Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.153/
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta, domiciliată în F str. - -. Bloc 18.13 jud. V, și intervenienții, domiciliat în B- Bloc 61.2.5.49 sector 3, -, domiciliată în F str. -. - nr.2 Bloc 2.6 jud. V, -, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.11 jud. V, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.10 jud. V, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.11 jud. V, și, domiciliat în F str. -.- Bloc 7.4 jud. V, împotriva sentinței civile nr.101 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns apelanta, asistată de avocat, și pentru intimații lipsă, -, și, a răspuns avocat, lipsă fiind și intimata Primăria municipiului F jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantei - reclamante, depune la dosar un număr de 6 planșe fotografice, ce reprezintă garajele, ce fac obiectul prezentei cauze.
Apărătorul apelanților intervenienți, acte, și precizează că în opinia sa au fost încălcate dispozițiile art.11 alin. 3 și 10 din Legea nr.10/2001, considerând că se impune efectuarea unei noi expertize topometrice, prin care să se delimiteze exact întinderea suprafeței de teren în litigiu, pentru o justă soluționare a cauzei. Expertiza care s-ar efectua ar trebui să facă o distincție între suprafețele de teren afectate de utilități publice și terenul liber de orice construcție. Menționează că la instanța de fond, la obiecțiunile la raportul de expertiză, pe care intervenienții le-au făcut la data de 5 iunie 2007, expertul nu a răspuns.
Apărătorul apelantei - reclamante, se opune cererii formulate, întrucât această situație a fost discutată la instanța de fond, expertiza care s-a efectuat a elucidat situația, iar anexa la acest raport de expertiză demonstrează că situația a fost tranșată. In plus dispoziția emisă nu a fost atacată în nici un fel. In această împrejurare, suprafața ce a fost acordată este corect dată.
Curtea, având în vedere că situația din teren este aceeași, și din probele dosarului nu rezultă o altă situație față de rapoartele de expertiză efectuate, respinge cererea formulată de apărătorul apelantei - reclamante. Constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei - reclamante, solicită admiterea apelului formulat de aceasta, menționând că reclamanta a formulat apel, întrucât prin sentința pronunțată, instanța nu a cuprins și suprafața de 120. teren solicitați inițial a fi restituiți în natură pe vechiul amplasament, suprafață ce a fost identificată în teren de expertul, și care suprafață nu a fost cuprinsă în dispoziția emisă, alături de suprafața de 629,77. suprafață liberă de orice construcție. De asemenea solicită a se aprecia modul în care instanța de fond a înțeles să soluționeze solicitarea acordării de despăgubiri în echivalent, dar tot printr-o suprafață de teren în alt amplasament, și anume pe str. -. Instanța de fond a considerată că nu poate acorda suprafața de teren din terenul privat al primăriei, în condițiile în care nu s-au făcut niște diligențe din partea recurentei de a găsi un amplasament. In ceea ce privește apelul declarat de intervenienți, din expertizele efectuate de ambii experți rezultă că garajele au fost amplasate aleatoriu de aceștia pe acest teren, aceste garaje sunt demontabile, situație care nu-i afectează pe intervenienți când și le vor ridica. Pe suprafața de teren pe care se află aceste garaje, nu se află construite utilități publice care să afecteze vreuna din părți, și nu există nici o magistrală construită în subteran pentru apă, așa cum se susține. Solicită respingerea apelului declarat de intervenienți ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul apelanților intervenienți, precizează că apelul vizează suprafața de teren pe care se află edificat bloc, pe suprafața aparținând Primăriei. Sentința pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, este dată cu încălcarea dispozițiilor art.11 alin.3 în referire la art.9 din Legea nr.10/2001, republicată. Soluția pentru care a optat instanța de fond este nelegală, întrucât pe această suprafață de teren se află calea de acces la blocurile vecine, este construit un adăpost antiaerian, sunt construite garaje, iar pe sub garaje este construită o magistrală de alimentare cu energie electrică, așa cum rezultă și din actele existente la dosar,deci această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură, nefiind liberă de orice construcție, și în această situație reparațiunea se poate face în echivalent. Solicită admiterea apelului declarat de intervenienți, desființarea sentinței de fond și a se dispune restituirea în natură a suprafeței de 450. așa cum s-a arătat și prin expertiza efectuată de expert. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată. In ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, acesta este nefondat, solicitând respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1331/C/26.06.2002 pe rolul Tribunalului Vrancea, petenta, în contradictoriu cu Primăria municipiului F jud. V, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în F str. -. - nr.23.
