Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/A/2008
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurile declarate de reclamanta și intervenienții, G și împotriva sentinței civile nr.261 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN A și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă soțul reclamantei apelante, dl. -în calitate de mandatar al acesteia, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin registratură cerere de judecare a cauzei în lipsă din partea av. -apărătoarea intervenienților apelanți.
Mandatarul reclamantei apelante depune la dosar concluzii scrise și jurisprudență.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pe scurt, mandatarului reclamantei apelante.
Mandatarul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. În continuare criticând sentința pronunțată de Tribunalul Alba pentru motivul că i-a schimbat reclamantei temeiul de drept întrucât aceasta și-a întemeiat cererea pe art.480-481 cod civil și nu pe Legea 10/2001. Mai arată că a cerut despăgubiri pentru teren și construcții-care au fost demolate.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față reține,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin P A și Primăria A I, să se dispună restituirea imobilelor situate administrativ în A I, str. -, nr. 26, jud.
In motivarea acțiunii se susține că imobilele constând în 4 apartamente și 4 magazine au fost naționalizate în baza 92/1950 deși potrivit art. 2, era exceptată categoria intelectualilor profesioniști din care făceau parte antecesorii reclamantei, respectiv și.
In drept s-a invocat art. 480, 481 cod civil, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, art. 44 alin. 2 din Constituția României.
Reclamanta a precizat acțiunea, solicitând: nulitatea contractului de concesiune încheiat de pârâta Primăria AIp entru suprafața de aproximativ 300 mp, restituirea imobilelor rămase libere, și despăgubiri pentru cele care nu mai pot fi retrocedate, fie prin echivalent, fie prin plata contravalorii acestora, la nivelul de 150 Euro/mp. Totodată a solicitat pentru lipsa de folosință a terenurilor, 1 RON.
Prin cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei, formulată în cauză, intervenienții, G și, au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie imobilele situate în A I, str. -, nr. 21, și-, fosta nr. 13, proprietatea antecesorilor lor.
In motivarea intervenției se arată că, potrivit certificatului de moștenitor 116/1998 eliberat de P, moștenitori legali după proprietarii tabulari sunt intervenienții și reclamanta. și au fost părinții lui, care s-a căsătorit cu -, și după decesul acestora au rămas ca moștenitori intervenienții și reclamanta. Preluarea imobilelor situate în AIp roprietatea antecesorilor lor, s-a făcut în baza Decretului nr. 92/1950, act normativ nelegal și contrar dispozițiilor art. 8 din Constituția de la 1948. Nu s-a făcut dovada că s-a primit vreo despăgubire pentru aceste imobile.
Prin sentința civilă nr. 261/12.03.2008, Tribunalul Alba - Secția civilă a respins atât acțiunea principală cât și cererea de intervenție, cu motivarea că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun, referitoare la imobilele a căror situație juridică este reglementată de această lege. De aceea, s-a considerat că acțiunea este inadmisibilă, în contextul dispozițiilor art. 480 cod civil. Imobilele în litigiu au fost preluate în baza Decretului nr. 92/1950 iar regimul retrocedării acestora este supus art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și intervenienții,
In motivarea apelului reclamanta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor administrate, și a precizărilor de acțiune depuse, și nu s-a conformat deciziei nr. 24/F/CC/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA. In notele de ședință din 20.06.2007 a solicitat scoaterea imobilului din A I,-, din dosar -, ca urmare a cererii de constatare a nulității contractului de concesiune încheiat de Primăria A I cu preotul. Apelanta critică și faptul că i-a fost comunicată sentința la mult timp după pronunțare, de asemenea este criticată hotărârea pentru că nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină și este contrară jurisprudenței ICCJ.
In drept se invocă art. 480 - 481 cod civil, art. 304 alin. 7 și 9 cod procedură civilă.
Intervenienții solicită desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de intervenție așa cum a fost formulată, și în motivarea apelului arată că respingerea ca inadmisibilă a acțiunii este contrară deciziei pronunțate în dosar nr. 60/2007 a Secțiilor Unite a ICCJ, și în care se arată că în cazul în care există neconcordanță între Legea specială, respectiv Legea 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, are prioritate Convenția. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu se aduce atingere unul alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
In apel nu s-a depus întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Prin decizia pronunțată de Secțiile Unite ale ICCJ în ședința din 9 iunie 2008, în dosar nr. 60/2007, s-a stabilit că concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă aceasta nu este prevăzut expres în legea specială. In cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția are prioritate, prioritate care poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiate pe dreptul comun.
Reclamanta și intervenienții și-au întemeiat acțiunea pe dreptul comun, ca și Declarația Universală a Drepturilor Omului, invocând o preluare fără titlu a imobilelor care au aparținut antecesorilor lor.
In mod greșit instanța de fond a soluționat cauza reținând aplicarea Legii speciale, Legea 10/2001 și apreciind că este inadmisibilă acțiunea, întemeiată pe prevederile dreptului comun.
Instanța de fond a schimbat cadrul juridic în care părțile au înțeles să-și formuleze acțiunea, astfel încât se poate aprecia că nu a fost soluționat fondul cauzei. De aceea, în temeiul art. 297 cod procedură civilă, urmează să fie admise apelurile declarate de reclamantă și intervenienți, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
In rejudecare, instanța urmează să-și verifice competența de soluționare a acțiunii, și să analizeze cererile formulate de părți prin prisma interpretării date Legii 10/2001, prin recursul în interesul legii sus - menționat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta și intervenienții, G și, împotriva sentinței civile nr.262/12.03.2008 a Tribunalului Alba -secția civilă și în consecință:
Desființează sentința civilă sus menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
8ex/30.10.2008
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
