Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 151/Ap
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții -, -, împotriva sentinței civile nr. 554/S din 6 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 9 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea inregistrata inițial pe rolul Tribunalului Brașov sub nr.1457/2004, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâtele SC SA, prin lichidator SC Expert SA B și S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să soluționeze notificarea nr. 1134/2001 privind restituirea în natură a imobilului Fabrică de cherestea situat în loc., jud. C, înscris în CF nr. 4996, nr. top 1649,1650,1651, sub sancțiunea obligării pârâtelor la plata de daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive sentinței și până la data executării acesteia, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
La termenul de judecată din 15.11.2004, reclamantele au depus la dosar precizare de acțiune, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea notificării nr. 1134/17.07.2001 adresată pârâtelor, privind restituirea în natură aFabricii de Cherestea, și restituirea către reclamante acestui imobil, în natură, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
La termenul de judecată din 13.03.2006, reclamantele și-au modificat acțiunea, arătând că înțeleg să se judece numai în contradictoriu cu pârâta SC SA și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 31/30.11.2005 emisă de această pârâtă și admiterea notificării nr. 1134/17.07.2001 adresată pârâtelor, privind restituirea în natură a imobilului identificat mai sus, în sensul restituirii către reclamante acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinta civila nr. 135/S /19.06.2006 Tribunalul Baa dmis in parte actiunea formulata, a dispus anularea deciziei nr. 31/30.11.2005 emisa de parata, a respins restul pretentiilor reclamantelor si a respins cererea formulata de acestea in contradictoriu cu AVAS ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri reclamantele, și și pârâta SC SA - prin lichidator.
Prin decizia civila nr.93/Ap/02.07.2007 Curtea de Apel Baa dmis apelurile formulate de reclamante si parata impotriva sentintei civile nr. 135/S /19.06.2006 Tribunalul B pe care a desfiintat-o si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut ca în această instanță s- administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și expertize tehnice de evaluare imobilului și topografică, effectuate în faza administrativă de soluționare notificării formulate de reclamante.
Aceste înscrisuri nu au fost cunoscute de prima instanță, nefiind depuse la dosarul cauzei. Actele de stare civilă dovedesc însă calitatea procesuală activă reclamantelor și implicit calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului. Lipsa actelor de stare civilă determinat necercetarea fondului litigios de către prima instanță, fără exista așadar vreo culpă acesteia.
Întrucât asupra cererii de restituire în natură imobilului, justificat prima instanță nu intrat în cercetarea fondului, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, apelurile au fost admise, iar cauza trimisă spre rejudecare, în vederea soluționării acestui petit.
Instanța de apel mai reținut că, cererea de anulare deciziei nr. 31/30.11.2005 emisă de pârâtă, ca și excepția lipsei de interes reclamantelor invocată de pârâtă au fost corect soluționate de prima instanță.
In rejudecare dosarul a fost inregistrat sub nr-.
Ca urmare a rejudecării, Tribunalul Brașova pronunțat sentința 554/2007 prin care a dispus următoarele:
A admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamantele, si in contradictoriu cu parata SC SA B prin lichidator SC SA
A anulat decizia nr.31/30.11.2005 emisa de parata.
A dispus restituirea in natura catre reclamante a Fabricii de cherestea situata in com., jud C, pe terenul inscris in CF nr.4996, nr. top 1649,1650,1651,1652,1654,1655,1656.
A dispus restituirea in natura catre reclamante a imobilului teren in suprafata de 1972 mp situat in com., jud C, inscris in CF nr.4996, nr. top 1649,1650 si dispune intabularea in CF a dreptului de proprietate a reclamantelor asupra acestui teren.
A respins restul cererilor formulate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamantele solicită restituirea Fabricii de Cherestea neîntabulată în CF dar identificată prin raportul de expertiză ca fiind situată pe terenul înscris în CF 4996 top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.
S-a reținut că în cauză s-a făcut dovada că această fabrică ce purta denumirea N, după numele asociatului unic, antecesorul reclamantelor, a fost preluată abuziv de către stat fiind naționalizată în baza Legii 112/48.
Instanța de fond a reținut că se impune restituirea în natură a " Fabricii de Cherestea" deținută în prezent de SC SA, ce se întinde pe terenul înscris în CF 4996 top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.
