Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 15/
Ședința publică din 03 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea apelurilor declarate de pârâții Instituția Prefectului Județului M, prin prefect și subprefect, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 1, județul M, și Orașul L, cu sediul în L,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1616 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 5133/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatei reclamante, avocat, lipsă fiind reprezentanții apelanților- pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termen legal.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Instanța constată că, având în vedere lipsa din instanța la termenul de astăzi a d-nei judecător și dat fiind că s-a procedat la compunerea completului de judecată prin participarea d-nei judecător, conform planificării de permanență, declarația de abținere a d-nei judecător a rămas fără obiect.
Nemaifiind cereri de formulat în probațiune, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordul cuvântul în judecarea apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelurilor, pentru motivele invocate prin întâmpinare, și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată și arată că cererea reclamantei se încadrează în prevederile Legii 10/2001, iar instanța de fond a soluționat în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefecturii M, constatând că aceasta are calitate procesuală pasivă, iar cele două pârâte fiind în culpă procesuală.
După dezbateri, dar anterior încheierii ședinței de judecată se prezintă reprezentanta apelantei Primăria L, consilier juridic -, care depune la dosar delegație de reprezentare, copie de pe cartea de identitate, arată că nu are alte cereri și în susținerea apelului solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării pârâtei Primăria L la cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1616 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității cererii îndreptată de reclamanta împotriva pârâtului Orașul L, prin Primar; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prefectul județului M și excepția de necompetență materială a tribunalului invocată de această pârâtă; a admis cererea formulată de reclamanta (fostă ), în contradictoriu cu pârâții Orașul L prin Primar și Prefectura Județului M și în consecință: a anulat dispoziția nr.757 din 28 august 2003 emisă de Primarul orașului L; a stabilit în favoarea reclamantei acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din legea nr.247/2005 pentru imobilul situat în orașul L,- și nr.41 A înscris în CF 835 L top.300, 302/1 compus din casă de locuit cu 4 apartamente și teren intravilan în suprafață de 2522 mp, conform valorii stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. (filele 76-85 dosar fond nr.5133/2006) - 509.000 lei RON, din care - lei RON reprezentând valoarea terenului, valoare care va fi actualizată la momentul plății efective cu indicele de inflație; a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 2152,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, privitor la excepții, a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a Instituția Prefectului-Județul M rezultă din împrejurarea că prezenta contestație a fost înregistrată la instanța de fond în anul 2003 moment la care prevederile Legii 10/2001 stabileau în sarcina prefecturilor atribuția de a centraliza notificările prin care se solicitau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Mai mult, instanța a mai avut în vedere și faptul că reclamanta a notificat și Instituția Prefectului-Județul M în temeiul Legii 10/2001, notificare care a rămas nesoluționată. Instanța de fond a mai reținut că date fiind competențele atribuite acestei autorități la momentul formulării contestației calitatea procesual pasivă trebuie menținută mai ales sub aspectul petitului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât contestația reclamantei a vizat la momentul inițial, inclusiv refuzul Prefectului județului M de a da curs notificării.
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii instanța a respins această excepție întrucât temeiul legal al contestației se regăsește în art.26 alin.3 din Legea 10/2001 și vizează dispoziția nr.757/2003.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.4264 pronunțată de ICCJ în dosar - recursul reclamantei a fost admis iar tribunalul a fost reinvestit ca instanță de fond cu soluționarea cauzei. S-au reținut astfel prev.art.315 pr.civ. în sensul în care potrivit deciziei de casare instanța de rejudecare va trebui să examineze modul de soluționare a notificării de către Primarul orașului L în raport de disp.art.23 din Legea 10/2001; prevederile Legii 10/2001 vor trebui să fie analizate din perspectiva caracterului preponderent reparator al acestei legi în raport de toate elementele impuse de caracteristicile unei acțiuni în revendicare.
Având în vedere considerentele deciziei de casare, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat în temeiul Legii 10/2001 două notificări pentru acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul în litigiu. O notificare a fost înregistrată la Biroul Executorilor judecătorești Asociați - sub nr.346/13.02.2002 și a fost transmisă Prefecturii Județului Pârâtul Prefectul județului M nu a răspuns la această notificare, împrejurare care reiese și din adresa nr.7832/DI/2004 - fila 40 dosar 157/2004 al Curții de Apel Tg-
Primarul orașului Lae mis dispoziția nr.757/28.08.2003 prin care a respins notificarea reclamantei întrucât aceasta nu a depus următoarele acte: declarație pe propria răspundere cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul revendicat, cu mențiunea actului de despăgubire; copii după actele de stare civilă, acte din care să rezulte calitatea de moștenitor, extras CF, procură specială de reprezentare a persoanei îndreptățite a solicita imobilul.
Astfel s-a reținut că Primarul orașului L nu a dat o soluție asupra fondului notificării reclamantei.
Apărarea formulată de acest pârât în întâmpinarea depusă în prima instanță în primul ciclu procesual și apoi și în rejudecare nu s-a mai reținut întrucât s-a invocat legalitatea dispoziției atacate pe considerentul că reclamanta nu ar fi depus actele doveditoare enumerate în cuprinsul dispoziției 757/2003.
Prima instanță a apreciat că reclamanta a depus toate actele necesare pentru soluționarea în fond a contestației, actele fiind depuse cu respectarea prevederilor art.23 din legea 10/2001, și anume până la pronunțarea unei soluții judecătorești asupra notificării reclamantei.
Apreciind astfel instanța a analizat fondul cererii reclamantei vizând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Imobilul în litigiu, înscris în CF 835 L și care a format proprietatea tabulară a antecesorului reclamantei-defunctul (potrivit înscrierilor din CF 835 L, poziția B1 - filele 11-12 dosar fond 6589/2003), a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului 111/1951, în baza sentinței civile nr.46/1952 pronunțată de Tribunalul Popular Raional L în dosarul nr.797/1952 (fila 9, dosar fond 6589/2003).
Așadar s-a reținut existența unei preluări abuzive a imobilului, fiind aplicabile dispozițiile art.1.1 și art.2 lit.e din Legea nr.10/2001.
Fostul proprietar tabular () a decedat la data de 27 ianuarie 1949. Reclamanta este fiica fostului proprietar tabular, această calitate fiind dovedită prin certificatul de naștere și prin certificatul de moștenitor de calitate nr.32/2004. reclamanta și-a schimbat numele în acela de, în conformitate cu certificatul de căsătorie, însă reclamanta a revenit la numele avut anterior căsătoriei în urma divorțului. Astfel prima instanță a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în înțelesul art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Având în vedere situația juridică actuală a imobilului restituirea în natură a acestuia nu mai este posibilă fiind aplicabile dispozițiile art.1.2 din Legea nr.10/2001.Cu privire la valoarea imobilului instanța a apreciat că valoarea de piață a acestuia este o măsură aptă să asigure reclamantei o reparație echitabilă. Potrivit lucrărilor de specialitate efectuate în cauză precum și modificărilor legislative intervenite prin Legea nr.247/2005 a stabilit în favoarea reclamantei acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 509.000 lei, din care 163.000 lei reprezintă valoarea terenului.
Cu referire la cheltuielile de judecată instanța a obligat atât Orașul L prin Primar cât și Instituția Prefectului-Județul M la plata sumei de 2152,6 lei apreciind că ambele instituții sunt în culpă procesuală întrucât la momentul formulării notificării de către reclamantă ( anul 2001, respectiv începutul anului 2002), ambele instituții pârâte aveau obligații în procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Instituția Prefectului-Județul M prin Prefect și și Orașul L prin Primar.
Apelanta, Instituția Prefectului-Județul Mas olicitat admiterea apelului declarat, constatarea lipsei calității procesuale pasive a Instituția Prefectului și pe cale de consecință, respingerea petitului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin același memoriu de apel s-a mai solicitat păstrarea ca legale a soluțiilor pronunțate de Tribunalul Mureș, respectiv sentința civilă 848/31.10.2003 și a Curții de Apel Tg-M, respectiv decizia civilă 597/A/01.07.2004; refacerea sau completarea probelor administrate și rejudecarea cauzei.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a arătat că modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului este greșită în sensul în care prefecturile au avut atribuții de centralizare a notificărilor în perioada de depunere a acestora, respectiv 1 februarie 2001 - 1 februarie 2002. Potrivit disp.art.36 - 40 din Legea 10/2001, limitele competenței prefecturilor au fost clar stabilite iar modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești urmau să fie stabilite prin legi speciale. Nesoluționarea notificării, reținută de prima instanță ca și argument în stabilirea culpei procesuale, s-a datorat modificărilor legislative intervenite și nicidecum refuzului Prefectului. Se mai arată, nu în ultimul rând, că, Instituția Prefectului-Județul M nu s-a opus recunoașterii dreptului de proprietate al petiționarei reclamante ci prin întâmpinările depuse a solicitat constatarea lipsei calității sale procesual pasive.
Orașul L prin Primar a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul înlăturării obligației de achitare a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că la momentul depunerii notificărilor Primarul avea competența de a soluționa numai cererile de restituire în natură a imobilelor preluate la stat cu sau fără titlu valabil iar prefecturile prin Instituția Prefectului erau abilitate, potrivit prev.art.36 din Legea nr.10/2001, să soluționeze notificările privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pe de altă parte se arată că soluția de respingere a notificării a fost întemeiată pe lipsa actelor solicitate notificatoarei, acte care au fost întocmite ulterior promovării contestației, ca atare, soluția de respingere este pe deplin justificată.
Intimata reclamantă ( ) a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondate a apelurilor declarate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului, instanța apreciază ca nefondate apelurile formulate în cauză pentru următoarele considerente:
Reclamanta, în calitate de persoană îndreptățită, s-a adresat prin intermediul executorului judecătoresc, autorităților competente în soluționarea pe cale administrativă a cererii privind acordarea de măsuri reparatorii.
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 2 octombrie 2003 reclamanta a chemat în judecată atât Primăria Orașului L cât și Prefectura Județului M solicitând obligarea celor două pârâte la acordarea despăgubirilor privind imobilul situat în L-, 41-A înscris în CF 835 L, top 300, 300-1.
La judecata în primă instanță Orașul L prin Primar, a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației.
Prefectul Județului Maa vut o poziție procesuală similară depunând întâmpinare în faza de judecată a apelului, filele 16,17 dosar nr.157/2004. la momentul depunerii întâmpinării Instituția Prefectului prin Prefect nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive ci în mod explicit s-a opus admiterii acțiunii arătând că notificarea reclamantei este neîntemeiată, pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere că nu a fost adoptată legea specială la care face referire art.40 din Legea nr.10/2001, astfel fiind contestația reclamantei este prematură.
Prin decizia nr.4264 din 2 mai 2006, ICCJ a statuat prin considerentele acesteia asupra admisibilității acțiunii reclamantei și a obligativității instanței de fond de a analiza pretenția dedusă judecății prin prisma celor două notificări formulate de reclamantă.
Instanța de fond a analizat și a apreciat în mod corect asupra culpei procesuale a celor două pârâte, culpă ce rezultă pe de o parte din modalitatea în care au fost sau nu soluționate notificările, și pe de altă parte rezultă și din poziția procesuală adoptată de pârâte în cadrul ciclurilor procesuale ale acestei cauze.
Argumentele aduse de pârâta Instituția Prefectului - Județul M, nu pot fi primite în sensul în care notificarea adresată acesteia nu putea fi soluționată având în vedere lipsa unor dispoziții legale speciale, iar din această perspectivă ideea de culpă procesuală trebuie exclusă.
Așa cum am mai arătat, în faza de judecată a apelului dar și prin apelul de față poziția acestei pârâte a fost clar exprimată în sensul în care a solicitat respingerea contestației iar prin prezentul apel a solicitat menținerea hotărârilor judecătorești anterioare pronunțării deciziei de casare de către ICCJ, hotărâri judecătorești prin care contestația reclamantei a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ. partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, ori, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului celor două pârâte le-au fost respinse în integralitate excepțiile invocate și în egală măsură le-au fost înlăturate argumentele de fond aduse în cauză.
Nu în ultimul rând excepția lipsei calității procesual pasive invocată implicit de apelanta Instituția Prefectului-Județul Maf ost corect soluționată de instanța de fond în sensul în care atât prin contestația inițială cât și prin considerentele deciziei pronunțate de ICCJ au fost supuse controlului judecătoresc ambele notificări adresate celor două instituții pârâte.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Instituția Prefectului Județului M prin Prefect și și Orașul L prin Primar, împotriva sentinței civile nr.1616/25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr.-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
24.04.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