In motivarea cererii a arătat că a dobândit prin vânzare-cumpărare o suprafață mai mare de teren și o casă de locuit care ulterior au fost expropriate în prezent existând liberă suprafața de 750 mp. după construcția unui bloc.
A precizat că deși a notificat pârâta și a depus toată documentația solicitată ulterior în primă fază promițându-i-se atribuirea a aprox.300 mp. nu i s-a mai emis dispoziția prevăzută de Legea 10/2001.
La 15 și 26.08.2002 respectiv 05.09.2002, și - ( pag. 17-27; 34-35) au depus cereri de intervenție în nume propriu solicitând să se constate că fiecare este proprietarul câte unui garaj (primul construit sub acesta și un beci de 600 mc. care din 01.01.2000 figurează ca adăpost de protecție civilă în evidențele Județului V) situate pe terenul aparținând Primăriei F și să fie obligate părțile să le respecte dreptul de proprietate a construcțiilor și dreptul de folosință al terenului legal închiriat.
Cererile de intervenție au fost admise în principiu la 31.10.2002.
Prin sentința civilă nr. 58/27.02.2003 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea dispunând restituirea în natură a 630 mp. teren potrivit raportului de expertiză și obligând reclamanta să restituie despăgubirea încasată și reactualizată și respingând ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu.
Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată iar cum la 2.03.2004 reclamanta a decedat a fost citată în caută moștenirea acceptată (pag.24 dosar ICCJ).
Prin decizia civilă nr. 9925/30.11.2005 ICCJ a admis recursurile intervenienților și pârâtei Primăria F și, casând decizia civilă nr. 106/2003 a Curții de Apel Galați și sentința civilă nr. 58/2003 a Tribunalului Vranceaa trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
S-a indicat instanței de trimitere:
1.- să identifice dacă terenul fosta proprietară s-a aflat în- sau la nr. 23, pentru a se stabili dacă terenul din contractul de vânzare-cumpărare este unul și același cu acela expropriat și pe care se află garajele.
2.- să se stabilească prin relații de la instituții sau societăți comerciale dacă terenul revendicat este străbătut în parte de rețele utilitare subterane care deservesc blocurile din zonă.
3.- să completeze raportul de expertiză cu analizarea obiectivelor avute în vedere la exproprierea terenului litigios și stabilirea dacă au fost sau nu îndeplinite și funcție de aceasta dacă garajele au fost ridicate cu respectarea rațiunii pentru care s-a făcut deposedarea reclamantei.
In rejudecare cauza a fost înregistrată la nr- al Tribunalului Vrancea.
La 06.02.2007 moștenitoarea reclamantei a depus completare și precizare la acțiune (pag.38), solicitând:
- restituirea în natură a 750 mp. teren situat în- (fost nr.19);
- restituirea prin echivalent a diferenței de 452 mp. curți-construcții din totalul de 1202 mp. expropriat constând în teren de aceiași categorie, în alt amplasament pe raza orașului F iar în subsidiar acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
- acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată (4 camere, antreu și dependințe ) la nivelul standardelor internaționale de evaluare.
Pe linia deciziei de casare, în dovedirea acțiunii astfel cum a fost completată și precizată ( tribunalul constatând că prin notificarea din 17.05.2001 reclamanta a solicitat despăgubiri atât pentru construcție cât și pentru teren pentru aceasta din urmă doar dacă nu este posibilă restituirea în natură) prin încheierile din 27.02 și 02.04.2004 s-au admis probele cu acte, expertiză contabilă pentru reactualizarea despăgubirilor primite pentru teren în momentul exproprierii, expertiză topometrică având obiectivele din notele de probatorii depuse de părți la pag. 51-52 volumul I, adresa de la Primăria F privind terenurile proprietate privată și relații de la societățile comerciale distribuitoare de servicii publice din care să rezulte dacă terenul în litigiu liber respectiv pe care se află amplasate garajele este străbătut de rețele utilitare subterane sau supraterane.
Prin încheierile din 5.06 și 26.06.2007 s-a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu expertiză construcții pentru evaluarea casei demolate față de modificarea art. 11 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 respectiv abrogarea titlurilor IV și V, s-a dispus ca expertul topo și răspundă obiecțiunile intervenienților și s-a admis proba cu cercetare locală ( proces verbal pag. 225-226 vol. I).
Având în vedere conținutul raportului de expertiză și răspunsul acestuia la obiecțiuni ( pag. 121 și următorii; pag. 201 volumul I) precum și indicațiile din decizia de casare prin încheierea din 26.06.2007 s-a admis probe cu expertiză construcții solicitată de intervenienții cu obiective de la pag. 222 Volumul
După acordarea termenului de judecată în ședința din 29.06.2007 s-a depus de către pârâta Primăria F Dispoziția nr.21/18.01.2002 privind restituirea în
natură a suprafeței de 629,77 mp. din terenul în litigiu și documentația anexă (pag. 211-217 volumul I)-
Prin contestația înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea contestatoarea în calitate de moștenitoare a defunctei a solicitat anularea deciziei sus-menționate nr. 21/2002 a Primăriei F de care a luat cunoștință la 6.07.2007 solicitând:
- restituirea în natură și a suprafeței de 120 mp. în completarea aceleia de 629,77 din decizie.
- restituirea prin echivalent pentru diferența de 452 mp. din totalul de 1202 mp. expropriați a unui teren din aceeași categorie pe alt amplasament iar în subsidiar despăgubiri.
- să se constate că este persoană îndreptățită la despăgubiri pentru construcția demolată compusă din 4 camere, antreu și dependințe.
In motivarea contestației, cu privire la suprafața de teren a arătat că din 1202 mp. expropriați pe 452 mp. s-au construit blocuri, restul de 750 mp. urmând deci a fi restituit pe vechiul amplasament deși pe 280 mp. au fost amplasate garaje, 89 mp. au fost îngrădiți de amenajându-și grădină iar 69 mp. au fost restituiți greșit de Primăria F vecinului.
Prin încheierea din 2.10.2006 Tribunalul Vranceaa depus conexarea celor două dosare.
La termenul din 16.10.2006 părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză construcții însă reclamanta, față de depunerea ulterioară a dispoziției nr. 21/2002 cu schițele anexă a solicitat să se revină la ambii experți pentru a-și completa lucrările față de aceste acte.
Având în vedere că între terenul stabili ca fiind restituibil de către expert și dispoziția emisă ulterior cu schița anexă există diferențe, prin încheierea din 16.10.2007, instanța a revenit la ambii experți pentru a-și exprima punctele de vedere expertul topo urmând a identifica pe schița anexă lucrării sale terenul din schița anexă dispoziției.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 101 din 5 februarie 2008 admis în parte completarea acțiunii înregistrată sub nr. 1331/2002 și contestația înregistrată sub nr- formulate de - moștenitoarea petentei.
A constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, pentru diferența de 572,23. și construcția demolată( casă de locuit compusă din 4 camere, antreu și dependințe) situate în F str. -. - nr.23 (fost nr.19).
A respins ca rămasă fără obiect cererea înregistrată sub nr. 1331/2002 pentru restituirea în natură a suprafeței de 629,77. situată în municipiul F str. -. - nr.23.
A respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în nume propriu formulate de intervenienții,.
A respins cererile pentru restituirea în natură a diferenței de 120. și prin echivalent cu un teren de aceeași categorie pentru diferența de 452. teren ca neîntemeiate.
A constatat că în luna februarie 2007 actualizarea despăgubirii încasate de contestatoare pentru terenul restituit în natură reprezintă suma de 1289,04 lei (art.3 dispoziție pârâtă).