În ceea ce privește reținerea în natură a terenului pe care se află această fabrică, Tribunalul Brașov rețin că reclamantele ca succesoare ale fostului proprietar al fabricii, justifică proprietatea doar pentru terenul din CF 4996 top 1649 și 1650.
Respinge cererea de restituire în natură a terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655, 1656 susținând că reclamantele nu au dovedit că antecesorul lor a deținut aceste terenuri în proprietate și chiar din memoriul adresat pârâtei, rezultă că ele recunosc că aceste suprafețe au fost deținute în proprietate de alte persoane, de la care ar fi cumpărat antecesorul lor terenurile, însă existența acestor contracte de vânzare - cumpărare nu a fost dovedită.
Cu privire la solicitarea de restituire în natură a terenului din top 1651, instanța a reținut că a fost înstrăinat anterior preluării de către Stat numitei de către autorul reclamantelor, drept pentru care nu restituie acest teren.
În consecință instanța a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate a reclamantelor doar asupra terenurilor din CF 4996 top 1649, 1650.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
Apelul reclamantelor tinde la schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii integrale a contestației. Dezvoltând motivele de apel se învederează că în mod greșit prima instanță a făcut distincția între Fabrica de cherestea și teren, în fapt actul de preluare referindu-se la întregul imobil, astfel cum acesta se afla la data respectivă, expertiza atestând că îngrădirea fabricii este identică cu cea de la momentul preluării, înăuntrul acestei împrejmuiri aflându-se toate parcelele identificate în raportul tehnic. Din această perspectivă, susțin apelantele, mențiunile cuprinse în alin. 3 și 4 ale dispozitivului hotărârii sunt contradictorii.
Prin apelul exercitat de pârâta B, prin lichidator B, se solicită schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul obligării reclamantelor la plata valorii construcțiilor edificate de pârâtă pe terenul restituit.
În expunerea criticilor căii de atac se invocă prevederile art. 31 din Legea nr.10/2001, republicată, în conformitate cu care, în cazul restituirii terenului persoanele îndreptățite trebuie să achite valoarea de piață a construcțiilor existente, aspect ignorat de instanță deși pârâta a făcut dovada existenței acestor construcții.
În apel s-a încuviințat și administrat proba testimonială.
Curtea a apreciat fondat apelul reclamantelor.
Din examinarea dispozitivului sentinței pronunțate de prima instanță se constată într-adevăr o contrarietate între dispozițiile alin. 3 și 4; astfel, deși se dispune restituirea în natură către reclamante a Fabricii de cherestea situată pe terenul înscris în nr.4996, nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 și 1656, instanța restituie în natură și imobilul teren înscris în aceeași carte funciară, sub nr. top. 1649, 1650, în suprafață de 1972 mp, asupra căruia ia măsura intabulării dreptului de proprietate recunoscut în evidențele de publicitate imobiliară. Prin aceasta, instanța realizează o diferență între imobilul construit - fabrică - și terenul liber de edificate, trecând peste obiectul cererii cu care a fost sesizată. Prin notificarea adresată pârâtei, reclamantele au solicitat restituirea în natură a întregului imobil preluat abuziv de stat, constând în Fabrica de cherestea, cu împrejmuirea existentă la data preluării. Memoriul tehnic întocmit în faza procedurii administrative a relevat faptul că în evidențele de carte funciară nu era înscris întregul perimetru al fabricii, expertul determinând că în amplasamentul fizic, conform configurației din schițele de carte funciară, perimetrului îi corespunde și parcelele cu nr. top. 1652, 1654, 1655 și 1656, alăturat celor înscrise sub nr. top. 1649, 1650, 1651.
întocmit cu prilejul preluării fabricii (fila 98 dosar 1457/2004) face referire la terenul de fabrică, conform foii cadastrale, și, chiar fără a-i indica suprafața, menționează că acest teren este împrejmuit "cu gard de scânduri". Martora, audiată în apel, a susținut că perimetrul fabricii în momentul de față corespunde celui existent la data preluării, din coroborarea acestor probe rezultând că imobilul solicitat de reclamante a fi restituit în natură îl reprezintă cel preluat abuziv de către stat, identificat de lucrarea tehnică în parcelele înscrise sub nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656 din nr. 4996. Pe această cale este lipsită de relevanță lipsa unor înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate al autorului reclamantelor, în condițiile în care însăși evidența imobilului nu a fost completă, fiind relevantă împrejurarea că suprafața actuală a imobilului este aceeași cu împrejmuirea existentă la data preluării de către stat.
