Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/
Ședința publică din 18 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți și, domiciliați în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 179/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimatul pârât, avocat, în substituire pentru avocat, în baza delegației de substituire fără număr din 4.06.2008, depusă la dosar, lipsind apelanții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebat, apărătorul intimatului pârât, arată că nu mai are alte probe de administrat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Învederează instanței că pentru deja s-a emis dispoziția privind acordarea de despăgubiri pentru 1/2 din apartament, iar a primit mai mult decât îi revenea.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 11 ianuarie 2006 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C anularea dispoziției nr.3996/30.11.2005 și obligarea la restituirea în natură a întregului imobil situat în C, bd. - nr.285, -1,.A,.2,. 6, iar în subsidiar restituirea prin echivalent valoric, reapreciindu-se contravaloarea primită de pentru cota de din imobil.
În motivare, au arătat că prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea formulată de pentru cota indiviză de din imobil, considerându-se că preluarea de către stat nu a fost abuzivă, iar cererea nu face obiectul Legii nr.10/2001, petenta fiind îndestulată din prețul primit. În ceea ce privește cererea de restituire în natură formulată de, aceasta a fost respinsă pe motiv că imobilul a fost înstrăinat și s-a dispus înaintarea notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru stabilirea despăgubirilor aferente cotei de din imobil ce revenea lui.
Au susținut reclamanții că au deținut imobilul apartament cu trei camere în calitate de proprietari. Prin decizia nr.453/24.12.1985 a Comitetului executiv au fost aplicate prevederile Decretului nr.223/1974, fiind preluată fără plată cota deținută de, iar prin decizia nr.435/9.09.1986 a fost preluată contra cost și cota indiviză deținută de în schimbul sumei de 57.173 lei.
După anul 1986 a locuit în apartament în temeiul unui contract de încheiere, iar începând cu anul 1990 contractul a fost preluat de cei doi copii ai părților. După ce în luna martie 1990 copiii au venit în vizită la părinți în Germania pentru o scurtă perioadă de timp, la întoarcere au găsit imobilul ocupat în mod abuziv de familia. Această familie a cumpărat ulterior imobilul de la C potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.27522/5.11.1996.
Au susținut reclamanții că preluarea imobilului s-a realizat în temeiul unui act abuziv, restrictiv, ce era de natură a îngrădi libertățile individului. La epoca preluării, cuantumul despăgubirilor acordate către a fost fixat în mod arbitrar, fără a se ține cont de valoarea reală a apartamentului, astfel încât aceasta nu a beneficiat de o justă despăgubire.
În ceea ce îl privește pe, s-a arătat că se contestă numai modalitatea de acordare a despăgubirilor, iar nu justețea măsurilor de restituire, deoarece prin dispoziție se dă un răspuns favorabil în sensul că se recunoaște dreptul de proprietate al lui acestuia, precum și preluarea abuzivă de către stat.
S-au invocat în drept disp. art.27 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Prin încheierea din 31.10.2006, la cererea reclamanților, tribunalul a dispus sesizarea Curții de APEL CONSTANȚA, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor din Cap. II pct. B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.498/2003.
La data de 16.10.2007 cauza a fost repusă pe rol, ca urmare a pronunțării de către Curtea de APEL CONSTANȚAa sentinței civile nr.259/CA/16.04.2007 prin care s-a constatat nelegalitatea prevederilor Cap. II pct.1.4 lit. B alin. ultim din HG nr.498/2003 în raport cu disp. art.2 lit. g din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr. 179 din 26 februarie 2008 Tribunalul Constanțaa respins contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de reclamanții și și i-a obligat la cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispoziția din normele metodologice în sensul acordării persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, vizează numai situația în care persoana îndreptățită nu a primit în momentul preluării nici un fel de despăgubire. Cum a primit o astfel de despăgubire echivalentă valoric cotei de pe care aceasta o avea din imobil, astfel cum s-a apreciat această valoare funcție de valoarea înscrisă în contractul de construire al imobilului, instanța a considerat că a fost îndestulată prin prețul primit.
În privința cererii lui, instanța a apreciat că în mod corect s-a trimis Comisiei Centrale propunerea de a se acorda despăgubiri pentru cota de din imobil, preluată fără plată în proprietatea statului, imobilul neputând fi restituit în natură ca urmare a înstrăinării lui către fam..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticile fiind formulate numai cu privire la soluția de respingere a contestației formulate de reclamanta.
Se susține în apel că preluarea cotei de pe care o deținea a fost abuzivă, chiar dacă s-a efectuat contra unei plăți. Decretul nr. 223/1974 era un act abuziv, care cuprindea restricții de natură a îngrădi libertățile individuale, cuantumul despăgubirilor stabilite în temeiul lui fiind arbitrare, fără să se țină cont de valoarea reală a apartamentului.
Solicită ca instanța să constate că are calitatea de persoană îndreptățită având dreptul de a primi diferența dintre despăgubirea primită inițial, la momentul preluării, și suma echitabilă ce i s-ar fi cuvenit.
