis contestația reclamantelor împotriva pârâtei, pe care a obligat-o să emită decizie motivată privind notificarea reclamantelor nr.74/N din 13 februarie 2002 și să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în sumă de 3.570 lei.
Potrivit art.21 alin. (1) din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Reclamantele s-au conformat acestei dispoziții legale și au formulat notificarea nr.74 A înregistrată la data de 13.02.2002 la executorul judecătoresc G 49-5 dos.nr.106/2005 al Tribunalului Maramureș.
Conform art.23 alin. (1) din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 unitatea deținătoarea este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Contrar acestor dispoziții legale, pârâta nu a soluționat nici până în prezent notificarea reclamantelor.
Reclamantele au mai formulat o acțiune identică împotriva pârâtei, care a fost admisă prin sentința civilă nr.284/2005 a Tribunalului Maramureș, menținută prin decizia civilă nr.4/2006 a Curții de Apel Cluj, dar care în final au fost casate prin decizia nr. 9878 din 30 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe motiv că în proces a fost chemată Sucursala Județeană Ma B CR, care nu are personalitate juridică.
La termenul de astăzi, curtea a invocat din oficiu motivul de ordine publică privind necompetența soluționării acțiunii în primă instanță de către Tribunalul Maramureș, în baza art.306 alin. (2) pr.civ. raportat la art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, republicată, conform căruia decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din definițiile date sintagmelor de "unitate deținătoare" și de "entitate învestită" în capitolul II al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, rezultă că în speță, calitatea procesuală pasivă de pârâtă îi aparține Băncii Comerciale Române SA B, care își are sediul în municipiul B, situat în circumscripția Tribunalului Municipiului
Apărarea formulată de reprezentantul reclamantelor, potrivit căreia în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art.13 alin. (1) din pr.civ. conform cărora cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în
circumscripția căreia se află imobilele, este nefondată, întrucât aceasta reprezintă o dispoziție de procedură referitoare la competența de drept comun a instanțelor, or litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, republicată, care în art.26 alin. (3) conține prevederi speciale privitoare la competență, derogatorii de la dreptul comun.
realității că în speță nu a fost emisă o decizie motivată de către pârâtă la notificarea reclamantelor, dar și acest refuz nejustificat poate fi cenzurat de către instanța de judecată, printr-o procedură similară cu aceea în care se atacă decizia sau dispoziția.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.297 alin. (2) pr.civ. se va admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr.1710/19.12.2008 a Tribunalului Maramureș, care va fi anulată și se va trimite cauza spre competentă soluționare, secției civile a Tribunalului municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B, împotriva sentinței civile nr.1710 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare, secției civile a Tribunalului municipiului
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
Red.DT:7.-05.2009
Dact.CA:11.05.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