Drept consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul restituirii către reclamante, în natură a întregului imobil mai sus identificat.
Cât privește apelul pârâtei, a reținut că solicitarea acesteia de obligare a reclamantelor la plata valorii de circulație a edificatelor constituie o cerere nouă, formulată doar în apel, contrară prevederilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Așadar Curtea de Apel Brașov, în al doilea ciclu procesual a pronunțat decizia 53/2008 prin care admis apelul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 554/S/06.12.2007 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din alineatul 4 al dispozitivului sentinței mențiunea privind restituirea în natură către reclamante a imobilului teren în suprafață de 1972 mp, înscris în nr. 4996, nr. top. 1649, 1650.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra întregului imobil înscris în nr. 4996, nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Ia luat act că reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva cestei decizii a formulat recurs SC SA B.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul SC SA a pronunțat decizia 7809/2008 în sensul că a admis recursul declarat de pârâta SC SA B prin lichidator B împotriva deciziei civile nr. 53/AP din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov pe acre a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța reținut următoarele:
Recurenta a învederat în esență că solicită obligarea reclamantelor la plata valorii de piață a construcțiilor existente pe terenul revendicat, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată și modificată, în cazul în care se restituie terenul în situația actuală, aspect ce nu constituie o " nouă cerere", așa cum greșit a interpretat instanța de apel.
Susține recurenta că, potrivit art. 10 alin. 3 ind. 2 din lege, restituirea în natură este condiționată de o " despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective".
Astfel, recurenta solicită respectarea în întregime a prevederilor Legii nr. 10/2001, cu mențiunea că o condiție impusă de lege nu poate fi considerată o cerere nouă și nu poate fi ignorată în judecarea corectă a cauzei.
Recurenta mai arată că, prin sentința civilă nr. 154/S din 23.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a dispus restituirea în natură către contestatorul a imobilelor înscrise în CF cu nr. top 1652, 1654, 1655, 1656 și 1657; această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 153/Ap/1.11.2007 a Curții de Apel Brașov.
Existând o identitate de obiect cu privire la cele două restituiri de imobile înscrise în CF sub nr. top 1652, 1654, 1655, 1656 și 1657 se ajunge la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor către intimatele reclamante și.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC SA B prin lichidator, instanța l-a reținut ca fondat pe motivul că deși hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel d e către toate părțile în cauză, a soluționat numai apelul reclamantelor, și, omițând să analizeze și să se pronunțe și cu privire la apelul declarat de pârâta SC SA. B.
În această situație, instanța de apel a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce impune casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, cu ocazia rejudecării, urmând ca instanța să aibă în vedere și aspectele criticate în recurs.
Așadar, Curtea de Apel Brașov învestită cu rejudecarea apelurilor înregistrate inițial sub nr- trebuie să respecte îndrumările din decizia de casare.
Obiectul apelului reclamantelor este clar stabilit și prin decizia 93/2007 a Curții de Apel Brașov care desființează prima sentință pronunțată în speță și trimițând cauza spre rejudecare a reținut cu putere de lucru judecat că reclamantele au justificat calitatea de persoane îndreptățite la restituire, că decizia 31/2005 contestată, emisă de SC SA a fost corect anulată și a dat îndrumare ca la rejudecare să se verifice pretențiile reclamantelor pentru " întreaga suprafață de teren aferentă fabricii de cherestea",având în vedere expertiza topografică întocmită de expert la cererea reclamantelor, necontestată de SC SA, în faza soluționării administrative notificării reclamantelor, expertiză întocmită încă din 17.10.2002.
Prin urmare, reclamantele succesoarele fostului proprietar al fabricii solicită anularea deciziei 31/2005 a SC SA și restituirea în natură a întregului imobil cunoscut ca fiind Fabrica de Cherestea - fosta proprietate a antecesorilor reclamantelor așa cum a fost identificată prin expertiza solicitată și efectuată în cadrul Legii 10/2001.
Fără a mai expune motivele de apel formulate de cele două părți împotriva sentinței civile 554/2007 a Tribunalului Brașov, instanța reține că apelul SC SA este netemeinic.
SC SA deținătoarea actuală imobilelor ce fac obiectul prezentei cereri și- concretizat poziția procesuală față de cererea reclamantelor de restituire în natură imobilelor arătând în motivele de apel că " este de acord cu restituirea în natură, dar în condițiile stabilite de lege", adică în cazul restituirii terenului în natură, reclamantele trebuie să achite valoarea de piață a construcțiilor existente.
Arată că, deși a dovedit existența construcțiilor din cadrul Fabricii de Cherestea precum și evaluarea acestora, instanța de fond nu a avut în vedere acest aspect când a dispus restituirea în natură a terenurilor.
Pretențiile societății deținătoare cu privire la acordarea valorii de piață a construcțiilor din structura fabricii de cherestea așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing., au fost pentru prima dată formulate în apelul promovat de această societate împotriva sentinței civile 544/2007.
Deși evoluția soluționării cauzei a cunoscut două cicluri procesuale și două soluții în fond asupra sa, SC nu a pretins niciodată la fond aceste despăgubiri în sensul art. 10 alin 3 din legea 10/2001,iar instanța nu putea să le acorde din oficiu, doar ca efect al restituirii în natură a terenurilor, fără a fi investită cu o cerere în acest sens, în respectarea principiului disponibilității părții.
Nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 294 alin 2 Cod procedură civilă, pretențiile noi ale apelantei SC SA neechivalând cu " despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe", în sensul textului pentru a fi acceptate pentru prima dată în apel.
Pe de altă parte, deși apelanta încearcă să justifice pretențiile invocând raportul de expertiză efectuat de expert în faza soluționării administrative a notificării reclamantelor ( fila 53 dosar - al Curții de Apel Brașov ) se constată din acest raport că nu au fost evaluate și construcțiile edificate de apelantă pe terenul din incinta fabricii, ce a aparținut antecesorului reclamantelor.
Expertul a identificat și evaluat construcțiile vechi și terenul din incinta fabricii, ce au făcut obiectul preluării abuzive din 1848 conform inventarului din 30.06.1948 - 97 -98 din dosar 1457/2004 al Tribunalului Brașov, însă nu a evaluat și construcțiile realizate de ( fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul de cherestea, ciclonul ).
Așadar, valoarea acestor construcții nu a fost determinată iar interesul cuantificării valorii de piață a construcțiilor respective îi incumbă acestei societăți. Prin urmare, lipsa evaluării construcțiilor din culpa acestei apelante nu poate atrage nesoluționarea cererii de restituire în natură a terenului, valoarea de piață a construcțiilor putând fi obținută și pe cale separată.
Pentru toate aceste considerente apelul SC SA va fi respins.
În ceea ce privește apelul reclamantelor, se impune a fi admis în parte.
În mod greșit instanța de fond a înțeles " Fabrica de Cherestea" solicitată de reclamante a fi restituită în natură doar ca și construcție, iar pentru terenul pe care este amplasată a făcut o drastică cenzură, încălcând dispozițiile art. 10 din legea 10/2001, cât și art. 23 din Legea 10/2001. S-au abătut astfel și de la obiectul cererii cu care a fost învestită
Reclamanții au solicitat anularea deciziei 31/2005 emisă de și restituirea în natură a "Fabricii de cherestea" înțelegând prin aceasta construcția și terenul în întinderea și structura pe care a avut-o exact la momentul naționalizării, al preluării abuzive.
Trebuie remarcat că momentul preluării abuzive îl constituie data de 30.06.1948 așa cum rezultă din inventarul de preluare a" fabricii de cherestea N " de către, confirmat și de conținutul deciziei 422/1963 care concretizează regimul juridic al acestui imobil raportat la legislația vremii stabilind că această " întreprindere" a fost naționalizată în anul 1948, iar în 1063 de abia s- realizat în sensul deciziei 422/1963 și prin încheierea 436/1963 - 138 dosar 1457/2004 al Tribunalului Brașov, întabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român cu drept de naționalizare și drept de administrare operativă în favoarea Întreprinderi Forestiere asupra imobilelor cuprinse în mai multe cărți funciare printre care și imobilele de sub topograficele în litigiu. Ca proprietari anteriori asupra acestor imobile se regăsesc mai multe persoane fizice printre care și antecesorii reclamantelor.
În mod greșit instanța de fond dispune restituirea în natură doar a terenului de sub top 1649 și 1650, ignorând probele administrate care creează în favoarea reclamantelor "prezumția relativă de proprietate", acestea justificând că la momentul preluării abuzive ( al naționalizării în baza Legii 119/1948) autorul lor deținea în alcătuirea Fabricii de Cherestea terenurile identificate conform expertizei și construcțiile identificate conform expertizei.
Sunt îndeplinite dispozițiile art. 23 din legea 10/2001. Reclamantele justifică proprietatea antecesorilor lor înainte de preluarea imobilului de către stat prin extras CF. La 95 din primul dosar fond s-a depus extras CF 4996 pentru top 15649, 1650, 1651, cu mențiunea dreptului de proprietate înainte de naționalizare al foștilor proprietari născută, născută, născută și.
Chiar dacă terenul de sub top 1651 a fost înstrăinat de antecesorii reclamantelor numitei în 1959 care se și înscrise în CF - figurând la data încheierii 436/1963 ca proprietar anterior Statului Român, nu trebuie ignorat momentul preluării folosinței acestui imobil ca efect al naționalizării de la fostul proprietar al Fabricii în iunie 1948 conform inventarului.
La acel moment s-a produs preluarea abuzivă, iar imobilul, teren și construcție, din CF 4996 top 1651 era în proprietatea și posesia evidentă a autorilor reclamantelor.
Dată fiind evoluția istorică a vremii și statutul foștilor industriași în perioada de după 1948, cere in 8.12.1948 radierea firmei sale de la Camera de Comerț și Industrie pe motiv că " fabrica și întreg utilajul au fost preluate de și și-a încetat activitatea".
Așa se explică intenția fostului proprietar al fabricii de a înstrăina acest imobil în 1957.
Ar fi nelegal refuzul de a restitui în natură acest imobil înscris sub top 1651 cu atât mai mult cu cât justifică și proprietatea la momentul preluării abuzive din 1948 asupra uneia dintre cele mai importante construcții din structura fabricii amplasată chiar pe acest topografic " hala gater" identificată și în inventarul din 30.06.1949 cât și în ancheta industrială - 92 I dos fond ca fiind " clădirea de producție pentru cherestea".
Pentru restul imobilelor de sub top 1652, 1654, 1655 se impune restituirea în natură deoarece reclamantele au dovedit că antecesorul lor deținea la momentul preluării abuzive și aceste terenuri iar pârâta nu se opune restituirii în natură recunoscând aceste terenuri ca alcătuind incinta fabricii - conform raportului de expertiză. De altfel, s-a dovedit prin declarația martorei cât și prin declarațiile extrajudiciare, necontestate ale numiților, și ( 139, 140 I dosar fond ) că perimetrul fabricii în momentul de față corespunde celui existent la data preluării.
Pe de altă parte, martora fiica fostului proprietar al terenului înscris în CF 4996 top 1655 confirmă dreptul de proprietate al antecesorului reclamantelor, recunoscând că acesta l-a cumpărat "fără forme legale" de la tatăl său.
Din coroborarea probelor se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 din legea 10/2001 și cu privire la justificarea dreptului de proprietate al antecesoarelor reclamantelor asupra terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin 1 lit a din Legea 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora. Rezultă deci că o condiție esențială pentru aplicarea dispozițiilor legii de reparație este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat. Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator, printr-un act juridic civil jurisdicțional sau administrativ, translativ sau declarativ și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanelor care-l invocă. Prin art. 24 din lege, legiuitorul a creat o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite în sensul că " în absența unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar, existența și întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în execuție măsura preluării abuzive".( dec 1058/2009 a ÎCCJ), în speță inventarul încheiat în 1948 prin care s-a preluat imobilul Fabrica de Cherestea - construcții și teren - acolo identificate - de la și s-a trecut în folosința.
În ceea ce privește restituirea în natură a terenului de sub nr. top 1656 instanța va aprecia pretențiile reclamantelor nefondate.
Chiar dacă în cadrul primului apel împotriva sentinței civile 135/2006 apelantele susțin faptul că restituirea " Fabricii de Cherestea" trebuie analizată prin raportare la toate topograficele menționate în raportul de expertiză, inclusiv 1656, legalitatea și temeinicia pretențiilor trebuie analizată și prin raportare la obiectul notificării soluționată prin decizia 31/2005 a cărei anulare s-a solicitat.
Se constată că, în etapa administrativă, după întocmirea raportului de expertiză reclamanta prin adresa 987/13.03.2003 - 51 I dosar apel - arată că solicită restituirea în natură terenului care figurează sub nr. top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, iar despre terenul de sub top 1656 declară că nu are nici un fel de pretenții.
De altfel, din expertiza efectuată de ing. rezultă că doar o mică parte din terenul aferent top 1656 este afectat de o latură a construcției reprezentând " fabrica de lăzi - construcție edificată de SC SA.
Expertul în expertiza extrajudiciară de identificare și evaluare construcții și teren din structura fabricii, expertiză ce nu a fost contestată de părți, identifică drept " terenul din incinta fabricii" ca fiind cel de sub top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655.
Pentru toate aceste considerente, cât și pentru faptul că nu sunt justificate dispozițiile art. 23 din legea 10/2001 cât și dispozițiile art. 23.1 din normele metodologice cu privire la acest teren, instanța va respinge pretențiile din apel și din cererea principală referitoare la restituirea de sub top 1656.
În ceea ce privește restituirea construcțiilor din structura fabricii se constată că acestea nu sunt înscrise în CF.
Preluarea abuzivă a Fabricii în temeiul Legii 119/1948 de la fostul proprietar a vizat și clădirile existente pe toate aceste parcele de teren, identificate conform inventarului încheiat în iunie 1948.
În prezent pe teren se mai regăsesc o parte din acestea, altele au fost dezafectate, situația actuală a construcțiilor fiind descrisă în raport de expertiza, cu precizarea că la data efectuării expertizei, fabrica nu mai funcționa.
Raportul menționează că SC SA a construit fabrica de lăzi ( amplasată pe top 1654, 1655, parțial pe 1656 conform raportului de expertiză ), centrala termică ( amplasată pe top 1650 conform expertizei ), depozitul acoperit de cherestea ( identificat conform anexei 4 la raportul de expertiză ) ciclonul ( amplasat pe top 1649 conform anexei 4 la raportul de expertiză ).
Acestea nu vor fi restituite în natură, neintrând în structura fabricii așa cum era ea alcătuită la momentul preluării abuzive.
În temeiul art. 10 alin. 5 din Legea 10/2001 se impune restituirea în natură a terenului pe care se află aceste construcții dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcțiilor respective.
S-a arătat în speță că valoarea acestor edificate nu a fost solicitată cu respectarea dispozițiilor procedurale de către apelanta însă aceasta poate fi obținută pe cale separată.
Față de toate aceste considerente, instanța în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va admite în parte apelul reclamantelor și va schimba în parte sentința atacată conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de SC SA prin lichidator SC B împotriva sentinței civile nr. 554/6.12.2007 a Tribunalului Brașov.
Admite în parte apelul formulat de apelantele reclamante, și împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Dispune restituirea în natură către reclamante a "Fabricii de Cherestea" situată în comuna, Jud C, identificată conform raportului de expertiză intitulat " memoriu tehnic" efectuat de ing. cu nr. 27/2002 ce face parte integrantă din prezenta decizie și alcăutită din teren înscris în CF 4996 top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 și construcții - cu excepția construcțiilor edificate de SC SA reprezentând: " fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul acoperit de cherestea, ciclonul", identificate conform aceluiași raport de expertiză.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor apelante asupra imobilului înscris în CF 4996 top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655.
Respinge restul pretențiilor reclamantelor privind restituirea în natură a terenului de sub top 1656 din CF 4996.
Înlătură dispozițiile de la alin. 3,4 din dispozitivul sentinței atacate.
dispoziția de anulare a deciziei 31/2005 emisă de intimată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 09 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP 9.12.2009
Dact AG 16.12.2009/ 7 ex
Jud fond I
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu
