Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 15/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI P-, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.25 din data de 22 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, după casare, intimați fiind pârâta COMISIA DE EVALUARE INTERNĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și reclamanții, și, domiciliați în Pitești, strada -,.212,.C,.7, județul
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise, atât din partea apelantului-pârât Primarului Municipiului Pitești, cât și din partea intimaților-reclamanți, și.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 7 martie 2005, la Tribunalul Argeș, petenta a contestat dispoziția primarului Municipiului Pitești nr.525/9 februarie 2005 și a solicitat obligarea Municipiului Pitești, a Primarului acestuia, a Comisiei de evaluare internă din cadrul primăriei și a Direcției Generale a Finanțelor Publice A de aod espăgubi cu valoarea reală a imobilelor la care se referă decizia sus-menționată.
În motivarea contestației s-a susținut că incorect și nelegal s-a stabilit valoarea imobilului pentru care a înaintat notificare, nefiind luat în calcul raportul de expertiză efectuat de specialiști.
Prin sentința civilă nr.120 din 12 septembrie 2005, Tribunalul Argeșa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art.16 și 18 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Prin sentința nr.83/F/C din 14 noiembrie 2005, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Argeș și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Prin decizia nr.288 din 26 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin încheierea din 5 iunie 2006, Tribunalul Argeș - Completul specializat contencios administrativ și fiscal a scos cauza de pe rol și trecut-o la Completul civil al aceluiași tribunal.
Tribunalul Argeș - Secția civilă prin sentința civilă nr.25 din 22 ianuarie 2007 a admis contestația formulată de petenta (decedată în timpul procesului) și continuată de moștenitorii, -- și -, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești, Comisia de evaluare internă din cadrul Primăriei Municipiului Pitești, Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a modificat în parte dispoziția nr.525/2005, în sensul că a constatat că notificatoarea este îndreptățită să primească despăgubiri în cuantum de -,43 lei pentru imobilele ce au făcut obiectul notificării.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, că prin dispoziția nr.525/9 februarie 2005, emisă de Primarul Municipiului Pitești, s-a admis cererea formulată de petentă și s-a stabilit că aceasta este îndreptățită să primească despăgubiri pentru imobilele în litigiu în sumă de 447.568.308 lei, sumă contestată și că potrivit celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, cuantumul stabilit pentru imobilele în litigiu era foarte mic și nu corespunde standardelor internaționale, standarde prin care se urmărește acoperirea întregului prejudiciu cauzat ca urmare a preluării abuzive a imobilelor.
S-a reținut că singura modalitate de acoperire în întregime a prejudiciului cauzat este calcularea valorii imobilelor în funcție de prețul de circulație al acestora.
S-a mai reținut că din valoarea stabilită pentru imobilul construcție urmează a fi scăzută suma de bani primită ca despăgubire de către autoarea, cu ocazia preluării imobilului, sumă care de altfel a fost avută în vedere de către expertul constructor G -.
Sentința a fost apelată pentru nelegalitate și netemeinicie de către Primarul Municipiului Pitești, care a susținut că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că reclamanta era îndreptățită să primească despăgubiri pentru imobilele construcție și teren numai pentru cota de cât i-ar fi revenit în calitate de moștenitoare după autoarea, că valoarea stabilită de expert pentru imobilele teren și construcții este exagerat de mare și că, deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța le-a respins în mod nejustificat.
S-a mai susținut că nu s-a ținut cont de faptul că prin modificările intervenite odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, evaluarea se face de către experții autorizați de Comisia Centrală din cadrul Autorității pentru Restituirea Proprietăților.
Aceeași sentință a fost apelată și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice care a susținut că instanța trebuia să rețină lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, întrucât prin intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor a preluat atribuțiile acesteia, iar pe fond s-a susținut că acțiunea este prematur introdusă.
Prin decizia civilă nr.214/A din 4 mai 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa respins ca nefondate ambele apeluri, reținând a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
S-a reținut că în procedura Legii nr.10/2001 operează regula unanimității, astfel că este irelevantă verificarea cotei de proprietate deținută de autoarea reclamanților, aceasta cu atât mai mult cu cât demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari prezintă caracterele unui act de conservare a drepturilor celorlalți, urmând ca aceștia să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.
S-a apreciat că prin expertizele efectuate, fără a motiva care sunt acestea, despăgubirile datorate reclamantei au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art.11 (7) din Legea nr.10/2001 și că s-a avut în vedere valoarea de circulație a imobilelor și prețurile practicate pe piața liberă, scăzându-se despăgubirile acordate cu ocazia exproprierii, actualizate cu indicele de inflație, cu mențiunea că nu poate primi critica potrivit căreia evaluarea trebuia să se realizeze de Comisia centrală pentru despăgubiri, dat fiind că decizia contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
Instanța de apel a reținut că apelul declarat de Direcția Generală a Finanțelor publice este neîntemeiat, că prima instanță a statuat corect calitatea procesuală pasivă a acestei instituții, raportat la opțiunea intimatei-reclamante de a primi despăgubiri pentru imobilele care au fost preluate în mod abuziv de către stat și faptul că potrivit art.29 coroborat cu art.27, 28 și 30 din Legea nr.10/2001, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, avizul Ministerului Finanțelor Publice era obligatoriu și nu consultativ.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către pârâții Primarul Municipiului Pitești și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Primul recurent a susținut că decizia este nelegală în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reiterând criticile din apel în sensul că reclamanta era îndreptățită la despăgubiri doar pentru o cotă de părți indivize și nu pentru întregul imobil, valoare din care trebuia să se scadă suma de bani actualizată primită la momentul exproprierii, că reclamantei i s-a acordat mai mult decât a cerut, respectiv i s-au acordat despăgubiri pentru o suprafață mai mare, de 735, precum și despăgubiri pentru construcții, fără a se observa că valoarea acestora din urmă, potrivit art.11 (5) din Legea nr.10/2001 trebuia calculată la valoarea construcțiilor la data exproprierii, actualizată la cursul leu/dolar din anul formulării notificării.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas usținut că decizia este nelegală pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru aceleași argumente invocate în apel.
În plus a susținut că dispozițiile legale reținute de instanța de apel în argumentarea soluției vizează Ministerul Finanțelor Publice, instituție cu care nu se confundă Direcția Generală a Finanțelor Publice și că în prezent competențele ministerului au fost preluate de Comisia centrală de stabilire a despăgubirilor.
Prin decizia nr.920 din 13 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ambele recursuri, a casat decizia civilă nr.214/A din 4 mai 2007 a Curții de APEL PITEȘTI și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești, aceleiași instanțe.
A admis apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a schimbat în parte sentința civilă nr.25 din 22 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeș, în sensul că a respins contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
În speță, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, iar hotărârea atacată nu răspunde în concret, prin trimitere la probatoriile administrate, criticilor formulate prin apel d e către pârâtul Primarul Municipiului Pitești.
Referitor la critica pârâtului privind întinderea dreptului reclamanților la despăgubire, funcție de cota-parte de proprietate deținută de autoarea lor, prealabil discutării chestiunilor referitoare la aplicarea regulii unanimității și caracterul acțiunii formulate de un copărtaș în procedura Legii nr.10/2001, instanța avea a stabili dacă această stare de fapt este conformă cu realitatea, respectiv avea obligația să ordone depunerea la dosarul cauzei a Decretului de expropriere și a procesului verbal de preluare a imobilului, acte în raport de cuprinsul cărora urma să stabilească din patrimoniul cărei persoane imobilul a fost preluat de stat și în ce cotă.
S-a reținut că depunerea actului de expropriere era necesară, cu atât mai mult cu cât, în lipsa unui titlu de proprietate al autoarei reclamanților (care nu a fost depus la dosarul cauzei), instanța avea a verifica și reține eventuala incidență a prezumției prevăzută de art.24 din Legea nr.10/2001.
Totodată s-a reținut că instanțele aveau a verifica și stabili care au fost sumele de bani primite de către persoana ori persoanele din patrimoniul cărora imobilul a fost preluat de stat la momentul exproprierii, dacă s-a făcut o plată efectivă a acestor sume și cărei persoane și după caz, a stabili care era valoarea actualizată a despăgubirii plătite la momentul exproprierii.
Referitor la criticile aduse de pârât cu privire la calcularea greșită a sumelor de bani datorate cu titlu de despăgubire, s-a reținut că instanța de apel a răspuns prin afirmații cu caracter general și fără vreo argumentare în raport de probatoriul administrat și cât timp în cauză s-au efectuat mai multe expertize de specialitate, trebuiau argumentate concluziile căror expertize au fost însușite, cât și cele care au fost înlăturate.
În raport de cuantumul despăgubirilor reținute de către cele trei expertize întocmite de experții -, și G -, instanțele de fond trebuiau să motiveze argumentele în raport de care au statuat că reclamanta era îndreptățită să primească o despăgubire în sumă de -,43 lei, anume care a fost valoarea construcțiilor și valoarea terenului pe care le-au reținut și criteriile în raport de care au apreciat că aceste evaluări corespund realității și s-au realizat în conformitate cu dispozițiile legale incidente, precum și argumentele pentru care nu și-a însușit concluziile celorlalte expertize.
S-a reținut că instanțele aveau a motiva în mod clar și explicit dacă din cuantumul sumei până la concurența căreia a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii s-a scăzut sau nu despăgubirea plătită la momentul exproprierii și care anume a fost valoarea acesteia după actualizare, cerință impusă de dispozițiile art.11 (7) din Legea nr.10/2001.
S-a reținut astfel, că instanța de apel prin omisiunea de a răspunde criticilor invocate de pârât nu a intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care, în baza art.312 alin.5 și art.314 din Codul d e procedură civilă s-a casat decizia cu trimitere spre rejudecare a apelului declarat de Primarul Municipiului Pitești.
S-a statuat ca în rejudecare, după stabilirea situației de fapt în conformitate cu considerentele reținute anterior, instanța să analizeze și celelalte critici formulate de pârât prin recurs sub forma unor apărări.
Referitor la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, s-a constatat că în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 și de dispozițiile Legii nr.247/2005, aceasta nu are calitate de a sta în nume propriu în litigiile ivite în legătură cu aplicarea dispozițiilor actelor normative menționate, situație în care era întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, astfel că urmare a admiterii recursului formulat de către aceasta s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a respins contestația față de această pârâtă.
Primind dosarul spre rejudecarea apelului formulat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești, Curtea s-a conformat dispozițiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art.315 din Codul d e procedură civilă, în sensul că a administrat proba cu înscrisurile reținute în considerentele deciziei de casare și proba cu expertiză tehnică de către un specialist constructor pentru evaluarea construcției expropriate și de către un expert agronom pentru evaluarea terenului, precum și proba cu expertiză contabilă în vederea reevaluării despăgubirii acordate proprietarului imobilului expropriat.
Împotriva rapoartelor de expertiză întocmite în cauză de către experții, și, părțile nu au formulat obiecțiuni, achiesând la concluziile acestora.
Analizând apelul formulat de pârât prin prisma motivelor invocate, având în vedere probele administrate atât la instanța de fond, cât și în apel, în rejudecare și apărările formulate de părți, raportat la dispozițiile art.292 alin.1 și art.295 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta urmează a fi admis.
Având în vedere apelul formulat de către Primarul Municipiului Pitești, cât și dispozițiile deciziei de casare, în esență, soluționarea acestuia presupune lămurirea următoarelor împrejurări:
- Dacă intimata-reclamantă a primit mai mult decât i se cuvenea în baza Legii nr.10/2001, respectiv dacă era îndreptățită la despăgubiri numai pentru din teren și construcții sau pentru întreg imobilul, urmare a cotei ce revine în calitate de moștenitoare după și că valoarea stabilită de expert pentru imobilele teren și construcții este exagerat de mare și nu s-a făcut de către experți autorizați de Comisia Centrală din cadrul Autorității pentru Restituirea Imobilelor.
În ceea ce privește prima problemă invocată de apelant, cu privire la faptul că petenta-intimată era îndreptățită a i se acorda despăgubiri în funcție de cota-parte de proprietate deținută de autoarea acesteia, se constată a fi nefondată și urmează a fi respinsă în raport de certificatul de moștenitor nr.134 din 4 februarie 1992, decretul de expropriere și procesul-verbal de preluare a imobilului, precum și de dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Potrivit textului de lege enunțat anterior, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
S-a decis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.4833 din 17 mai 2006, în sensul că "în situația în care numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale".
S-a stabilit cu Decretul nr.180 din 25 mai 1984, că imobilul din-, Pitești, a fost preluat efectiv de la, potrivit procesului-verbal de preluare efectivă și trecerea în proprietatea statului, respectiv teren de 420 și construcții 216,46 (fila 76-78).
S-a stabilit cu certificatul de moștenitor nr.134/1992, că este singura moștenitoare a defunctei (fila 22 dosar ).
Având calitate de moștenitoare și formulând notificare în baza Legii nr.10/2001, se constată că potrivit art.4 alin. ultim, este persoană îndreptățită la despăgubiri, în echivalent, potrivit art.11 pentru imobilele ce au fost expropriate de la autoarea sa (6, 24, 25 și 27).
Pentru considerentele expuse anterior, urmează a fi înlăturată susținerea apelantului în sensul că aceasta era îndreptățită numai la din valoarea terenului și construcțiilor expropriate. Totodată se constată a fi întemeiată contestația formulată sub acest aspect, împotriva dispoziției emisă de primar, privind cuantumul despăgubirilor reținute la nivelul sumei de 447.568.308 lei, întrucât s-a întemeiat pe referatul înregistrat sub nr.34728 din 31 august 2004, care a avut în vedere numai cota de din 420 și din construcțiile situate pe acesta.
Contestația împotriva dispoziției primarului privește numai cuantumul despăgubirilor și care potrivit probatoriului administrat în cauză, în rejudecare, este cel stabilit de expertizele efectuate în cauză.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, rezultă că valoarea terenului de 420, în raport de standardele internaționale de evaluare potrivit Legii nr.10/2001, este de 1.144.080 lei RON (209-215).
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, rezultă că valoarea construcțiilor expropriate și demolate este de 262.572,75 lei RON (198-207).
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, rezultă că diferențele neacordate la expropriere, actualizate la zi, conform prevederilor Legii nr.10/2001, sunt de 4152,19 lei RON la construcții și 1.162.818 lei RON (189-193).
Întrucât părțile au achiesat atât cu privire la experții desemnați de instanță, cât și la concluziile acestora, motivul de apel invocat, care se referă la calculul greșit al despăgubirilor, este nefondat.
Potrivit art.1 alin.2 și următorii din Legea nr.10/2001, art.11 și art.26, precum și art.I din Legea nr.247/2005, în situația imobilelor în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, valoarea acestor măsuri reparatorii se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren și construcție la data exproprierii din valoarea corespunzătoare a imobilelor ce se stabilește potrivit valorii de piață, conform standardelor internaționale de evaluare.
Ca atare, urmează a se confirma rapoartele de expertiză întocmite de către experți în rejudecare și în baza art.296 Cod procedură civilă, a se admite apelul și a schimba în parte sentința, care nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, în sensul că se va admite contestația formulată de petenta și continuată de moștenitorii acesteia, împotriva dispoziției nr.525/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești și se va modifica în parte această dispoziție, respectiv se vor acorda despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 420 teren și 216,46 construcții, imobile evaluate conform expertizelor tehnice enunțate anterior, din care urmează a se scade valoarea despăgubirilor acordate la expropriere, despăgubiri actualizate conform expertizei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI P-, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.25 din data de 22 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind pârâta COMISIA DE EVALUARE INTERNĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și moștenitorii contestatoarei, respectiv, și, domiciliați în Pitești, strada -,.212,.C,.7, județul
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite contestația și modifică în parte dispoziția nr.525/2005, emisă de Primarul Municipiului Pitești, în sensul că se acordă despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 420 teren și 216,46 construcții, imobile evaluate conform expertizelor tehnice întocmite de experții și, din care urmează a se scade valoarea despăgubirilor acordate la expropriere, actualizate conform expertizei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.7/06.02.2009.
Jud.fond: -.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
