Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.154
Ședința publică din 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr.1695/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 17.06.2008 concluziile scrise formulate de către reclamantul apelant, însoțite de xerocopia deciziei civile nr.111/06.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara și xerocopia raportului de expertiză întocmit în dosarul antemenționat de către expert
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.06.2008, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.1965/PI din 03.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr.1579/2004 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia civilă nr.963/A/2005 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin Decizia civilă nr.8850/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost anulată Dispoziția nr.1399/2004 prin care Primarul Municipiului T, apreciind că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr.10/2001, a respins notificarea reclamantului, fiind obligat Primarul Municipiului T să emită o nouă dispoziție prin care să facă oferta de restituire în natură a terenului către reclamant sau de despăgubiri, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, instanța apreciind că terenul face obiectul legii 10/2001.
Tribunalul a mai reținut că, urmare a acestor hotărâri, Primarul Municipiului Tae mis Dispoziția nr.1140/26.03.2007, contestată în prezenta cauză, prin care a respins cererea de restituire în natură a cotei de 1475/456.669 părți din pășunea înscrisă în CF nr.21 T, apreciind că terenul revendicat nu este identificat și reprezintă cote-părți din pășunea, afectată de lucrări de interes public și trecută în proprietatea privată a Municipiului T prin ordinul primarului nr.947/1999.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că, prin aceeași dispoziție, s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, apreciindu-se că notificatorul s, moștenitor al defunctului, membru al fostei Asociații de, de la care s-a preluat terenul de către Statul Român în baza Decretului nr.111/1951, are calitatea de persoană îndreptățită conform art.3 al.1 lit.a coroborat cu art.4 al.2 și 3 din Legea nr.10/2001.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect intimatul a respins cererea de restituire în natură a terenului câtă vreme Legea nr.10/2001 prevede restituirea în natură chiar a terenurilor preluate, iar nu a unor terenuri învecinate, chiar fac parte din aceeași categorie de folosință cu terenul preluat.
Că, aceasta presupune ca la data preluării terenul să fie identificat, pentru a se putea dispune restituirea pe exact aceeași amplasament, fapt neincident în speță, unde terenul preluat reprezintă cote-părți abstracte, nedeterminate materialmente dintr-un teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea contestației, în sensul anulării dispoziției contestate și restituirii în natură a terenului.
În motivarea apelului, contestatorul a arătat că prin încheierea de ședință din 13.06.2006 s-a încuviințat de către prima instanță proba cu expertiza topografică, pentru identificarea terenului și a suprafeței libere din acest teren, proba asupra căreia instanța a revenit, fără a se face o motivare pertinentă în legătură cu revenirea asupra probei.
Apelantul a mai învederat că soluția primei instanțe este contrară sentinței civile nr.1579/2004 a tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă, care a intrat în puterea lucrului judecat, precizând că instanța de fond nu a verificat actele depuse din care rezultă că, la momentul constituirii Asociației de, din care făcea parte și antecesorul, acesta a intrat în asociație cu suprafața de 1 hectar și 1500 metri pătrați, conform procesului verbal din 27.11.1943, poziția 63.
Contestatorul apelant a mai învederat că argumentarea primei instanțe, potrivit căreia nu se poate identifica terenul și astfel este imposibil de restituit în natură, nu are niciun fel de suport, solicitând în acest sens efectuarea unei expertize topografice.
Prin întâmpinare (fila 17), intimatul primarul municipiului Tas olicitat respingerea apelului declarat de contestator, arătând că prin dispoziția contestată nr.1140/26.03.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, deoarece terenul nu este identificat, reprezintă cote-părți din pășunea, este ocupat de lucrări de interes public, fiind aprobate planuri urbanistice pentru construcția de locuințe și a "Pieței de ".
În apel a fost efectuată o expertiză topografică pentru identificarea terenului.
În urma examinării sentinței apelate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile Legii nr.10/2001 și HG nr.250/2007, Curtea apreciază că este întemeiat apelul declarat de contestator în cauză, pentru considerentele ce succed.
Calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 este recunoscută de către intimat, prin dispoziția contestată, așa încât instanța de apel trebuie să se pronunțe numai asupra posibilității restituirii în natură a terenului.
În acest sens, este de observat că art.7 și 9 din Lege, precum și Capitolul I din HG nr.250/2007, consacră principiul prevalenței restituirii în natură, stabilind că "Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini".
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr.10/2001 și art.4.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, contestatorul este îndreptățit la restituirea în natură a terenului în cauză.
În virtutea acestor considerente și în baza art.296 pr.civ. Curtea va admite apelul contestatorului și va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite contestația și, în consecință, va anula Dispoziția nr.1140/26.03.2007 și va obliga pârâtul să restituie contestatorului terenul în suprafață de 9043 mp, reprezentând cota de 1475/- din suprafața totală de 279 ha și 97 ari, identificată prin expertiza topografică efectuată în cauză de către expertul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorul împotriva Sentinței civile nr.1965/PI din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite contestația formulată de contestatorul și în consecință:
Anulează Dispoziția nr.1140/26.03.2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T și obligă pârâtul să restituie în natură suprafața de 9043 mp, reprezentând cota de 1475/456.669 din suprafața totală de 279 ha și 97 ari, identificată prin expertiza tehnică efectuată de ing..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/24.06.2008
Tehnored.MM/4 ex/24.06.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Se comunică:
Reclamant apelant - - T,-, jud.
Pârât intimat - Primarul Municipiului T - T, B-dul - nr.1
Emis 2 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
