Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZA CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 149
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în B,-,. 6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1709 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanta intimată și pârâtul intimat Orașul - prin primar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, cum nici la strigarea a doua a cauzei nu a răspuns nici una din părți, constatând apelul în stare de judecată, curtea a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea dresată la data de 16 iulie 2007 Tribunalului Suceava, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Orașul - prin primar, județul S "rectificarea" sentinței civile nr. 229 din 23 martie 2004 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Suceava în dosarul nr. 8192/2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 229 din 23 martie 2004 Tribunalul Suceava - Secția civilă i-a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 181 din 29 august 2003 emisă de Primarul orașului, a dispus restituirea în natură a două terenuri înscrise în CF 1632. 2030/1 și 2030/2 arătură și a constatat că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate de pe 719 din aceeași carte funciară. Totodată, reclamanta a mai arătat că autoarea sa a fost proprietara terenului în suprafața de 184. pe care au fost edificate construcțiile ce ulterior au fost demolate, imobil pe care 1-a revendicat prin acțiunea din 18 septembrie 2003, motiv pentru care a solicitat restituirea în natură și a acestui teren.
Tribunalul Suceava - Secția civilă prin încheierea din camera de consiliu din 11 septembrie 2007 respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că instanța care a soluționat fondul pricinii a admis acțiune a reclamantei așa cum a fost formulată pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 2812din Codul d e procedură civilă pentru a se dispune completarea hotărârii.
Curtea de APEL SUCEAVA - Secția civilă, prin decizia nr. 40 din 30 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei încheieri.
În motivarea deciziei, după ce s-a stabilit că instanța care a soluționat fondul pricinii a omis să se pronunțe cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 184. înscris în CF 1632 719, s-a reținut că tribunalul a constatat în mod corect că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 281 din Codul d e procedură civilă, întrucât nu s-a stabilit existența unei erori materiale vizibile și că pe această cale nu pot fi îndreptate greșeli de judecată care privesc fondul pricinii și nu se poate obține completarea hotărârii. Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a uzat de dispozițiile art. 2812din Codul d e procedură civilă în acest stadiu procesual, astfel că invocarea acestor prevederi este tardivă față de dispozițiile art. 103 al. 1 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 din Codul d e procedură civilă, arătând că instanța care a soluționat fondul procesului a omis să se pronunțe asupra cererii privind restituirea unui teren ce a fost proprietatea autoarei sale și că ea a solicitat completarea sentinței pronunțată de această instanță și nu îndreptarea vreunei erori materiale ce s-ar fi strecurat în cuprinsul acestei hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 4539 din 4 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut că la 18 septembrie 2003 reclamanta a chemat în judecată Primăria orașului, județul S solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 181 din 29 august 2003 emisă de Primarul orașului prin care i-a fost respinsă notificarea din 6 iulie 2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a parcelelor de teren înscrise în CF 1632 719, 2030/1 și 2030/2 în suprafață totală de 2841. obligarea pârâtei de a-i acorda măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe 719 în suprafață de 184. Tribunalul Suceava - Secția civilă prin sentința civilă nr. 229 din 23 martie 2004 admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 181 din 29 august 2003, dispus restituirea în natură a parcelelor de teren înscrise în CF 1632 2030/1 și 2030/2 arătură și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru construcțiile demolate de pe 719 din aceeași carte funciară. Față de aceste dispoziții, instanța de apel a reținut în mod corect prin decizia recurată că instanța care a soluționat fondul litigiului a omis să se pronunțe asupra cererii recurentei reclamante de a-i fi restituit în natură terenul în suprafață de 184. înscris în CF 1632 719. Instanța de apel a greșit însă atunci când a considerat că prin cererea din 16 iulie 2001 recurenta reclamantă a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 229 din 23 martie 2004, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 din Codul d e procedură civilă. Deși cererea este redactată confuz și nu este motivată în drept, folosindu-se cuvântul "rectificare", din motivarea ei rezultă fără nici un echivoc, așa cum a reținut și instanța de fond că, în realitate, recurenta reclamantă a solicitat completarea hotărârii prin care a fost soluționat fondul procesului, solicitând ca tribunalul să se pronunțe și asupra cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 184. înscris în CF 1632 719. În aceste condiții, respingând apelul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 11 septembrie 2007, instanța de apel s-a pronunțat asupra unei cereri pe care recurenta reclamantă nu a făcut-
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 23 februarie 2009 sub nr-, iar prin decizia civilă nr. 37 din data de 24 martie 2009 s-a admis apelul declarat de către reclamantă, s-a desființat încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2007 Tribunalului Suceava și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1709 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția tardivității formulării cererii și a respins ca tardivă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 229/23 martie 2004 Tribunalului Suceava.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 4539/4 iulie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost calificat obiectul pricinii de față ca fiind unul în completarea dispozitivului sentinței civile nr. 229/23 martie 2004 Tribunalului Suceava, iar potrivit art. 2812Cod procedură civilă, dacă prin hotărâre instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Față de aceste dispoziții normative, instanța a constatat că reclamanta era ținută să formuleze prezenta cerere în termenul de 15 zile în care avea dreptul să exercite apel împotriva sentinței civile nr. 229/23 martie 2004, termen calculat de la comunicarea hotărârii, în conformitate cu art. 282, art. 284 Cod procedură civilă. Cum din actele și lucrările dosarului reiese că sentința civilă nr. 229/2004 al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, i-a fost comunicată reclamantei la 3 iunie 2004 (fila 55 dosar nr. 8192/2003 al Tribunalului Suceava ), iar prezenta cerere a fost formulată la data de 16 iulie 2007 (fila 57 - dosar nr. 8192/2003), deci cu mult după expirarea termenului sus-menționat, a procedat la aplicarea sancțiunii care intervine într-o asemenea situație, respectiv decăderea părții din dreptul de aom ai formula, conform art. 103 din Codul procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a reiterat susținerile sale privind greșita soluționare a cauzei, insistând că instanțele au calificat în mod greșit cererea sa, arătând că a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentință, eroare de calcul a suprafeței cu privire la care s-a dispus restituirea în natură, iar nu completarea dispozitivului sentinței pronunțată de Tribunalul Suceava.
Analizând apelul, în raport de dispozițiile art. 296 raportat la art. 315 al. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea formulată de către reclamantă a fost calificată ca reprezentând o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 229 din 23 martie 2004 Tribunalului Suceava, această calificare fiind obligatorie pentru instanțele de trimitere, conform dispozițiilor art. 315 al. 1 din Codul d e procedură civilă. Față de cuprinsul deciziei de recurs și dispozițiile legale arătate, susținerile reclamantei privind greșita calificare a cererii formulate de aceasta nu pot fi reținute de către instanță, urmând a fi apreciate ca neîntemeiate.
Față de calificarea cererii reclamantei și dispozițiile art. 2812din Codul d e procedură civilă, prima instanță a procedat în mod corect la verificarea termenului prevăzut de teza finală a alineatului 1, respectiv verificarea termenului de 15 zile de la data comunicării în interiorul căruia trebuia formulată cererea. Deși prima instanță a reținut incidența excepției tardivității formulării cererii, reclamanta nu a invocat nici un motiv pentru care această excepție nu ar fi incidentă în cauză, respectiv pentru care ar aprecia ca fiind formulată în termen cererea de completare.
Constatând că reclamanta apelantă nu a făcut dovada respectării termenului în care putea fi formulată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 229 din 23 martie 2004 Tribunalului Suceava, instanța va respinge ca nefondat prezentul apel.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-,. 6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1709 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
5ex/03.02.2010
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