Imobilul din C, bd. - nr. 285, -. A,. 6 proprietatea reclamanților a fost preluat de stat prin emiterea a două dispoziții date în aplicarea Decretului nr. 223/1974, ca urmare a plecării din țară a proprietarilor. Astfel, prin Decizia nr. 453/1985 a fostului Consiliu Popular al Județului Caf ost preluată fără plată cota de din imobil aparținând reclamantului, iar prin Decizia nr. 435/1986 a fost preluată, cu plată, cealaltă cotă de aparținând reclamantei.
Prin dispoziția contestată în speță s-a invocat faptul că, în ceea ce o privește pe reclamanta, cota sa din imobil nu a fost preluată abuziv, în cauză fiind incidente prevederile art.1.4 lit. b alin. ultim din fostele Norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG498/2003, care erau încă în vigoare la momentul soluționării notificării, potrivit cărora, în situația în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat, "stabilirea conduitei acesteia era atributul său exclusiv, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, ea fiind îndestulată rezonabil din prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara".
Chiar dacă, la data soluționării contestației formulate, dispozițiile art. 1.4 pct. B din Normele aprobate prin nr.HG498/2003 au fost modificate prin HG nr. 250/2007, prin care s-a stabilit că "în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința către stat, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre suma primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. 1 al titlului II din OUG nr. 184/2002, și valoarea de piață a locuinței, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare", instanța de fond a respins contestația pentru aceleași considerente reținute în dispoziția contestată, respectiv că reclamanta nu mai are calitatea de persoană îndreptățită deoarece despăgubirea primită la momentul înstrăinării către stat a cotei sale din apartament a fost rezonabilă.
Interpretarea dată de instanța de fond textului invocat din Normele metodologice este greșită, contrară caracterului reparator al Legii nr. 10/2001, interpretarea instanței fiind contrară prevederilor art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001, care definesc noțiunea de imobile preluate abuziv de stat, precum și celor înscrise la art.1 alin.1 și 2, art.7 alin.2 și art.9 alin.1, referitoare la restituirea în natură și prin echivalent.
Deși legea specială nu definește noțiunea de "preluare abuzivă", în art.2 alin.1 enumeră situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter, astfel că autoritatea competentă să soluționeze notificarea reclamantei trebuia să aprecieze dacă situația acesteia se încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de text.
Susținerea invocată ca temei pentru respingerea notificării petentei și a contestației acesteia ignoră împrejurarea că, în situația părăsirii definitive a țării, reclamanta, ca de altfel toți cei aflați în situații similare, era obligată să procedeze la înstrăinarea construcției către stat, în schimbul unei sume pe care tot acesta o stabilea și care, din acest motiv, nu putea să reprezinte valoarea reală a bunului, mai exact despăgubirea rezonabilă la care se face referire în text.
Este nesusținut probator argumentul instanței în sensul că despăgubirea primită de reclamanta este echivalentă cu valoarea reală a cotei pe care o deținea din imobil, fiind chiar contrară probei tehnice administrate în fața instanței, probă care nu a fost înlăturată motivat de prima instanță și din concluziile căreia rezultă că despăgubirea pe care reclamanta ar fi trebuit să o primească în septembrie 1986 era de 80.614 lei și nu de 57.173 lei cât a primit.
Din cele ce preced rezultă că preluarea în proprietatea statului a cotei de 1/2 din imobilul în litigiu nu a fost făcută cu titlu valabil, ci se încadrează în ipoteza descrisă de art.2 alin.1 lit. i din Legea nr.10/2001 și art.1.4 lit. B alin. 2 ipoteza a doua din Normele metodologice deoarece, chiar dacă autoritatea de stat a emis decizia administrativă și a stabilit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat bunul fără titlu valabil, încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății prin obligația pe care a impus-o proprietarului, de a-i înstrăina imobilul.
Considerentele ce preced impun concluzia temeiniciei apelului declarat de reclamanți, cu consecința reformării hotărârii atacate și a anulării dispoziției nr.3996/30.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Având în vedere că apartamentul proprietatea reclamanților a fost înstrăinat familiei, printr-un contact de vânzare cumpărare neatacat de către reclamanți, se stabilește dreptul reclamantei de a primi despăgubiri bănești egale cu diferența dintre suma primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la alin. 1 al titlului II din OUG nr. 184/2002 și valoarea de piață a locuinței, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți și, domiciliați în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 179/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul
Schimbă în tot sentința civilă nr.179/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta în sensul că admite în parte contestația.
Anulează în parte Dispoziția nr.3996/30.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Constanta, în sensul că obligă Primarul să înainteze Comisiei Centrale propunerea de acordare de despăgubiri bănesti pentru diferența dintre suma primită de, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art.I alin.1 al Titlului II din OUG nr.184/2002 și valoarea de piață a locuinței, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 18.06.2008.
Pentru președinte de complet Pentru jud.
Jud. aflată în aflată în se semn.conf.
Se semn.conf.art.261 al.2 cpc art.261 al.2 cpc
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
Pentru grefier - aflată
În se semn.conf.art.261 al.2 cpc
PRIM GREFIER
Jud.fond:
Tehnored.jud.
18.07.2008/5 ex.
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Daniela Petrovici
