Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (434/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A III-A CIVIL
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL nr.157
Ședinta publica de la 11.03.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de apel promovate de apelanta - pârât și de apelantul - aderant PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1529/22.11.2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, - și cu intimata - pârât SC "" SA.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale prților au avut loc în ședința public de la 25.02.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dat, ce face parte integrant din prezenta decizie și pentru a da posibilitatea apelantei - reclamante s formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea consecutiv, la data de 04.03.2009 și apoi la 11.03.2009 când, a decis urmtoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a III a Civil la data de 12 august 2002 sub nr. 5738/2002, reclamanții și au chemat în judecat pe pârâții Primarul General al Municipiului B și -, solicitând instanței ca, prin hotrârea pe care o va pronunța s îi oblige pe pârâți la restituirea în natur a apartamentului nr. 2 situat în B,-.
Reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecat la data de 21 octombrie 2002 (fila 30 dosar nr-), artând c înțeleg s se judece în contradictoriu și cu pârâta SC SA pentru:
1. constatarea nulitții absolute a actului de trecere în proprietatea statului a apartamentului nr. 2 în temeiul Decretului nr. 111/1951 (deoarece rezult nulitatea prin viciu de procedur la sentința Tribunalului, citarea fcându-se la apartamentul închiriat în loc de domiciliul autorului proprietar);
2. constatarea nulitții absolute a actului de trecere în proprietatea statului a apartamentului nr. 2 în temeiul Decretului nr. 92/1950 (naționalizarea fcându-se pe alt nume și la alt adres);
3. constatarea nulitții absolute a actului de trecere în proprietatea statului a apartamentului nr. 2 (deoarece autorul era exceptat de la naționalizare fiind salariat, iar imobilul fiind unica sa proprietate);
4. constatarea nulitții absolute a actului de vindere a apartamentului nr. 2 ctre pârâta - (în condițiile în care se solicitase restituirea apartamentului de ctre reclamanți);
5. constatarea nulitții absolute a actului de vindere a apartamentului nr. 2 ctre pârâta - (actul fiind fcut cu rea credinț);
6. constatarea nulitții absolute a actului de vindere a apartamentului nr. 2 ctre pârâta - (deoarece prin adresa nr. 460/2000 din 23 august 2001, autorului reclamanților i s-a conferit calitatea de lupttor în rezistența anti - comunist);
7. s se constate c, în speț, nu se pot aplica prevederile art. 115 - 118 Cod de procedur civil și art. 486, 1898 - 1899 alin. 2 Cod civil;
8. constatarea nulitții absolute a actului de vindere a apartamentului nr. 2 ctre pârâta -, obligarea și predarea ctre reclamanți a apartamentului liber și evacuarea pârâtei și a membrilor familiei sale;
9. obligarea pârâtului Primarul General s pun la dispoziția pârâtei - o alt locuinț, fr implicarea reclamanților în aceast acțiune;
10. obligarea pârâtului Primarul General la inițierea unui dialog privind o ofert de restituire prin echivalent cu un alt imobil în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civil nr. 295 pronunțat la data de 18 martie 2003 Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civil, cererea reclamanților a fost respins ca inadmisibil.
Apelul formulat de reclamanți a fost admis prin decizia civil nr. 583 pronunțat la data de 11 aprilie 2005 de Curtea de Apel Bucure ști Secția a III a Civil și pentru Cauze cu Minori și de Familie și anulându-se sentința pronunțat, s-a evocat fondul în sensul c a fost respins cererea de constatare a nulitții titlului statului asupra imobilului în litigiu, pentru autoritate de lucru judecat a sentinței civile nr. 1845/1998 a Judectoriei Sectorului 5 B, a fost respins cererea de constatare a nulitții contractului de vânzare - cumprare nr. 40598/1996, ca prescris, iar cererea de revendicare a fost respins ca nefondat.
Prin decizia nr. 9158 pronunțat la data de 14 noiembrie 2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civil și de Proprietate Intelectual în dosarul nr. 8122/2005, a fost admis recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 583/2005 și apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 295/2003, iar cauza a fost trimis pentru rejudecarea fondului tribunalului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a III a Civil la data de 30 martie 2006 sub nr-.
La termenul de judecat din data de 20.09.2007, tribunalul:
1. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește captul de cerere având ca obiect constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare - cumprare nr. 40598/1996 încheiat de pârâta - cu Primria Municipiului B prin SC SA, deoarece s-a reținut c termenul de prescripție special în cazul contestrii validitții actelor juridice de înstrinare, având ca obiect imobile care cad sub incidența Legii nr. 10/2001, potrivit art. 45 alin. 5 din aceast lege este de un an de la data intrrii în vigoare a acestei legi (14 februarie 2001). Durata acestui termen a fost prelungit succesiv cu câte trei luni prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, ceea ce înseamn c termenul maxim pentru formularea cererilor având un asemenea obiect este data de 14 august 2002. Ori, cererea de chemare în judecat a fost completat cu acest capt de cerere abia la data de 21 octombrie 2002, dup expirarea termenului de prescripție, care a curs neîntrerupt și nesuspendat. Tribunalul și-a însușit susținerile pârâților în sensul c, chiar dac reclamantul nu a fost deczut din dreptul de a-și completa cererea de chemare în judecat, potrivit art. 132 Cod de procedur civil, nu înseamn c cererea sa nu este supus termenului special de prescripție și a înlturat susținerea reclamantului privind faptul c acest capt de cerere s-ar regsi în chiar cererea introductiv, deoarece s-a constatat din formularea petitului acțiunii c reclamantul a fcut referiri la preluarea abuziv, fr titlul și lovit de nulitatea absolut a imobilului, preluare care îns nu s-a fcut prin contractul de vânzare - cumprare încheiat cu -.
2. A respins ca neîntemeiat excepția inadmisibilitții revendicrii având ca obiect apartamentul nr. 2 formulat în contradictoriu cu pârâta -, reținând c Legea nr. 10/2001 este o lege special, îns s-a apreciat c prevederile sale sunt derogatorii nu de la dispozițiile art. 480 Cod civil, ci de la dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil. În vreme ce acțiunea în restituire (în echivalent sau în natur) introdus în temeiul Legii nr. 10/2001 este o acțiune personal imobiliar reparatorie, acțiunea în revendicare de drept comun este o acțiune real și petitorie, cele dou acțiuni având natur juridic diferit. Efectele Legii nr. 10/2001 se produc între persoana îndreptțit și unitatea dețintoare, nefiind posibil introducerea unei acțiuni în restituire împotriva terțului dobânditor, acțiunea întemeiat pe Legea nr. 10/2001 reprezentând o aplicație a principiului reparrii în natur a prejudiciului pentru fapta ilicit a statului constând în preluarea abuziv a imobilului. În vreme ce revendicarea de drept comun are ca temei dreptul de proprietate, iar nu rspunderea civil delictual.
3. A admis excepția inadmisibilitții revendicrii având ca obiect cot parte din teren, cererea formulat în contradictoriu cu Primria Municipiului B deoarece, mutatis mutandis, situația raporturilor juridice dintre persoana îndreptțit și unitatea dețintoare se supun dispozițiilor legii speciale în materie, reclamantul fiind ținut c urmeze calea procedural deschis de aceast lege.
4. A admis excepția lipsei de interes, invocat din oficiu, în ceea ce privește captul de cerere privind obligarea Primriei Municipiului B s pun la dispoziția lui - o alt locuinț, deoarece pentru aceast cerere reclamantul nu justific un interes personal.
5. A admis excepția autoritții de lucru judecat în ceea ce privește captul de cerere având ca obiect constatarea nulitții titlului statului asupra imobilului în litigiu, deoarece prin sentința civil nr. 1845 din 06 martie 1998 pronunțat de Judectoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 11660/1996 definitiv și irevocabil, s-a constatat cu putere de lucru judecat, c imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul hotrârii judectorești date în baza Decretului nr. 111/1951, titlu valabil pentru stat.
