Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 149
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J împotriva sentinței civile nr.189 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.755/2005, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Cîmpulung M,-, -. 2,. 10, jud. S, având ca obiect "Legea 10/2001".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, reprezentând apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J, și procurator, reprezentând intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că a fost depus raportul de expertiză, refăcut.
Procurator, pentru intimatul reclamant, a depus concluzii scrise. A învederat instanței că a fost prezent la efectuarea expertizei, dar nu este mulțumit de concluziile raportului de expertiză. A solicitat judecarea apelului.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanții pârâți, a arătat că prin raportul de expertiză s-a reconfirmat prezența pe terenul în litigiu a unei rețele de utilitate publică. A pus concluzii de admitere a apelului, în sensul de a se restitui în natură suprafața de 680. teren identificat prin anexa II la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 755/2005 al Tribunalului Gorj, iar pentru diferența de teren, în temeiul Legii 247/2005, să se acorde măsuri reparatorii în echivalent. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Procurator, pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului și restituirea în natură a suprafeței de teren.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.189 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj - secția civilă a fost admisă contestația formulată de contestatorul, în temeiul Legii nr.10/2001, a fost anulată dispoziția nr.1136 din 1 aprilie 2003 emisă de Primarul Municipiului Tg.J, a fost dispusă restituirea în natură, către contestator a terenului în suprafață de 932 mp. situat în Tg.J,--31 județul G, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Primăria Municipiului Tg.J și Primarului Municipiului Tg.J și au fost obligați aceștia să-i plătească suma de 400.000 șei, cheltuieli de judecată, contestatorului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr.337/1964, de la autoarea contestatorului, în scopul construirii unor blocuri de locuințe, care nu au fost edificate, deci scopul de utilitate publică nu a fost atins, situație în care sunt aplicabile prevederile art.11 din Legea nr.10/2001, conform cărora imobilele se restituie în natură.
Prin încheierea nr.303 din 21 iunie 2005, pronunțată de același tribunal a fost îndreptată eroarea strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că suma ce reprezintă cheltuielile de judecată este de 4.000.000 lei, iar nu de 400.000 lei.
Apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.2790 din 26 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția civilă.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs pârâții, încadrându-l în prevederile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e pr. civilă și susținând, în esență că, deși în decretul de expropriere este menționată suprafața de teren de 930 mp. a fost dispusă restituirea suprafeței de 932 mp. că acest teren este parțial străbătut de rețele edilitare subterane și că certificatul de calitate de moștenitor a fost depus de contestator după emiterea dispoziției emise de către primar.
Prin decizia nr.975 din 5 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de Proprietate Intelectuală - în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâții Primăria și Primarul Municipiului Tg.J împotriva deciziei civile nr.2790 din 26 octombrie 2005 Curții de Apel Craiova, Secția civilă, s-a casat această decizie și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
S-a reținut că, cu certificatele de calitate de moștenitor nr.103/13 iunie 2003 (fila 11 din dosarul nr.2680/civ/2003 al Curții de Apel) și nr.5 din 17 ianuarie 2003 (fila 26 din dosarul nr.4234/civ/2002 al tribunalului), contestatorul a făcut dovada că este succesorul fostei proprietare.
Faptul că aceste înscrisuri doveditoare au fost depuse la dosar după emiterea dispoziției primarului, deci după parcurgerea fazei administrative este lipsit de relevanță, în raport de prevederile art.129 alin.5 din Codul d e pr. civilă, conform cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, situație în care se constată că este nefondată critica ce vizează acest aspect.
Împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite în ceea ce privește critica formulată de recurenți referitoare la străbaterea terenului în litigiu, de rețele edilitare subterane.
Se impunea ca, exercitându-și rolul activ, instanțele să dispună fie efectuarea unui supliment de expertiză, fie a unei noi expertize tehnice, pentru a se stabili cu certitudine dacă există rețele edilitare subterane, spre a putea fi examinată această susținere a pârâților.
În rejudecarea apelului pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J au solicitat în principal admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și respingerea cererii formulate de reclamant, cu consecința menținerii dispoziției 1136/2003 emisă de Primarul Municipiului Tg.J, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul restituirii în natură doar a suprafeței de teren liberă de orice utilitate, adică numai a 680 mp. conform schiței anexă II la raportul de expertiză iar pentru diferența de teren care nu poate fi restituită în natură urmând a se face propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Singurele critici reiterate și menținute în prezenta de apelantă, au fost următoarele:
Primul motiv are în vedere că potrivit actelor de proprietate și expropriere exhibate de reclamant, suprafața de teren ce trebuia avută în vedere de către instanță era de 930 mp și nu cât a reținut instanța (art.22.l lit c /2003).
Al doilea motiv se referă la următoarele aspecte:
Cum din planurile de situație și raportul de expertiză reiese că o parte din teren este afectat de rețele de edilitare subterane - instanța prin restituirea în natură a întregului teren a încălcat dispozițiile art.10.3 din HG 498/2003 care prevăd că restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren disponibile sau care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane - cum este cazul în speță.
Motivele, reținute de către instanță, sunt contradictorii atâta timp cât face trimitere la prevederile art.11 din Legea nr.10/2001 care interzice restituirea în natură a părților din teren expropriate afectate de utilități: blocuri de locuințe și utilitățile aferente acestora, fără de care nu pot funcționa, dotări tehnico-edilitare subterane, străzi, alei, spații verzi din jurul blocurilor etc.
Așadar instanța trebuia să restituie în natură terenul neafectat de utilități așa cum este configurat de către expert în anexa nr.II a raportului de expertiză, suprafața fiind de 680 mp.
S-a formulat întâmpinare de către și note de ședințe prin care solicită respingerea apelului - menționând că este îndreptățit la restituirea în natură a terenului așa cum corect a apreciat și instanța de fond.
S-a dispus efectuarea unui raport de expertiză ce a fost depus la data de 26.02.2008 de către expertul tehnic și ulterior completarea la acest raport la data de 8.04.2008.
S-au depus la dosar: adresa nr.3473/2007, schițe, cerere înregistrate sub nr.3473/2007, adresa753/2007, delegații, extras ziar, adresa nr.297/2007, concluzii scrise.
Apelul este fondat.
Reclamantul a formulat acțiunea, având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire în natură a terenului intravilan situat în Tg.J, expropriat în baza Decretului nr.337/1967 de la sa, al cărei moștenitor este, conform certificatului de moștenitor nr.5/2003 și nr.103/2003.
Dispoziția nr.1136 din 1.04.2003 a fost emisă de către Primarul Municipiului Tg.J, relativ la imobilul notificat, ulterior în faza apelului în primul ciclu procesual.
În cel de-al doilea ciclu procesual ca urmare a casării cauzei de la Înalta Curte de Casație și Justiție și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, reclamantul și-a precizat acțiunea la 15.03.2005 (fila 10 dosar 755/2005 al Tribunalului Gorj ) - solicitând expres anularea dispoziției 1136/2003 și emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului situat în--31.
Reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire de pe urma autoarei sale conform art.3 și 4 din Legea nr.10/2001.
Instanța nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.11 din Legea nr.10/2001 și nici a normelor metodologice aprobate prin HG nr.498/2003.
Aplicabil în speță este art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată care prevede că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții din teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților, urbane și rurale, măsurile reparatori stabilite prin echivalent.
Din acest punct de vedere, dispoziția nr.1136/2003 - de respingere a notificării prin care se solicită restituirea în natură, s-a data cu încălcarea prevederilor art.11 din Legea nr.10/2001 republicată, atâta timp cât potrivit raportului de expertiză (și schița anexă II) efectuat în cauză atât în dosarul nr.755/2005 de expert tehn.ing., cât și cel efectuat în apel și completat de expert tehnic, precum și adresele 297/2007, 3473/2007, 753/2007, analizate în mod coroborat, reiese că doar parțial terenul este ocupat de 2 cămine de canalizare pentru ape menajere, rețea de canalizare, conductă de alimentare cu apă a locuințelor din zonă - în funcțiune, iar conducta de gaz este amplasată în afara terenului în litigiu.
S-a mai menționat că atâta vreme cât aceste conducte se află în funcțiune se vor efectua lucrări de intervenții și remedieri.
Față de prevederile dispozițiilor legale enunțate, nu se putea restitui în mod integral suprafața de teren însă, restituirea în natură se poate face parțial.
