Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 159
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 349 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații,- Industrie SA I,prin lichidator Lichidator I și - SA,prin lichidator,având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2009,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie,când instanța,din lipsă de timp pentru deliberare și la solicitarea reprezentantului intimatei pentru a avea posibilitatea de a depune concluzii scrise,a amânat pronunțarea pentru termenul din 14 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi,când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 349 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, fiind respinse și excepțiile privind lipsa dovezii calității de reprezentant a Ip entru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și cea a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român,prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Totodată, s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții - SA I și - Industrie SA I prin lichidator Lichidator.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Statul Român și excepția prematurității invocată de - Industrie SA
S-a disjuns judecata cererii reclamantei formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, fiind acordat termen de judecată la data de 25.03.2009 cu citarea părților.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei - Industrie SA I 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2009 s-a dispus în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă suspendarea judecării cauzei până la soluționarea căii de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 349/4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
În pronunțarea soluției,instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr.718/99/12.02.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâta - "" SA I solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a unei mori împreună cu toate accesoriile sale ce a aparținut defunctului, situată în jud.I, comuna.
Motivând în fapt cererea formulată, reclamanta arată că tatăl său a avut în proprietate o moară ce a fost preluată în anul 1957 de către Statul Român, fără acordarea de despăgubiri. Conform adresei nr. 6199/07.11.2001 în prezent moara se află în proprietatea - "" SA
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 2 pct.1 lit.d, art.4 pct.2, art.3, art.6 pct.2 și art.11 pct. 6 din Legea nr.10/2001.
Prin cererea purtând titulatura de "precizări" depusă la fila 18 dosar reclamanta și-a întregit actul de investire în ce privește participanții la proces, solicitând citarea în calitate de pârâți a - " INDUSTRIE" SA I și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de
Totodată în răspunsul la întâmpinarea depusă de - " INDUSTRIE" SA I, reclamanta a arătat că s-a adresat cu notificare în temeiul Legii 10/2001 Primăriei care i-a fost respinsă prin adresa nr.18461/10.11.2005.
Pârâta I, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității sale de reprezentant a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, dată fiind inexistența unui mandat special precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin făcând trimitere la disp. art.3 pct.49 din nr.HG386/2007, art.16 din Legea nr.247/2005, art.28 alin.3, art.31, art.33 din Legea 10/2001.
Întrucât din acțiunea reclamantei nu reiese dacă s-a încadrat în termenul prevăzut de legea specială pentru notificarea persoanelor ce dețin în proprietate imobilul revendicat și altă documentație nu i-a fost comunicată, apreciază că acțiunea este inadmisibilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta - " INDUSTRIE" SA Iai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este parte în protocolul nr.2 înregistrat cu nr.2099/1991 prin care se presupune că a fost preluată moara ce face obiectul prezentului dosar. Au fost invocate totodată și excepția prematurității acțiunii, întrucât reclamanta nu a formulat notificarea prealabilă în condițiile Legii 10/2001, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de obiect.
La ultimul termen de judecată din data de 25.02.2008 pârâta - " INDUSTRIE" SA Ias olicitat suspendarea judecății cauzei întemeiat pe disp. art.36 din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererilor formulate, a excepțiilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Solicitarea aplicării art.36 din Legea 85/2006 nu a fost primită. Potrivit acestui text de lege de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Rezultă din aceste dispoziții legale că suspendarea de drept a acțiunilor judiciare operează de la data deschiderii procedurii insolvenței atunci când prin acestea se tinde la realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Or, prezentul litigiu are ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a unei mori întemeiată pe disp. Legii nr.10/2001, obiect ce excede limitelor în care instanța este chemată a reține suspendarea de drept în temeiul art.36.
Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Ip entru Statul Român prin s-a constatat a fi neîntemeiată. Prin mandatul nr.- dat la data de 13.10.2008 pârâtul Statul Român, prin a împuternicit pe I să îl reprezinte în judecată, întreprinzând toate actele procedurale ce se impun până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr- exercitând toate căile de atac pentru apărarea chemat în judecată în nume propriu și/ sau în calitate de reprezentant al statului. De altfel, prin cererea depusă la fila 165 dosar pârâtul Statul Român prin și-a ales sediul procedural la. conform mandatului nr.-/13.10.2008 și în temeiul disp. art.87 pct.1 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile nr.HG386/2007 și nr.1227/2006.
Reclamanta în temeiul art.22 și următoarele din Legea nr.10/2001 a notificat prin mijlocirea executorului judecătoresc, în termenul reglementat legislativ, Primăria comunei solicitând restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a unei mori ce a aparținut defunctului său tată, moară situată în județul I, comuna. Notificarea cuprinde elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat precum și valoarea estimată a acestuia. Cele reținute anterior rezultă din înscrisurile depuse la filele 91 și 92 dosar.
Singurul răspuns primit de către reclamantă, de care a luat cunoștință în cursul soluționării unui alt dosar, potrivit susținerilor sale, este adresa nr.1846/10.11.2005 a Primăriei comunei. Prin acesta i s-a comunicat reclamantei că s-a luat în discuție solicitarea sa și din discuțiile purtate la primărie, s-au solicitat acte care să ateste faptul că moara respectivă i-a fost preluată abuziv. Întrucât reclamanta nu a depus acte doveditoare notificarea sa a fost respinsă.
Raportat acestei situații de fapt atât excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Statul Român prin reprezentat de I cât și excepția prematurității formulării acțiunii invocată de - " INDUSTRIE" SA I, nu au fost primite.
În condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 25 și 26 din lege, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente - tribunalul - pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, tot în condițiile acestei proceduri speciale.
Având a soluționa primordial excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de - " INDUSTRIE" SA I data fiind ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale impusă de caracterul și efectele produse de ansamblul excepțiilor invocate în cauză în aplicarea art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul reține temeinicia acesteia.
Disp. art. 27 alin1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată reglementează situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate arătând că disp. art. 25 sunt aplicabile. La rândul lui alin 5 al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin 2, 3 și 4 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care unitatea notificată nu deține nici măcar în parte imobilul solicitat dar comunică persoanei îndreptățite datele de identificare a unității deținătoare.
În cuprinsul art. 28 din Legea nr. 10/2001 republicată legiuitorul reglementează situația în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, cazul în speță. Într-o atare situație notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul care are obligația ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia.
Deși reclamanta nu a solicitat în cuprinsul notificării adresată Primăriei, să identifice unitatea deținătoare a morii revendicate, în puterea art. 27 alin 5 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 28 din același act normativ,Primăriei îi incumbă obligația de a se pronunța asupra notificării adresate în sensul arătat de legiuitor. Totodată, tribunalul reține că adresa nr. 1846/10.11.2005 a Primăriei comunei nu este conformă exigențelor legislative cărora răspunsul organului administrativ notificat trebuie să se supună.
După cum dispune alin 3 al art. 28 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei sau de la data comunicării solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
Întrucât Primăria nu a comunicat reclamantei unitatea deținătoare a morii, aceasta este îndrituită, conform art. 28 alin 3 din Legea nr. 10/2001 să cheme în judecată doar Statul Român singurul care are calitate procesuală pasivă în ipoteza neidentificării prealabile a unității deținătoare.
Aceleași considerente arătate anterior au determinat și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român, precum și a cererii reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta - " " SA
Admiterea de către Tribunalul Iași, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - " INDUSTRIE" SA I face de prisos orice altă analiză a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de obiect.
În considerarea celor mai sus expuse, reținându-se că se impune soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Statul Român prin reprezentat de I, cerere în cadrul căreia va fi analizată îndreptățirea reclamantei la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, tribunalul aplicând disp. art. 165 Cod procedură civilă,a disjuns judecata acestei cereri acordând termen la 25 martie 2009 cu citarea părților.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a admiterii în cauză a excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a - Industrie SA I și - SA
Susține apelantul că reclamanta nu a făcut dovada proprietății imobilului din litigiu și nu a produs dovezi în legătură cu persoana în posesia căreia s-ar afla imobilul litigios. Arată că în cauză nu s-a demonstrat că imobilul în discuție ar face parte din domeniul public de interes național pentru a atrage calitatea procesuală pasivă a Statului Român deoarece potrivit Legii nr. 213/1998 doar în acest ultim caz Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de reprezentant al Statului Român.
Apelantul motivează că reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului deținut în proprietatea - SA I,astfel cum rezultă din adresa emisă de - Industrie SA I nr. 4199/7.11.2001 ceea ce rezultă că imobilul din litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al Statului.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 28 alineat 3 din Legea nr. 10/2001 din moment ce probatoriul administrat în susținerea excepțiilor a demonstrat că moara în discuție se află în proprietatea - SA, societate care a avut ca obiect de activitate fabricarea produselor de panificație și patiserie.
Chiar prin adresa nr. 4199/2001 - Industrie SA Iac omunicat reclamantei valoarea de inventar a morii și detaliile tehnice confirmând că în urma procesului de divizare a societății I, prin protocolul nr. 2099/25.02.1991 moara a trecut în proprietatea - SA Consideră apelantul că dacă societatea deținătoare - SA I nu a răspuns la procedura de citare și nu și-a formulat apărările în cauză la cererea reclamantei nu înseamnă că nu deține în continuare bunul imobil revendicat și nici în atare situație nu poate atrage calitatea procesuală pasivă a Statului Român.
Consideră apelanta că în raport cu răspunsul formulat de Primăria comunei și comunicat reclamantei cu adresa nr. 1846/10.11.2005,acțiunea acesteia ar fi prescris.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului. Arată intimata că a făcut dovada că autorul ei a fost proprietarul morii, iar dispozițiile Legii nr. 10/2001 îi dau posibilitatea să urmărească bunul în posesia oricărui proprietar s-ar afla.
Consideră că dacă acest proprietar nu a fost identificat din culpa organelor Statului Român ceea ce atrage calitatea sa procesuală pasivă în cauza de față,drept pentru care solicită respingerea apelului formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel învederate și dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea va constata că apelul formulat este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul modului greșit de soluționare a excepției privind calitatea procesuală pasivă a Statului Român, urmare a interpretării și aplicării eronate în cauză a dispozițiilor înscrise în art. 28 alin. 3 Legii nr. 10/2001.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În sistemul Legii nr. 10/2001 raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizarea entității deținătoare, care a fost notificată.
Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001doar în situația de excepție reglementată de articolul 28 din legea specială,respectiv în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.
În speță, reclamanta a notificat prin intermediul executorului judecătoresc Primăria comunei ( f 91-92 dosar fond ) solicitând restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a unei mori ce a aparținut defunctului său tată, moară situată în comuna,județul Din conținutul notificării rezultă că reclamanta nu ar fi pretins că nu a putut identifica unitatea deținătoare a bunului solicitat a fi retrocedat.
În raport de notificarea nr. 64/2001 remisă către Primăria comunei, reclamanta a primit adresa nr. 1846/10.11.2005 prin care i se face cunoscut faptul că notificarea i-a fost respinsă întrucât nu a depus actele doveditoare care să ateste preluarea abuzivă a imobilului solicitat. ( fila 103 dosar fond ).
La data de 12.02.2003 reclamanta sesizează instanța de fond cu o acțiune prin care înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă - SA I,solicitând obligarea pârâtei să îi restituie în natură sau prin echivalent bănesc moara și accesoriile sale ce au aparținut defunctului său tată,arătând în conținutul cererii de chemare în judecată că, în prezent, respectiva moară se află în proprietatea pârâtei - SA I astfel cum rezultă din adresa nr. 4199/7.11.2001 emisă de - Industrie SA
Ulterior, la termenul de judecată din data de 28 mai 2008 reclamanta - justificat de împrejurarea că - SA I se află în procedura de lichidare judiciară - a solicitat instanței de fond introducerea în cauză în calitate de pârâți și a - Industrie SA I, precum și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP I, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 27 alineat 1 și 2 și art. 28 alineat 3 din legea nr. 10/2001.
Pârâta - Industrie SA Iaa rătat că nu este unitatea deținătoare a morii din litigiu și că nu este parte în protocolul nr. 2 înregistrat sub nr. 2099/1991 prin care se presupune că a fost preluată moara ce face obiectul cauzei de față, de către - SA I, ca urmare a reorganizării în anul 1991 Întreprinderii de Prestări Servicii, Construcții și Industrie ( întreprindere de stat ) când au luat ființă mai multe societăți comerciale care au preluat câte o parte din patrimoniul fostei unități economice de stat în condițiile Legii nr. 15/1990,fiecare dintre acestea încheind în acest sens câte un protocol de predare - primire a bunurilor preluate.
În atare condiții,se constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alineat 3 din Legea nr. 10/2001, singurul temei juridic care ar justifica răspunderea directă a Statului în cadrul procedurilor speciale de restituire.
În cauza de față, nici reclamanta și nici celelalte părți litigante nu au pretins că deținătorul bunului este necunoscut. Faptul că instanța de fond nu a exercitat rol activ și nu a determinat cu certitudine,în urma probatoriului administrat, unitatea deținătoare ca titulară de obligații în posesia căreia se află moara în litigiu, nu poate conferi Statului Român calitate procesuală pasivă pentru că nu există identitate între persoana pârâtului și cel ce este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății ( în acest sens și jurisprudența ICCJ - Secția Civilă nr. 6696 din 06.11.2008 ), considerente pentru care se va constata că motivele de apel formulate sub acest aspect sunt întemeiate.
În schimb, critica privind prescripția dreptului la acțiune a reclamantei urmează a fi înlăturată întrucât adresa nr. 1846/2005 a Primăriei comunei la care face referire apelanta nu echivalează cu dispoziția emisă în conformitate cu disp. art. 25 și 26 din legea specială, ceea ce însă nu poate obstacula persoana îndreptățită a se adresa instanței judecătorești.
În consecință, constatându-se că în mod greșit prin sentința pronunțată de instanța de fond s-a efectuat o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor art. 28 alineat 3 din legea nr. 10/2001,conferind eronat calitate procesuală pasivă Statului Român, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelul declarat în cauză de Statul Român să fie admis. În consecință, sentința atacată urmează să fie schimbată în parte, în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și se va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât, restul dispozițiilor sentinței apelate urmând a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 349 din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași,sentință pe care o schimbă în parte.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român,prin MFP reprezentat de DGFP I și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
02 exemplare / 10.11.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu
