Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 150/Ap
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarele și împotriva sentinței civile nr.428/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 28 septembrie 2007 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 4 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la 11 2008, apoi la 18 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 428/28.09.2008 Tribunalul Brașova respins, astfel cum a fost ulterior precizată, contestația formulată de contestatoarele și, în contradictoriu cu intimații Orașul și. A respins, astfel cum a fost ulterior precizată, contestația formulată de contestatoarele și, în contradictoriu cu intimatul Primarul Orașului, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. A respins cererea intimatei de obligare a contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost în proprietatea contestatoarelor, în cotă de parte fiecare, iar prin două decizii ale Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului B, emise în anul 1988 și 1989, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1997, în temeiul Legii nr. 112/1995, pârâta a devenit proprietară asupra acestui imobil, iar prin decizia civilă nr. 256/2004 a Tribunalului Brașov, devenită irevocabilă prin respingerea recursului s-a statuat că titlul de preluare al statului este valabil și, ca urmare, și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 este valabil.
După apariția Legii nr. 10/2001 contestatoarele au notificat intimatul Orașul prin primar solicitând restituirea în natură a imobilului. Prin Dispoziția nr. 4/10.01.2007 s-a respins solicitarea contestatoarelor de a le fi restituit imobilul în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri.
Prin contestația introdusă s-a solicitat, în principal modificarea dispoziției atacate, în sensul restituirii în natură a imobilului, iar în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv acordarea unui alt imobil.
Prima instanță, față de cerere de restituire în natură, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pentru că pe calea contestației prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu se poate proceda la compararea de titluri, așa cum solicită contestatoarele și chiar dacă ar fi posibilă o asemenea comparare, față de statuarea deciziei civile nr. 256/2004, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a constatat că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea Statului Român, nu se mai poate susține că contestatoarele și-au păstrat calitatea de coproprietari avută la data preluării.
Respingând capătul de cerere privitor la restituirea în natură a imobilului, prima instanță a analizat și capătul de cerere subsidiar privind acordarea altui imobil în compensare și a ajuns la concluzia că față de înscrisurile depuse la dosar nu există alte imobile aflate în proprietatea publică sau privată a intimatei Orașul care să poată fi acordate contestatoarelor. În consecință a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarele.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că:
1.S-a reținut eronat de către prima instanță că imobilul a intrat în patrimoniul statului cu titlu valabil, reținând că decizia civilă nr. 256/2004 a Tribunalului Brașov are putere de lucru judecat, atâta timp cât a respins excepția puterii lucrului judecat invocată în cauză. În acel dosar s-a statuat doar că imobilul a fost preluat cu titlu, fără a se analiza valabilitatea titlului, cerere care s-a făcut numai prin contestația ce formează obiectul acestui dosar.
2.Ca urmare a constatării nevalabilității titlului statului, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din legea nr. 10/2001 republicată, ceea ce înseamnă că este greșită și reținerea primei instanțe privitoare la pierderea calității de proprietare a contestatoarelor, fiind ca urmare posibilă compararea de titluri.
3.Păstrarea calității de coproprietare a contestatoarelor duce la concluzia că acestea au dreptul la restituirea în natură a imobilului, chiar și în condițiile în care titlul de proprietate al intimatei nu a fost anulat, în temeiul art. 480 Cod civil, care își găsește aplicarea și în cadrul contestației introduse în temeiul legii speciale de reparație.
4.În ceea ce privește cererea subsidiară, apelantele-contestatoare consideră că a fost greșit respinsă atâta timp cât dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, raportat la dispozițiile art. 16 din lege și la cele ale art. 1.7 din Normele metodologice prevăd că se pot acorda în natură și imobile aflate în regim de proprietate publică, prin dezafectarea și trecerea lor în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale, ca și imobilele ocupate de unități de învățământ, sănătate ori social-culturale.
5.Ultima critică se referă la faptul că prima instanță a soluționat greșit și cererea subsidiară de acordare a despăgubirilor bănești prin respingerea solicitării de a se dispune efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului preluat de stat.
Intimatele Orașul și au depus întâmpinări solicitând respingerea apelului.
În apel s-a solicitat și s-a admis proba cu expertize privind evaluarea imobilului a cărui restituire în natură se cere și a imobilelor pe care contestatoarele le consideră a fi posibil de acordat în compensare.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de apel invocate și a probatoriului administrat, curtea constată că apelul este neîntemeiat.
1. Autoritatea lucrului judecat, prevăzută de art. 1201 cod civil are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces încheiat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în care avem același obiect, aceeași cauză și este purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească, dată într-un alt proces.
Pentru existența puterii lucrului judecat, cauza care se analizează vizează temeiul juridic, adică fundamentul dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă cu cauza acțiunii și nici cu dreptul subiectiv sau cu alte mijloace de dovadă ale temeiului juridic.
Așa fiind, în speță se constată că există identitate între cauzele cererilor de chemare în judecată analizate.
Problema valabilității titlului de preluare al statului, cu privire la imobil, a fost tranșată prin decizia civilă nr. 256/2004 a Tribunalului Brașov, prin care s-a statuat că imobilul a fost preluat de către stat cu titlu.
Prin acțiunea ce formează obiectul litigiului de față, promovat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a invocat nevalabilitatea titlului statului, raportat la dispozițiile acestui act normativ.
Legii nr. 10/2001 nu duce însă la schimbarea cauzei dreptului valorificat, pentru a putea fi înlăturată puterea lucrului judecat a hotărârii anterioare.
Prin art. 2 - în forma sa inițială - erau considerate ca imobile preluate în mod abuziv cele care au fost preluate în baza anumitor acte normative acolo enumerate sau cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, ceea ce ar fi cazul în speță. În urma modificării acestui articol sunt menționate și alte acte normative în baza cărora preluarea este supusă dispozițiilor legii speciale, făcându-se referire în cadrul noțiunii de preluare abuzivă atât la situația imobilelor preluate cu titlu valabil cât și fără titlu valabil.
Prin urmare, chiar și sub imperiul Legii nr. 10/2001, analizarea valabilității titlului statului se face după aceleași criterii, respectiv respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
În consecință se constată că în speță este aceeași cauza cererilor de chemare în judecată analizate, din perspectiva puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare cu privire la valabilitatea titlului statului,motiv pentru care această primă critică nu va fi primită de către instanța de apel.
2. Având în vedere considerentele de mai sus nu mai pot fi analizate nici criticile cuprinse în motivele 2 și 3 de apel, pentru că ele se bazează pe admiterea primului motiv de apel.
3. În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța de apel a admis completarea probatoriului și a efectuat o expertiză de evaluare, atât a imobilului a cărui restituire se solicită, cât și a imobilelor indicate de către apelantă ca fiind în proprietatea publică sau privată a intimatei Orașul, având în vedere că dispozițiile art. 26 alin. 1din Legea nr. 10/2001 prevăd posibilitatea compensării cu alte bunuri similare.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că valoarea imobilului solicitat de apelante este de 519.720 lei,valoarea lucrărilor de investiții realizate de intimata este de 27.402 lei, iar valorile imobilelor solicitate în compensare sunt de 692.500 lei pentru imobilul din nr. 20, 420.900 lei pentru imobilul situat în- și 59.784 lei pentru imobilul situat în-.
Imobilele se află în domeniul privat a localității - cel situat în - sau în domeniul public - cele situate în str. - și str. - -.
Din expertiza efectuată rezultă însă că acestea au o valoare fie mult mai mare decât cea a imobilului apelantelor, fie mult mai mică, așa încât nu se poate realiza restituirea prin compensare așa cum o solicită acestea, pentru că ne-am afla fie în cazul unei îmbogățiri fără justă cauză a apelantelor, fie în cazul imposibilității compensării în natură, valoarea de compensare fiind mult mai mică.
Așa fiind, nici cererea subsidiară de compensare prin alte bunuri nu poate fi admisă de către instanță.
4. Ultima critică este și ea nefondată, atâta timp cât apelantelor li se acordă despăgubiri, iar conform dispozițiilor legale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2004, modificată prin OUG nr. 81/2007, pentru stabilirea cuantumului acestora va trebui aplicată procedura specială acolo reglementată.
De altfel, ca urmare a expertizei tehnice efectuate în apel, apelantele au deja un punct de pornire privind evaluarea imobilului și actualizarea sumelor primite în temeiul Decretului 223/1974.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, întrucât apelantele au căzut în pretenții vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în sumă de 500 lei, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantele și împotriva sentinței civile nr. 428/s/28.09.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă apelantele să plătească intimatei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/15.12.2008
Dact. /16.12.2008
Jud. fond:
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif
