Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr.7067/-
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.531 din 28.02.2007 a Tribunalului Iași; cauza având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 ianuarie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre. La cererea apelantei pentru a depune concluzii scrise și din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi. . termenului de pronunțare, prin serviciul registratură, la data de 21.01.2008, apelanta prin apărător a depus la dosar concluzii scrise.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față.
Reclamanta chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului I (Primarul Municipiului I), Prefectura Județeană I, "" I, solicitând măsuri reparatorii în natură pentru suprafața de teren de 1272 și în echivalent pentru casa de locuit în suprafață de 171,73 - imobil ce fost situat în I, str. - nr. 100 și
care fost expropriat abuziv în baza Decretului 750/3.12.1963 și atribuite către ""
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 531 din 28.02.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului I, Prefecturii Județului și cu sediul în și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului I, Prefectura Județul și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A fost respinsă atât acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta "" I, cât și cererea conexată formulată de reclamanta - în contradictoriu cu Primarul Municipiului privind dispoziția nr. 687/22.03.2006.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu Pârâtul Primarul Municipiului
Pârâtul Primarul Municipiului I a fost obligat să emită decizie motivată pentru soluționarea notificării din 2001 privind construcția demolată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că la termenul din 13.09.2006 reclamanta solicitat conexarea la prezenta cauză celei înregistrate sub nr. 7109/2006 prin care reclamanta contestă dispoziția nr. 687/22.03.2006 emisă de Primarul Municipiului și care privește același imobil.
S- administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
În baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă instanța analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Prefectura Județului I, Primăria Județului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
În ceea ce o privește pe pârâta Prefectura Județului I, aceasta nu are calitate procesuală pasivă deoarece, conform dispozițiilor art. 22 alin.1 din Legea 10/2001 "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare prezentei legi persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură imobilului", iar în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin.1 din aceeași lege "în situația imobilelor-construcții demolate notificarea formulată de
persoana îndreptățită se soluționează, potrivit art. 10 sau 11, prin dispoziția motivată primarului unității administrativ teritorială în cărei rază s- aflat imobilul".
Astfel, pentru imobilul teren revendicat notificarea trebuia adresată unității deținătoare - "" I, iar pentru construcția demolată - Primarului Municipiului
Excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei Municipiului este întemeiată, textul de lege anterior citat referindu-se expres și conferind calitate primarilor să soluționeze notificările formulate în baza Legii 10/2001.
Față de solicitarea reclamantei ca pârâta să- restituie terenul în suprafață de 1272, cea care are calitate procesuală pasivă este unitatea deținătoare care nu este societate comercială integral privatizată pentru fi incidente dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001.
În ceea ce privește construcția demolată în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 din Legea 10/2001.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, aceasta este în parte fondată.
Reclamanta făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituire imobilului - casă și teren - proprietatea mamei ei ( ) la data preluării abuzive de către stat.
Mama reclamantei formulat în termen primă notificare - înregistrată sub nr. 370/N/17.07.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc solicitând restituirea prin echivalent bănesc a imobilului din I, str. - nr. 100-102, compus din teren în suprafață de 1272 pe care s- aflat construcția în prezent demolată.
Chiar reclamanta precizat, prin notificarea sa, că pe teren se află construită "Fabrica I" - în prezent ""
Prin cererea formulată de reclamantă, aceasta precizat că solicită obligarea pârâtelor să- emită decizie motivată prin care să soluționeze notificarea din 2001.
În cursul judecării cauzei "" soluționat notificarea 370/n/2001 formulată de prin Decizia nr. 774/28.11.2005.
Prin această decizie s- respins cererea de restituire în natură terenului în suprafață de 1272 motivat de faptul că pe acest teren se găsesc amplasate secțiile de producție ale societății, s-
propus restituirea prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 247/2005.
Reclamanta nu făcut nici o dovadă faptului că este posibilă restituirea în natură terenului ci, dimpotrivă, chiar prin notificare, mama sa - care cunoștea amplasamentul fostei sale proprietăți - precizat că este ocupat de secțiile de producție ale societății.
În ceea ce privește notificarea din 2001 privind restituirea prin echivalent construcției demolate, aceasta nu fost soluționată în nici un fel, prin cererea formulată inițial și care nu fost modificată solicitându-se tocmai obligarea la emiterea unei decizii motivate.
Dacă persoana notificată nu răspunde în termen de 60 de zile de la sesizarea persoanei îndreptățite și nici ulterior, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin.7 și 8 din Legea 10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoziției care cuprinde oferta de restituire deoarece, prin ipoteză, aceasta lipsește, iar prevederile respective au caracter special, fiind de strictă interpretare și aplicare.