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1635/1961 soții și au cumpărat o casă de locuit și 1202,91 mp. teren aferent situate în F, str. -. - nr.19, primul decedând în anul 1987 iar cea de-a doua în cursul procesului la 2.03.2004, contestația fiind continuată de moștenitoarea acceptantă.
Prin decretul nr. 354/3.10.1986 terenul și construcția ( împreună cu cele din anexă - pag. 174 - 181 dosar volumul I) au fost expropriate iar casa a fost demolată acordându-se despăgubiri și în sumă de 82.707 lei din care 2707 lei pentru cei 1202,91 mp. teren.
Se impune precizarea că între cele două momente numărul poștal a suferit modificări acesta fiind motivul pentru care în tabel la nr. 43-45 figurează imobilul ca fiind la nr. 23, în realitate proprietatea fiind aceeași.
Obiectivul exproprierii l-a constituit etapa a II-a a realizării ansamblului de locuințe " " acesta fiind în cea mai mare parte realizat.
Din raportul de expertiză (pag. 121-123 dosar volumul I) rezultă că din fosta proprietate suprafața de 424 mp. este ocupată de blocuri de locuințe, străzi, spații verzi, rețele de canalizare solicitându-se restituirea în natură pentru restul de 772 mp.
Din lucrarea inițială a aceluiași expert rezultă că din ultima suprafață arătată vecinul ocupă 76 mp. intervenienții ocupă suprafața de 246 mp. liberă fiind suprafața de 450 mp.
Prin dispoziția nr. 21/18.01.2002 a Primăriei Mun. F (emisă deci anterior introducerii contestației inițiale la 26.06.2002 dar depusă la dosar după acordarea termenului următor în ședința din 26.06.2007), pârâta a dispus restituirea în natură a suprafeței de 629,77 mp. (pag. 211 - 216 vol. I).
Suprapunând schița anexă la dispoziția de restituire peste schița anexă la raportul de expertiză la care s-a făcut referire mai sus (pag. 63-64 volumul II) expertul a concluzionat că diferența dintre terenul revendicat de contestatoare ( 772 mp.) și terenul atribuit se compune din 75,5 mp. folosiți de vecinul și 66,48 mp. terenuri din domeniul privat al Primăriei.
Tribunalul a reținut că suprafața stabilită a fi restituită prin dispoziție este corectă deoarece:
1.- Nu se pot restitui și cei 75,50 mp. care deși fac parte din vechea proprietate a reclamantei a fost din eroare atribuit potrivit Legii nr. 10/2001 altui vecin care l-a înstrăinat ( poligon A-10/1-11-10/2).
Cumpărătorul și-a ridicat casă și anexe care ocupă și terenul de 75,5 mp. iar cum contestatoarea nu a atacat titlul vânzătorului instanța nu poate dispune asupra acestor acte juridice.
2.- Nu se pot restitui nici cei 66,48 mp. teren din domeniul primăriei deoarece din cele două schițe ale expertului și conținutul primului raport, din raportul de expertiză (pag. 31 volumul II ), procesul verbal de cercetare locală (pag.224 volumul I) și răspunsurile societăților furnizoare de servicii și utilități publice (pag.159, 163, 170 volumul I ) rezultă următoarele:
- Cea mai mare parte a acestuia constituie cale de acces pentru intervenții de urgență - pompieri, salvare prin spatele blocului, pentru utilajele deținătorilor de utilități, pentru autoturisme la garajele paralele cu cele în discuție și situate în afara vechiului amplasament al proprietății reclamantei (poligon C-B-S-10/2-12/1).
- restul până la 66,48 mp. reprezintă suprafața paralelă cu blocul de locuit și perpendiculară pe cea de la punctul anterior, întregește limita de protecție a blocului și ocupă parte din garaj al intervenientului (poligon -12/1-1/1-2-C).
Din aceleași probe rezultă că aceasta din urmă este străbătută de canalizarea pentru apă menajeră a blocurilor, de 2 cabluri subterane pentru iluminatul acestora și de branșamentul de la care pornește un cablu aerian.
Referitor la intervenienți aceștia s-au apărat atât pe dispozițiile art.11 pct.3 respectiv că aceste construcții noi sunt autorizate și ocupă funcțional terenul aferent cât și pe dispozițiile art. 11 pct.4 din Legea nr. 10/2001, respectiv că ele sunt situate oricum pe o zonă care face parte din suprafața necesară pentru buna utilitate a blocurilor și care este sub și supratraversată de anumite rețele, contestatoarei neputându-i-se restitui terenul în natură.
Nu se poate reține apărarea acestora din ambele rapoarte de expertiză rezultând că acestea sunt construcții ușoare, în mare parte demontabile chiar dacă aceasta presupune anumite pierderi iar în altă ordine de idei nu amplasarea acestora a fost obiectivul exproprierii.
Referitor la art. 11 pct.4, nu se poate reține incidența acestuia, fiind situate în afara terenului din imediata apropiere a blocului și nefiind traversat de rețele publice.
Deși aceștia au contracte de închiriere cu Primăria F și autorizații de amplasare a garajelor (o parte) aspectele nu prezintă relevanță în cauză, raporturile cu contestatoarea urmând a fi soluționată potrivit art. 494 cod civil.
Referitor la pivnița situată sub garajul intervenientului calificată de Inspectoratul de Protecție Civilă ca adăpost special situația îi va fi opozabilă
contestatoarei potrivit Legea 106/1996. raporturile acesteia cu intervenientul urmând a fi soluționat tot potrivit art. 494 cod civil.
Referitor la capătul de cerere al completării acțiunii inițiale și al contestației conexe pentru restituirea prin echivalent unui teren de 452 mp. (diferența) din aceeași categorie pe alt amplasament urmează a fi respins ca neîntemeiat nefăcându-se dovada existenței unui asemenea teren disponibil.
Cum însă în dispoziția nr. 21/18.01.2002 nu se face nici o referire la situația diferenței de teren nerestituită în natură și nici a construcției demolate urmează ca potrivit art. 11 pct.8 din Legea nr. 10/2001 a se constata că pentru acestea contestatoarea are dreptul la despăgubiri ce urmează a fi acordate în condițiile legii speciale deoarece au făcut obiectul notificării.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel intervenienții, și, precum și reclamanta.
In dezvoltarea motivelor sale de apel, reclamanta consideră hotărârea netemeinică pentru următoarele motive;
Suprafața de 120. teren solicitat a fi restituit în natură pe vechiul amplasament alături de suprafața de 629,77. în perimetrul stabilit de expert, putea fi restituită în natură întrucât;
- suprafața de 749,77. face parte din 772. identificată de expert.
- terenul este străbătut de rețele electrice aeriene dar care nu pot duce la imposibilitatea restituirii în natură.
- rețeaua de canalizare care are cămine de vizitare sunt în afara terenului revendicat.
- garajele sunt construcții ușoare care se pot muta pe alt amplasament.
- obiectivele decretului de expropriere au fost atinse în parte în sensul că au fost construite blocurile, mai puțin spațiile de joacă pentru copii.
- suprafața de teren pe care se află garajele intervenienților nu este străbătută de conducte subterane cu excepția primului garaj al cărui perete se afla pe rețeaua de canalizare a blocului și peste cablul electric de iluminat, primul garaj aflându-se la marginea exterioară a terenului revendicat, unde va exista gard.
- terenul nu a fost expropriat pentru construcția de garaje.
Instanța de fond a dispus acordarea de despăgubiri pentru diferența de 572,23. fără să aibă în vedere faptul că Primăria municipiului F jud. V, a depus la dosar o listă de terenuri care aparțin domeniului privat al municipiului F jud. V, ce pot fi acordate în compensare în accepțiunea Legii nr.10/2001.
Intervenienții în interes propriu consideră că hotărârea pronunțată este nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.11 alin.3 în referire la art.9 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pe terenul expropriat a fost construit Blocul F cu anexele și căile de acces aferente acestuia, un adăpost antiatomic, precum și garajele aparținând proprietarilor din bloc, pe terenul aparținând Primăriei - edificate anterior anului 1990 cu respectarea legislației în construcții.
Așa cum rezultă din schițele anexă la raportul de expertiză singura suprafață liberă ce poate fi retrocedată este cea aflată în perimetrul 4.4/1.5.6.7.8.9.10.11/1.6 2 AB.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate, constată ambele apeluri nefondate, pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 modificată, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale
localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent dispozițiile art.10 alin.3,4,5 și 6 se vor aplica în mod corespunzător.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.3 din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
In lumina dispozițiilor legale susmenționate reține că instanța de fond a soluționat legal cererea petentei.
Astfel, așa cum a rezultat din raportul de expertiză topometrică, suprafața de 120. teren este imposibil de restituit în natură, fiind afectată servituților legale și amenajărilor de utilitate publică, respectiv căi de acces, cabluri subterane, rețeaua de canalizare aferente blocurilor din zonă.
Cu privire la acordarea unei suprafețe de teren în compensare pentru suprafața de 452. teren, imposibil de restituit în natură, constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale ce reglementează restituirea prin echivalent.
Petenta este moștenitoarea defunctei, care în primul ciclu de judecată nu a pus în discuție și nu a solicitat acordarea unei suprafețe de teren în compensare.
De asemenea, cauza a fost trimisă spre rejudecare ca urmare a recursului declarat de pârâta Primăria municipiului F jud. V și intervenienți.
Instanța de rejudecare, are obligația să respecte indicațiile date prin decizia de casare de către instanța de recurs, indicații pe care instanța de fond le-a respectat.
In ceea ce privește contestația înregistrată sub nr. 1550/C/19 iulie 2007, petenta apelantă a solicitat teren în compensare pe un alt amplasament și în subsidiar despăgubiri.
Contestatoarea nu a solicitat probe și nu a indicat terenul pe care îl solicită în compensare din lista afișată conform art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001 - pentru ca instanța de fond să dispună.
Atribuirea în compensare a unei suprafețe de teren, nu se poate dispune decât după identificarea și evaluarea acesteia, aspecte ce puteau fi lămurite numai la cererea părților.
Acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent despăgubiri, este o modalitate prevăzută de dispozițiile Legii nr.10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 ce asigură o reparație adecvată pentru bunul ce i-a fost luat.
Apelul intervenienților este neîntemeiat, pentru următoarele considerente;
Prin cererea de intervenție în interes propriu, au solicitat să se constate că sunt proprietarii unor garaje construite cu respectarea legislației în vigoare, pe terenul pe care îl revendică petenta în dosarul nr.1331/C/2002.
Acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus menționat a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Prin conexarea dosarului nr.1331/C/2002 cu dosarul nr.1550/C/2007, analizarea cererilor de intervenție în interes propriu se va face raportat la decizia Primăriei municipiului F jud. V, de restituire în natură a unei suprafețe de 629,77. teren și prin prisma faptului că dispoziția nr.21 din 18 ianuarie 2002 fost atacată doar de.
Dispoziția nr.21 din 18 ianuarie 2002 fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.11 alin.3 în referire la dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată.
Intervenienții în interes propriu nu au făcut dovada unui interes legitim, suprafața de teren de 629,77. a fost proprietatea defunctei, construcțiile ce le-au făcut pe acest teren nu au fost autorizate și din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că acestea sunt construcții provizorii.
Față de considerente expuse mai sus și văzând și dispozițiile art.296 cod proc. civilă, va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta -contestatoare, domiciliată în F str. - -. Bloc 18.13 jud. V, și intervenienții, domiciliat în B- Bloc 61.2.5.49 sector 3, -, domiciliată în F str. -. - nr.2 Bloc 2.6 jud. V, -, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.11 jud. V, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.10 jud. V, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.11 jud. V, și, domiciliat în F str. -. - Bloc 7.4 jud. V, împotriva sentinței civile nr.101 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /3.10.2008
Tehn.
10 ex./6.10.2008.
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
