Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2244/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.156
Ședința publică de la 10 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.250/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - Legea nr.10/2001 (obligația de a face).
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 3 martie 2009 și apoi la 10 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.250/12.02.2007, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtei Primăria Municipiului B și a obligat-o pe pârâtă să emită în favoarea reclamantei dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în fosta-, sector 6 B; capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a daunelor morale a fost respins ca neîntemeiat. Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 6 Baf ost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a reținut că reclamanta în calitate de legatară universală în baza testamentului nr.17177/06.11.1991 autentificat de notariatul de Local al Sectorului 5 B, de pe urma defunctului, a formulat notificare conform Legii nr.10/2001 pentru obținerea de despăgubiri bănești cu privire la imobilul ce a aparținut autorului său (aspect dovedit cu înscrisurile probatorii aflate la dosar), situat la adresa din B,-, sector 6 și care, ca urmare a restructurării zonei este afectată de "Lacul ".
A mai reținut prima instanță că notificarea formulată prin din CNc ătre Primăria Sector 6 B la data de 07.08.2001 respectă exigențele Legii nr.10/2001 prin aplicarea prevalenței principiului realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii.
Cu privire la cererea de acordare a măsurilor reparatorii solicitate de reclamantă, Tribunalul Bucureștia reținut că aceasta este întemeiată având în vedere că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că restituirea în natură nu este posibilă din pricina lucrărilor de amenajare a "Lacului ", astfel că sunt incidente dispozițiile art.7 alin.2 coroborate cu art.24 alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
mai arătat prima instanță că, pârâta Primăria Municipiului B, entitate deținătoare a imobilului în sensul Legii nr.10/2001, nu a procedat până în prezent la emiterea dispoziției motivate în termenul legal reglementat de art.23 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, obligație ce-i revenea indiferent de soluția ce s-ar fi impus în raport de actele doveditoare atașate și comunicate odată cu notificarea înaintată de Primăria Sectorului 6 B, inițial notificată, pentru competentă soluționare, precum și de momentul de la care s-ar fi calculat termenul de 60 de zile, ce are două date de referință conform art.25 din Legea nr.10/2001, termen, de altfel, depășit.
Ca atare, față de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii reclamantei și obligarea pârâtei Primăria Municipiului B la emiterea în favoarea acesteia a unei dispoziții privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren și construcție în litigiu, imposibil de restituit în natură.
În ceea ce privește cuantumul acestor măsuri, s-au avut în vedere dispozițiile legale speciale cuprinse în titlul VII din Legea nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001.
Cât privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea la daune cominatorii și la daune morale, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, în speță fiind vorba de refuzul de soluționare a notificării reclamantei formulată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, nefiind justificată acordarea de daune cominatorii, întrucât reclamanta are posibilitatea să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit și pe de altă parte; în cauză nu s-au produs dovezi privitor la aspectul legat de acordarea daunelor morale.
Cât privește pe pârâta Primăria Sectorului 6 B, s-a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată față de aceasta, fiind vorba de o instituție ce nu are atribuții legate de respectarea și aplicarea Legii nr.10/2001, aceasta chiar procedând la înaintarea notificării și documentelor anexate acesteia către Primăria Municipiului B, unde s-a înregistrat sub nr.17880/02.10.2002.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B prin care s-a arătat că deși Legea nr.10/2001 prevede în mod expres și imperativ condițiile în care o cerere adresată unității deținătoare poate fi considerată notificare, că în mod greșit prima instanță a considerat că cererea expediată printr-un executor judecătoresc din CNp oate fi asimilată notificării, că în felul acesta au fost ignorate dispozițiile art.21 din legea specială și adresele emise de pârâtă, că adresa Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 evidențiază că în registrele pârâtei nu figurează această pretinsă notificare, că legiuitorul a stabilit prin art.22 din lege că, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată și că instanța de judecată nu se putea subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unității deținătoare și deci nu putea soluționa fondul notificării atât timp cât procedura administrativă nu a fost finalizată, dispoziția emisă de către unitatea deținătoare poate fi cenzurată de instanța de judecată doar în condițiile art.26 alin.3 din legea specială, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin decizia civilă nr.318 A/17.05.2007.
Instanța de apel a arătat că reclamanta, în calitate de moștenitoare testamentară a fostului proprietar al imobilului situat în B, - - nr.2 - proprietar, decedat la 23.03.1992 - a formulat notificare expediată către Primăria Sectorului 6 B la data de 6.08.2001.
Pretenția reclamantei a vizat în mod expres măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum rezultă din conținutul notificării.
Situația juridică a imobilului este relevată de probele administrate în cauză, respectiv: adresa nr.47829/22.08.2000 care atestă că "terenul în cauză este afectat de Lacul " și adresa nr.54057/2.10.2002 care atestă trimiterea notificării către împreună cu documentația depusă în original.