6. respins excepția autoritții de lucru judecat privind revendicarea apartamentului nr. 2 în contradictoriu cu pârâta -, constatându-se c revendicarea ce a fcut obiectul dosarului nr. 11660/1996 a fost soluționat în contradictoriu cu alte prți decât pârâta din prezenta cauz, respectiv cu Primria Municipiului B și cu SC SA. Nici chiar dup ce - a intervenit în litigiu, reclamanții nu și-au modificat cererea de chemare în judecat, soluția cu privire la cererea inițial de chemare în judecat nepronunțându-se în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauz. S-a constat c nu exist identitatea cerut de dispozițiile art. 1201 cod civil nici cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulat în dosarul anterior de pârâta - deoarece aceasta nu a înțeles s revendice imobilul în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauz, cu privire la aceast cerere nefiind cuprinse dispoziții explicite în sentința invocat, simpla mențiune a admiterii intervenției nefiind suficient și nefcându-se dovada vreunei lmuriri a acestei sentințe în condițiile art. 2812Cod de procedur civil.
Prin sentința civil nr. 1529 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civil a admis în parte cererea formulat de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului B, SC SA și -;
A respins, ca prescris, captul de cerere având ca obiect constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare - cumprare nr. 40598/1996 încheiat între - și Primria Municipiului B prin SC Sa;
A respins ca inadmisibil, captul de cerere având ca obiect revendicarea a ½ din terenul aferent, formulat în contradictoriu cu Primria Municipiului B;
A respins ca lipsit de interes, captul de cerere având ca obiect obligarea Primriei Municipiului B, de a pune la dispoziția lui - o alt locuinț;
A respins pentru autoritatea de lucru judecat, captul de cerere având ca obiect constatarea nulitții titlului statului asupra imobilului în litigiu;
A admis captul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta - având ca obiect revendicarea apartamentului nr. 2;
A obligat pe pârâta - s lase reclamanților în deplin proprietate și liniștit posesie apartamentul nr. 2 situat în B,-.
Pentru a hotrî astfel, instanța a reținut c, prin actul de vânzare cumprare autentificat sub nr. 19092 din 21 august 1944 (fila 10 în dosarul inițial), autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,- - respectiv cota de 5/10 din teren și încperile situate la etajul 1 al construcției cu anexele specificate.
Prin sentința nr. 108 din 09 februarie 1953 Tribunalului Militar Teritorial B (fila 15 dosar nr- al Tribunalului Bucure ști - Secția a III a Civil), autorului reclamanților i-a fost confiscat averea personal pentru complicitate la crima de înalt trdare.
Potrivit adresei nr. 4904/31.08.1993 emis de SC SA, imobilul figureaz ca trecut în proprietatea statului în baza decretului 111/1951 și 92/1950 - poziția 8256 pe numele numitului.
Reclamanții s-au adresat cu cerere Comisiei pentru aplicarea legii 112/1995 pentru restituirea apartamentului nr. 2 din acest imobil.
Pârâta - a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 3 prin contractul de vânzare - cumprare nr. 40598 din 30 septembrie 1996 (fila 42 dosar nr- al Tribunalului Bucure ști - Secția a III a Civil) de la Primria Municipiului B prin mandatar SC SA.
Cum în situația de faț, când ambele prți înfțișeaz titluri de proprietate ce provin de al autori diferiți, revendicarea poate fi soluționat numai prin compararea drepturilor de la care provin aceste titluri, tribunalul a constatat c titlul de proprietate al reclamanților este preferabil deoarece pârâta opune contratul de vânzare - cumprare ca și subdobânditori ai bunului în raport cu statul. În condițiile în care statul a preluat imobilul cu titlu valabil (așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat), tribunalul a analizat dac în cauz a operat un transfer de proprietate sau nu.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut c izvorul dreptului de proprietate al statului îl constituie legea, ca mod de dobândire dreptului de proprietate (respectiv Decretul nr. 111/1951), iar acest fapt conduce la concluzia c titlul statului la nivelul anilor 1954 - 1956 este un titlu constitutiv de drepturi.