Deși legiuitorul nu reglementat în mod expres situația în care persoana notificată refuză să răspundă solicitării adresate pe cale de notificare, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică să fie obligată da un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece astfel de obligație rezultă din lege și face parte dintr- procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă instituită în mod imperativ.
Cum pârâtul refuzat să răspundă în mod nejustificat la solicitarea reclamantei efectuată potrivit legii, Primarul Municipiului Iaf ost obligat să răspundă la notificarea din 2001 autoarei reclamantei.
La prezenta cauză s- conexat cea înregistrată sub nr. 7109 din 3.05.2006 prin care aceeași reclamantă contestat Dispoziția nr. 687/22.03.2006 emisă de Primarul Municipiului I prin care s- respins ca tardivă notificarea nr. 153/8.11.2005 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc .
Această dispoziție prin care fost soluționată noua notificare făcută de reclamantă în noiembrie 2005 în urma apariției Legii 247/2005 prin care s-au adus modificări și completări Legii 10/2001, fost corect emisă. Legea 247/2005 nu repus în termenul de formulare notificărilor persoanele interesate.
În baza dispozițiilor art. 21 alin.1 din Legea 10/2001 termenul de formulare notificărilor fost stabilit ca fiind de 12 luni de la intrarea în vigoare legii(februarie 2002).
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.5 din actul normativ menționat nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dispoziția legală menționată fost declarată constituțională prin decizia nr. 21/27.01.2004 Curții Constituționale României.
Termenul de 12 luni este un termen de decădere nesusceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.
Termenul prevăzut de art. 21 alin.1 din Legea 10/2001 este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
Rațiunea pentru care fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din dorința legiuitorului de dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură și prin echivalent bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Astfel, în mod corect a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă în 2005 privind restituirea imobilului situat în I, str. - 100-102.
Soluționarea notificării din 2005 nu echivalează însă cu soluționarea cererii(notificării) formulate în termen, Primarului Municipiului I revenindu- obligația de rezolva cererea formulată în termen de autoarea reclamantei și de emite decizie în acest sens.
Reclamanta - a declarat apel considerând că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, ea susține că instanța nu a soluționat cererea sa de a anula deciziile nr. 774 din 28.11.2005 și nr. 687 din 22.03.2006 care privesc acordarea de măsuri reparatorii în natură pentru suprafața de 1272. teren și în echivalent pentru casa de locuit, în suprafață de 171,73. imobil ce a fost situat în I,- -102.
Susține apelanta că decizia nr. 774 din 28.11.2005 a fost menținută nelegal de către instanță, deși a fost emisă de un organ necompetent.
"" I deține terenul proprietatea apelantei, care a fost expropriat prin Decretul nr. 750 din 3.12.1963 și pe care se afla casa de locuit, ce a fost demolată, însă această societate comercială se află în curs de privatizare existând riscul de a fi înstrăinat și terenul.
Apelanta învederează că terenul este liber de construcții și poate fi restituit în natură, iar pentru casa demolată nu a primit despăgubiri, astfel că este în drept să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, apelanta arată că, în condițiile în care se va constata că nu este posibilă restituirea în natură a terenului, ea este îndreptățită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, conform art. 36 alin. 3-4 din Legea nr. 10/2001.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Prefectura Județului I au formulat întâmpinări prin care au învederat că ele nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât actele contestate de apelantă sunt emise de alte autorități, iar - nu critică sentința apelată sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză topo -cadastrală de identificare a terenului din litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea apreciază că apelul este întemeiat, dar pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea cu care a investit instanța de fond, reclamanta - a solicitat obligarea pârâtelor: Primăria Municipiului I, Prefectura Județului I, "" SA I și AVAS B de a-i acorta reparatorii în natură pentru suprafața de 1272. teren și în echivalent pentru casa de locuit, în suprafață de 171,73. imobil ce a fost situat în I,-.
Reclamanta -apelantă și-a fundamentat cererea pe refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluționa notificarea nr. 370 N/2001 din 17.07.2001 formulată de mama sa, - și care viza restituirea în natură a terenului, în suprafață de 1272. precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit ce a fost demolată.
Însă, la termenul de judecată din 17.05.2006, pârâta "" SA Iad epus la dosarul cauzei decizia nr. 774 din 28.11.2005 prin care această societate a soluționat notificarea nr. 370/N/2001 în sensul respingerii cererii de restituire în natură a suprafeței de 1272. teren, plus construcții, motivat de faptul că terenul este ocupat de secțiile de producție ale fabricii.
La articolul 2 din decizie s-a propus, conform art. 7 din Legea nr. 274/2005, acordarea de titluri de despăgubire.
La termenul de judecată din 13.09.2007, reclamanta a solicitat conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 7109/2006 a aceleiași instanțe motivat de faptul că ambele litigii ar viza aceeași decizie contestată.
Tribunalul a admis cererea de conexare motivat de faptul că cele două cauze privesc aceleași părți sau au același obiect.
Însă, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 7109/2006, - a contestat dispoziția nr. 687 din 11.03.2006 emisă de Primarul Municipiului
Prin această dispoziție, Primarul Municipiului Ias oluționat o altă notificare, respectiv nr. 153/8.11.2005, formulată de reclamantă cu privire la același imobil din-, notificarea fiind respinsă ca tardiv formulată.
După conexarea celor două cauze, "" SA Iad epus documentația care a stat la baza deciziei nr.774/28.11.2005, iar, la următorul termen de judecată, (17.01.2007), reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize topometrice, contestând evaluarea făcută de această pârâtă prin decizia emisă.
Prin dispozitivul sentinței apelate, tribunalul s-a pronunțat numai cu privire la dispoziția nr. 687/2006 emisă de Primarul Municipiului I, precum și cu privire la acțiunea inițială de obligare a pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii în natură a terenului în suprafață de 1272. și în echivalent pentru casa demolată, fără a se pronunța, însă, și asupra deciziei nr. 774/28.11.2005 emisă de "" SA
Faptul că reclamanta a contestat și această decizie rezultă din modul de derulare a judecății, așa cum s-a menționat mai sus, iar acest fapt a fost confirmat și prin criticile formulate de - prin motivele de apel.
Mai mult, instanța de fond deși a reținut, în mod corect limitele inițiale ale investirii sale, în cuprinsul considerentelor sentinței atacate (fila 7 alin. 2) se apreciază că reclamanta ar fi cerut obligarea pârâtelor de a-i emite o decizie motivată prin care să-i soluționeze notificarea din 2001.
Raportat la conținutul cererii de chemare în judecată, tribunalul a constatat eronat că ar fi investit cu un alt obiect decât cel dedus judecății de către reclamantă, încălcând, în acest mod, principiul disponibilității în procesul civil, instituit de art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă.
Însă, chiar în condițiile în care reclamanta ar fi solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii motivate de soluționare a notificării din 1991 și nu obligarea pârâtelor la acordarea de măsuri reparatorii în natură pentru teren și în echivalent pentru construcția demolată, față de decizia și de dispoziția emisă de "" și respectiv, de Primarul Municipiului I și care au fost contestate, în prezenta cauză, instanța de fond trebuia să manifeste rol activ, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și să procedeze la lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept ce țineau de aflarea adevărului obiectiv în cauză.
Raportat la cele expuse, Curtea reține că tribunalul nu a soluționat fondul litigiului cu care a fost investit prin acțiunea principală de către reclamanta apelantă pronunțând o hotărâre cu încălcarea art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de - și se va desființa în parte sentința atacată.
Se va dispune trimiterea cauzei pentru a se rejudeca acțiunea promovată de - în contradictoriu cu "" SA I și AVAS B și se vor menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Rejudecarea cauzei în contradictoriu și cu AVAS B se impune ca urmare a faptului că legitimarea calității procesuale pasive a acestei pârâte trebuie să se determine în raport de cadrul procesual stabilit de reclamantă, cadru care vizează anularea deciziei emise de "" SA și acordarea de măsuri reparatorii în natură pentru terenul ocupat de spațiile de producție ale acestei societăți.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va lămuri dacă procesul de privatizare a societății deținătoare a terenului este finalizat, această situație fiind de natură a determina sau nu incidența în speță a art.29 alineatele 1-3 din Legea nr. 10/2001, cu consecințe în ceea ce privește calitatea procesuală a AVAS.
Curtea constată că, soluția instanței de fond este corectă sub aspectul menținerii dispoziției emise de Primarul I și prin care s-a respins ca tardivă cererea reclamantei formulată în noiembrie 2005, deci cu nesocotirea termenului impus de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, este legală și dispoziția instanței de fond privind obligarea Primarului Municipiului I de a emite - conform art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 o dispoziție motivată de soluționare a notificării formulate în anul 2001 cu privire la acordarea măsurii reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, această dispoziție a sentinței intrând în puterea lucrului judecat prin neatacarea ei de către niciuna dintre părțile litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de - împotriva sentinței civile nr.531 din 28.02.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează în parte.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii promovate de - în contradictoriu cu SC ""SA I și cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.01.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Adriana Andronic