Atât prin motivele de apel cât și cu ocazia concluziilor pe fond apelanții au menționat expres că sunt de acord cu restituirea în natură a suprafeței de 680 mp. evidențiată în schița anexă II la raportul de expertiză întocmit de către expert tehn. în dosarul nr.755/2005 al Tribunalului Gorj, urmând ca pentru diferența de teren să se facă propunere de acordare de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr.247/2005.
Potrivit expertizei efectuate în dosarul nr.755/2005 se arată că terenul în litigiu este străbătut parțial de rețele edilitare, iar suprafața ce poate fi restituită este de 680 mp. individualizată în schița II la raportul de expertiză, apelanții fiind de acord în acest sens.
S-a procedat conform dispozițiilor art.11 alin.3 care prevede că dispozițiile art.10 alin.3,4,5,6 se aplică în mod corespunzător raportat la art.10 alin.3 coroborat cu art.10.3 din HG 498/2003 - prin dispunerea efectuării expertizelor în vederea identificării terenului, a vecinătăților, verificându-se totodată destinația actuală a terenului și a suprafeței acestuia, pentru a nu se afecta căile de acces. Restituirea în natură urmând a se limita în cazul existenței unor astfel de situații numai la acele suprafețe disponibile sau care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
În speță, văzând și acordul apelantei așa cum s-a arătat, instanța față de considerentele expuse și concluziile raportului de expertiză întocmită de expert tehnic la care părțile au achiesat - apreciază ca întemeiat al doilea motiv de apel - restituirea în natură urmând a se face numai parțial în limitele suprafeței disponibile și nu a întregii suprafețe de teren. Cu privire la diferența care nu se poate restitui în natură, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, reclamantul este îndreptățit la titluri de despăgubiri, apelanta exprimându-și acordul și din acest punct de vedere.
Cât privește primul motiv de apel referitor la neconcordanța dintre terenul restituit și cel expropriat, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
Atât prin notificare cât și prin cererea introductivă reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Tg.J--31 într-o manieră generală nefiind indicată suprafața cu exactitate ca întindere. Terenul a fost individualizat prin indicarea adresei și vecinătăților.
Ulterior, efectuării expertizei de către expert tehnic în dosar nr.755/2005 s-a constatat că terenul notificat de reclamant are suprafața de 937 mp; terenul măsurat de expert este identic - funcție și de vecinătățile indicate - cu cel ce a fost expropriat prin Decretul 337/1964 și cu cel solicitat prin notificare.
Apelanții, atât în concluziile apelului cât și prin reprezentantul prezent în instanță cu ocazia acordării cuvântului pe fond, au menționat că sunt de acord cu restituirea în natură a suprafeței de teren de 680 mp. așa cum a fost identificat terenul prin expertiza întocmită de expertul tehnic ing., prin urmare achiesând la expertiză și măsurătorile efectuate de către acest expert - care a identificat terenul în suprafața indicată în expertiză și schița anexă II (fila 36, 38 - dosar 755/2005).
Chiar reclamantul prin procurator a menționat că solicită restituirea în natură a terenului în suprafața stabilită în expertiza arătată și schița anexă II.
S-a stabilit amplasamentul corect al fostei proprietăți, neacordându-se mai mult decât s-a cerut, raportat la dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, întrucât terenul a fost identificat în această suprafață, funcție de adresa, vecinătățile indicate și s-a avut în vedere întinderea terenului raportat la aceste elemente ce individualizează terenul la momentul respectiv.
Expertul de asemenea, a avut în vedere pentru a identifica terenul în litigiu, așa cum arată, planurile de situație.
Prin urmare, instanța potrivit art.296 Cod pr.civilă va admite apelul, va schimba sentința, va anula dispoziția nr.1136/1.04.2003 și pe fond se va admite acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J împotriva sentinței civile nr.189 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.755/2005, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Cîmpulung M,-, -. 2,. 10, jud.
Schimbă sentința civilă în tot în sensul că anulează dispoziția nr.1136/1.04.2003 emisă de Primarul Municipiului Tg.
Pe fond admite acțiunea formulată de reclamant și obligă pârâții să restituie în natură reclamantului suprafața de 680 mp. de teren, situat în Tg.J--31 jud.G, astfel cum a fost identificat prin schița anexă II la completarea raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehn.dr.ing..
Constată că pentru diferența de 257 mp. teren situat la aceeași adresă, reclamantul este îndreptățit la titluri de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Obligă reclamantul intimat către apelante la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei RON.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.5 ex
22.04.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tania Țăpurin