Titlul autorului reclamanților este îns preferabil deoarece are o natur translativ de proprietate și a dat anterioar titlului statului, aprând astfel ca mai bine caracterizat decât titlul autorului pârâtei.
Împotriva sentinței civile nr. 1529 din 22 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civila în dosarul nr. 11630/2006, a declarat apel pârâta -, solicitând s se dispun admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției autoritții de lucru judecat pe captului de cerere referitor la revendicarea apartamentului în contradictoriu cu reclamanții și respingerii acestui capt de cerere constatând c în cauz exist autoritate de lucru judecat.
În subsidiar, apelanta solicit admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Apelanta a fcut referire la netemeinicia hotrârii instanței de fond sub aspectul respingerii excepției autoritții de lucru judecat privind revendicarea apartamentului nr. 2 din imobil, având în vedere urmtoarele argumente:
O judecat având același obiect și aceeași cauz a mai fost purtat între aceleași prți și s-a materializat prin pronunțarea sentinței civile nr.1845 din 06 martie 1998 pronunțat de Judectoria sector 5 B în dosarul nr. 11660/1996.
Prin cererea de chemare în judecat ce a fcut obiectul dosarului nr. 11660/1996, reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu Primria Municipiului B, SC SA și ulterior cu pârâta -, care a intervenit în proces, s îi fie lsat în posesie și deplin proprietate apartamentul nr. 2 situat în B,-,. 1, sector 5.
Prin sentința civila nr. 1845 din 06 martie 1998 rmas definitiv și irevocabil prin respingerea apelului, conform deciziei nr. 2264 din 18 septembrie 1998 și respectiv a recursului, conform deciziei civile nr. 243 din 24 ianuarie 2000, fost respins ca neîntemeiat cererea reclamantului privind revendicarea imobilului în litigiu.
Prin urmare, pe acest capt de cerere este îndeplinit condiția triplei identitți de obiect, prți și cauz, conform art. 1201 Cod civil.
Apelanta a fcut referire și la netemeinicia hotrârii instanței de fond sub aspectul respingerii excepției inadmisibilitții acțiunii.
În materia dreptului de proprietate exista dou categorii de norme juridice care reglementeaz aceleași relații sociale: unele cu caracter general conținute în dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil și altele cu caracter special, respective dispozițiile Legii nr. 10/2001; analizând cele dou categorii de norme juridice prin prisma principiului "specialia generalibus derogant", apare ca evident c în materia imobilelor preluate abuziv de stat, legea nu mai permite aplicarea regulilor privind acțiunea în revendicare prin compararea titlurilor de proprietate, ci impune folosirea de ctre fostul proprietar în exclusivitate a procedurii instituite prin acest act normativ.
În al treilea rând, apelanta invoc netemeinicia hotrârii instanței de fond sub aspectul admiterii captului de cerere în contradictoriu reclamanții având ca obiect revendicarea și obligarea acestei s lase reclamanților - intimați în deplin proprietate și liniștit posesie imobilul.
În aceste condiții, hotrârea instanței de fond care pornește de la premisa existenței a dou titluri de proprietate - unul constitutiv de drepturi, respectiv titlul statului, și altul translativ, respectiv titlul autorului reclamanților - intimați, este greșit. În realitate nu exist decât un singur titlu deoarece, titlul reclamanților, practic, nu mai exist, fiind desființat ca urmare a recunoașterii valabilitții titlului statului; în aceste condiții situația premis necesar promovrii unei acțiuni în revendicare prin comparare de titluri nu mai exist deoarece nu suntem în prezența a dou titluri de proprietate ci a unuia singur, respectiv al pârâtei -, ca și subdobânditor al statului. Contractul de vânzare - cumprare a fost încheiat în baza titlului statului a crui valabilitate a fost pe deplin recunoscut prin hotrâre judectoreasc intrat în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste motive, apelanta solicit admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Municipiul B prin Primar general a formulat cerere de aderare la apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției autoritții de lucru judecat pe captul de cerere referitor la revendicarea apartamentului în contradictoriu cu pârâta - și respingerea acestui capt de cerere constatând c în cauz exist autoritate de lucru judecat.
În subsidiar, se solicit admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii în revendicare ca nefondate.
În susținerea cererii de aderare la apel, Municipiul B invoc faptul c, în mod greșit s-ar fi reținut c nu exist identitate de prți între cele dou litigii, independent de calitatea de intervenient a apelantei în dosarul nr. 11660/1998 și cea de pârât din prezentul litigiu. Se susține c sunt îndeplinite toate cele trei condiții impuse de art. 1201. civil, în condițiile în care acțiunea în revendicare a reclamantului ce a format obiectul dosarului 11660/1998 a fost respins, iar cererea de intervenție a lui - a fost admis, constatându-se preferabilitatea titlului acesteia.
Cu privire la excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare se susține c, a admite soluția primei instanțe înseamn a contraveni prevederilor exprese ale art. 6 alin. 2 din legea nr. 213/1998 potrivit crora, bunurile preluate de stat fr titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dac nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Pe fondul cauzei, se solicit a se da preferabilitate singurului act juridic existent în circuitul civil, respectiv contractul de vânzare - cumprare al apelantei, a crui nulitate nu mai poate fi invocat deoarece a intervenit prescripția dreptului material la acțiune și a crui validitate nu mai poate fi contestat deoarece prin hotrâre judectoreasc definitiv a fost recunoscut ca valabil titlul autorului pârâtei.
Examinând apelul și cererea de aderare la apel prin prisma criticilor formulate, curtea reține urmtoarele aspecte.
Nu este întemeiat critica referitoare la greșita soluționare a excepției autoritții de lucru judecat în raport de sentința civil nr. 1845/6.03.1998 pronunțat de Judectoria sectorului 5 B în dosarul nr. 11660/1996, în ceea ce privește revendicarea apartamentului nr. 2 întrucât nu este îndeplinit condiția triplei identitți impus de dispozițiile art. 1201. civil.
Astfel, acțiunea în revendicare formulat de reclamanții din prezenta cauz ce a format obiectul dosarului nr. 11660/1996 a fost formulat în contradictoriu cu, iar apelanta din prezentul litigiu a intervenit în proces prezentând titlul su de proprietate, respectiv contractul de vânzare - cumprare încheiat în baza legii 112/1995. Deși, în ambele litigii s-a pus în discuție chestiunea dreptului de proprietate, nu se poate vorbi despre o identitate de cauz și obiect, în primul litigiu instanțele analizând exclusiv valabilitatea titlului statului, fr a se pronunța cu privire la acțiunea în revendicare, printr-o eventual comparare a titlurilor de proprietate prezentate de prți, în timp ce în prezentul litigiu, instanța a fost investit cu o acțiune în revendicare îndreptat împotriva subdobânditorului bunului, solicitându-se efectiv o comparare a titlurilor de proprietate. De altfel, chiar în hotrârea în raport de care se invoc autoritatea de lucru judecat, instanța de apel reține c, "nici dup ce a luat cunoștinț despre drepturile lui -, reclamantul nu și-a modificat acțiunea continuând s revendice imobilul de la pârâții inițiali", situație în raport de care, este evident c nu se poate vorbi despre autoritatea de lucru judecat.
Nu este întemeiat nici critica referitoare la soluționarea excepției inadmisibilitții acțiunii în revendicare, admisibilitatea unei asemenea acțiuni rezultând din interpretarea coroborat a tuturor dispozițiilor legale.
Legea 10/2001 confer accesul liber la justiție numai în ceea ce privește deciziile care se iau în cadrul procedurii legii 10/2001, prin contestarea deciziei sau a dispoziției emise, inclusiv prin cenzurarea refuzului persoanei juridice de a emite decizia de soluționare a notificrii, nu și în reglementarea raporturilor dintre fostul proprietar și cumprtorul imobilului în baza legii 112/1995. Prin urmare, legea 10/2001 prevede o procedur administrativ, obligatorie și prealabil sesizrii instanței de judecat doar pentru imobilele aflate în administrarea statului sau a altor persoane juridice, nu și în cazul locuințelor aflate în proprietatea altor persoane, inclusiv a chiriașilor cumprtori.