Critica formulată de apelanta - pârâtă referitoare la neîndeplinirea întocmai a procedurii de notificare, nu a fost primită întrucât, pentru situațiile de nesocotire a competenței teritoriale sancționate cu nulitatea relativă trebuie să prevaleze principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii (Hotărârea nr.250/7.03.2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989).
Nu-i poate fi imputat reclamantei faptul că notificarea expediată prin executor judecătoresc nu a fost înregistrată în propriile evidențe ale pârâtei Primăria Municipiului B întrucât, din punct de vedere al expeditorului interesează faptul expedierii și faptul că, în această situație particulară, a existat o corespondență între Primăria Sectorului 6 B -, respectiv Primăria Sectorului 6 B - reclamantă, care confirma îndeplinirea procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001 (adresa nr.54057/2.10.2002; adresa nr.47717/10.06.2005).
Nu poate fi vorba de nici o subrogare a instanței de judecată în drepturile și obligațiile unității deținătoare, cât timp probele administrate în cauză au dovedit lipsa totală de acțiune din partea pârâtei în realizarea drepturilor reclamantei, după o procedură strict prevăzută de legea specială (Legea nr.10/2001).
Cât timp legea specială nu funcționează și nu oferă remediul viabil pentru ocrotirea dreptului subiectiv recunoscut în favoarea lor, a se stabili că demersul reclamantei este inadmisibil înseamnă a se încălca liberul acces la justiție recunoscut și garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă; acesta a susținut că nu a fost legal învestit cu soluționarea notificării formulate de reclamantă și că instanța de judecată nu putea soluționa fondul litigiului decât după finalizarea fazei administrative reglementate de Legea nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.3799/10.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de recurentul - pârât, a casat decizia nr.318 A/17.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că intimata - reclamantă a comunicat notificarea la data de 09.08.2001, prin executor judecătoresc, Primăriei Sectorului 6 B, care, la rândul său, a înaintat-o spre soluționare Consiliului General al Municipiului
Cu toate acestea, notificarea nu a fost soluționată nici până în prezent, ceea ce echivalează cu un refuz de a emite dispoziție motivată, în temeiul Legii nr.10/2001, situație în care, instanța de judecată este competentă a se pronunța asupra fondului litigiului, în limitele învestirii sale.
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că potrivit art.314 Cod procedură civilă, această hotărâre asupra fondului litigiului în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite.
Pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor Legii nr.10/2001, reclamanta avea obligația de a depune la dosar, pe lângă testament, certificatul de deces al autorului său și certificatul de moștenitor (filele 11 - 15 din dosarul tribunalului), înscrisuri a căror certificare era obligatorie și decretul de expropriere și anexele lui, precum și titlul de proprietate al autorului său.
Aceste înscrisuri nu au fost depuse la dosar, nici la instanța de fond, nici la cea de apel.
În atare situație se impune completarea probelor cu aceste înscrisuri, precum și cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Pentru soluționarea apelului, după casare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 02.10.2008 sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă intimatei - reclamante i s-a pus în vedere să depună la dosar decretul de expropriere împreună cu anexele și titlul de proprietate al autorului său.
Intimata - reclamantă a depus la dosar dovada că a solicitat Primăriei Sectorului 6 B, Secretariatului General al Guvernului, Arhivelor Naționale și Primăriei Municipiului B, copia Decretului Consiliului de Stat nr.242/1987 (pentru investiția "Lacul ") și anexa cuprinzând poziția 1016.
Urmare acestor demersuri, aceasta a obținut în fotocopie "Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile situate în municipiul B se expropriază și trec în proprietatea statului"; la poziția 1016 figurează înscris și ca proprietari ai imobilului situat în B,-, sector 6, compus din 101 mp teren din care 61,63 mp ocupați de construcție.
Curtea reține că față de înscrisul susmenționat din care rezultă că autorul intimatei - reclamante figurează înscris în anexa actului de preluare ca proprietari, în speță sunt incidente dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată.
Curtea reține astfel că, intimata - reclamantă a solicitat autorităților cu atribuții în domeniu fotocopii de pe actul de preluare a imobilului însă acestea nu i-au furnizat decât anexa decretului de expropriere; în lipsa altor probe, Curtea prezumă că autorul intimatei - reclamante a deținut sub nume de proprietar imobilul din B,-, sector 6, iar întinderea dreptului de proprietate este aceea din tabelul anexă al actului de expropriere.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă apelul formulat de apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.250/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în C N,-, - 1,.B,.23, județ
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
4 ex./08.04.2009
TB-3 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Fănica Pena