Așadar, în speț, la data intrrii în vigoare a legii 10/2001, apartamentul în litigiu, nr. 2 din imobil, nu mai era în proprietatea statului sau a unei unitți dețintoare, ci în posesia apelantei, o terț persoan, strin de procedurile speciale instituite de aceast lege. În atare situație, acțiunea în revendicare era pe deplin admisibil, de vreme ce reclamanții nu putea uza de procedura prealabil a notificrii pentru restituirea acestui apartament, în condițiile în care unitatea dețintoare nu mai era în stpânirea imobilului, fiind înstrinat ctre chiriaș.
În aceast ipotez, reclamanților trebuie s li se recunoasc accesul la justiție în cadrul unei acțiuni de drept comun. De altfel, apelanta este în eroare, întrucât confund soluționarea pe fond a acțiunii în revendicare, prin aplicarea și a prevederilor legii 10/2001, cu inadmisibilitatea acțiunii în revendicare.
Este îns întemeiat critica referitoare la modalitatea de soluționare pe fond a acțiunii în revendicare.
Astfel, acțiunea în revendicare prin care se urmrește redobândirea unui imobil preluat de stat în perioada de referinț a legii 10/2001, introdus dup intrarea în vigoare a legii, nu poate fi soluționat potrivit criteriilor de comparație a titlurilor stabilite de dreptul comun, ci trebuie soluționat numai cu respectarea prevederilor imperative ale legii speciale, care,altfel, ar fi eludate. Cât vreme pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 s-a adoptat o lege special, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natur persoanelor îndreptțite, nu se poate face abstracție de existența sa, mai ales c reclamanții și-au și întemeiat acțiunea și pe dispozițiile acestei legi.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 2, persoanele ale cror imobile au fost preluate fr titlu valabil își pstreaz calitatea de proprietar avut la data prelurii, pe care o exercit dup primirea deciziei sau a hotrârii judectorești de restituire, conform prevederilor acestei legi.
De vreme ce, în speț, prin sentința civil nr. 1845/6.03.1998 pronunțat de Judectoria sectorului 5 B în dosarul nr. 11660/1996 s-a statuat cu putere de lucru judecat c imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, acțiunea reclamantului prin care a cerut constatarea nulitții contractului de vânzare - cumprare al pârâtei a fost constatat ca fiind prescris, soluția instanței de fond de admitere a acțiunii în revendicare este nelegal, fiind dat cu nesocotirea dispozițiilor legii 10/2001.
Pe de alt parte, din hotrârilor pronunțate de Curtea European a Drepturilor Omului în cauzele având ca obiect imobilele preluate de stat, instanța european a reținut c au fost înclcate exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 în toate cazurile în care fostului proprietar i se recunoscuse dreptul de proprietate printr-o hotrâre judectoreasc irevocabil, ceea ce nu este cazul în speț, în condițiile în care prin hotrâre judectoreasc irevocabil s-a statuat c preluarea imobilului de ctre stat s-a fcut cu titlu valabil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9. pr. civ. curtea admite apelul și cererea de aderare la apel, schimb în parte sentința apelant în sensul c respinge captul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta - având ca obiect revendicarea apartamentului nr. 2 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta - pârât domiciliat în B,-,. 65,. A,. 3, sector 4 și cererea de aderare formulat de apelantul - aderant PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1529 din 22 noiembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți SC SA cu sediul în B,-,. 20, sector 5, și domiciliați în B,-, sector 5.
Schimb în parte sentința apelant în sensul c respinge captul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta - având ca obiect revendicarea apartamentului nr. 2.
Mențiune restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, azi, 11 martie 2009.
Președinte, Judector, Grefier,
- - - - - -
Red.
./
7ex./07.04.2009
-3.-
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
