Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 16
Ședința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar împotriva sentinței nr. 825 din 25 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3266/C/2005 și a cererii de aderare la apel formulată de reclamantul intimat.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților, prin apărător sau reprezentant, să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului și a cererii de aderare la apel constată că prin două acțiuni, ulterior conexate, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de divergență încheiat la 24 februarie 2005 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria municipiului S și înregistrat sub nr. 38849 și 33678/2005 solicitând anularea menționatului proces-verbal și soluționarea notificării nr. 749 din 1 noiembrie 2001 adresată Primăriei municipiului în sensul restituirii în natură a terenului situat în S, str. 6 - ( fostă ) în suprafață de 782 liber de sarcini și rețele edilitare identificat cadastral cu 272/1, 272/2, 1176, 282/1 și 282/2 din nr. 2244 S, iar în ceea ce privește terenul de 1163 ocupat de blocuri, alei, rețele edilitare să i se acorde prin compensare, în natură, un alt teren pe dealul.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că este coproprietarul suprafeței de 1945 teren situat în S, str. 6 -, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 775/1964, respectiv parcelele cu nr. 272/1, 272/2, 1176, 282/1, 282/2, 282/3, 282/4, 282/5, 257/1, 257/2, 257/3, 257/4, 257/5, 257/6, 283/1, 283/2 din nr. 2244.
Din întreg terenul o suprafață de 782 este liberă, neafectată de detalii de sistematizare și prin urmare greșit i s-a refuzat restituirea în natură cu atât mai mult cu cât o suprafață de 555 a fost ocupată abuziv de către o persoană fizică ce a și îngrădit terenul respectiv.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 825 din 25 octombrie 2005 a admis plângerea în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului S, a desființat procesele-verbale nr. 38849 și nr. 33678 din 24 februarie 2005 emise de Primăria municipiului S - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 782 mp. teren identic cu parcela colorată cu roșu în planul de situație și compensarea cu alte bunuri, în echivalent, pentru suprafața de 1163 ocupată de construcții și lucrări edilitare.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 31 din 7 martie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul S prin primar împotriva sentinței nr. 825 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava, secția civilă.
Ambele instanțe au reținut că imobilul în litigiu se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 1 alin. 1 din aceeași lege, aceste imobile se restituie în natură, iar atunci când acest lucru nu este posibil se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, față de probatoriul administrat și cu precădere din planul de situație al comunei cadastrale S privind parcelele 283, 282, 257, 272, 1176 din nr. 2244 S și fotografiile depuse în apel, suprafața de 782 poate fi restituită în natură întrucât nu este afectată de detalii de sistematizare, iar Legea nr. 10/2001 nu face nici o distincție între imobilele preluate abuziv de stat, în sensul apartenenței lor la domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale. De altfel, includerea respectivului bun în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al municipiului S este o chestiune de administrare și în nici un caz nu este opozabilă reclamantului în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001, acesta invocând în fapt chiar modul fraudulos în care statul și-a stabilit dreptul de proprietate cu privire la bunul în discuție.
Pe de altă parte, conform art. 11(8) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent includ compensarea cu un bun echivalent, iar susținerea pârâtei potrivit căreia nu deține teren în rezervă pentru a-l acorda reclamantului, este irelevantă cât timp sarcina probei în ceea ce privește această afirmație, conform art. 1169 din Codul civil, îi revine în exclusivitate și în cauză nu a produs o astfel de dovadă.
În fine, potrivit art. 16(2) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 intră sub incidența noii proceduri doar notificările care nu au fost soluționate prin decizie de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor până la intrarea în vigoare a legii, procedurile aflate în faza judiciară, cum este și cazul în speță, continuând a fi guvernate de dispozițiile Legii nr. 10/2001 de la data rezolvării lor.
În contra menționatei decizii a declarat recurs Primarul municipiului S fără indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, însă criticile formulate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 9 al articolului evocat.
Astfel, s-a susținut în esență că imobilul restituit în natură, respectiv suprafața de 782 teren, face parte din domeniul public de interes local, conform inventarului bunurilor aparținând domeniului public depus la dosar, aspect ce obstacula măsura dispusă de instanță întrucât conform constituției țării, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Pe de altă parte s-a mai învederat că respectivul teren răspunde unei utilități publice fiind amenajat un loc de joacă pentru copii.
În ceea ce privește obligarea recurentei la acordarea către reclamant a unor bunuri în echivalent pentru suprafața de 1163 ce nu poate fi restituită în natură, soluția este greșită întrucât primăria nu deține bunuri în compensare pentru a le putea acorda și oricum potrivit legii nu putea fi obligată decât la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Prin decizia nr. 7807 din 4 octombrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul și a casat decizia recurată dispunând trimiterea cauzei Curții de Apel Suceava în vederea rejudecării apelului.
S-a reținut în motivarea deciziei de casare, în esență, că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care imobilele-construcții expropriate au fost demolate în scopul edificării unui ansamblu de locuințe, a unor spații comerciale și a unei piețe agro-alimentare, împrejurare ce impunea necesitatea administrării probei cu o expertiză tehnică care să delimiteze, eventual, partea de teren ce poate fi restituită în natură, de cea absolut necesară bunei funcționalități a construcțiilor și celorlalte obiective menționate în decretul de expropriere, că în speță, nu a fost făcută de către pârâtul recurent reclamantului, o ofertă în sensul acordării în compensare de bunuri sau servicii, astfel încât obligația stabilită de instanțe este lipsită de finalitate și că se impune a fi analizată și eventuala apartenență a terenului în dispută la domeniul public de interes local.
Astfel reinvestită cu soluționarea apelului, cauza fiind reînregistrată sub nr-, în aplicarea dispozițiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, trasate prin decizia de casare, obligatorie potrivit art. 315 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea a dispus efectuarea unui raport de expertiză topometrică, precum și a unui supliment în vederea identificării suprafeței de teren în litigiu, a celei necesară bunei funcționări a construcțiilor expropriate și, eventual, a celei rămasă liberă, respectiv care nu are proprietatea să deservească construcțiile, cu indicarea regimului juridic al terenului, efectuându-se și o cercetare la fața locului de către completul de judecată ( filele 52-55; 75-78 și 84 dosar apel ).
La termenul de judecată din 7 noiembrie 2008, reclamantul intimat, prin apărător, a formulat o cerere de aderare la apelul pârâtului Municipiul S - prin primar, solicitând, la rândul său, schimbarea parțială a sentinței apelate în sensul de a se dispune restituirea în natură, în favoarea sa, a suprafeței de 1148,49 teren în loc de 782 teren, motivat de faptul că, urmare administrării probei cu expertiza topometrică, s-a individualizat o suprafață de 435,34 teren aflată în proprietatea privată a unor terțe persoane, al cărei amplasament se suprapune cu al parcelei funciare expropriate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 315 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, în caz de casare cu trimitere, instanța de rejudecare are obligația de a proceda numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.
În speță, s-a statuat irevocabil în considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra împrejurării că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, în calitate de moștenitor al autoarei sale expropriată în baza Decretului nr. 775/1964, că acesta a urmat procedura prealabilă specială instituită în actul normativ citat în vederea restituirii în natură a suprafeței de 1945 teren situată pe raza municipiului S, precum și a incidenței în speță prevederilor art. 11 din aceeași lege.
Cum, pe de o parte, aceste aspecte nu pot fi repuse în discuție, impunându-se cu caracter obligatoriu, iar pe de altă parte, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, " în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent ", având în vedere concluziile raportului de expertiză topometrică și ale suplimentului la acesta, întocmite în cauză de expert tehnic, coroborate cu cele ale cercetării locale instanța reține că, prin raportare la scopul exproprierii, suprafața de teren absolut necesară bunei utilizări investiției respectiv, construcțiilor - blocuri de locuit și a celorlalte obiective din zona litigiului, este în realitate de 1375 teren ( în loc de 1163 teren ), din totalul suprafeței expropriate de 1945 teren, aceasta cuprinzând potrivit planului de situație existent la fila 77 dosar apel și aleile de acces, precum și o suprafață de teren proprietatea privată a unor terțe persoane, nechemate în proces ( colorată în violet în același plan de situație ).
Prin excludere, suprafața de teren rămasă liberă în sensul legii speciale, respectiv neafectată de utilități sau servituți naturale ori legale este în realitate de 570 teren, identică cu parcelele colorate în, în loc de 782 teren, cu precizarea că suprafața de teren reprezentând spațiu de joacă pentru copii, hașurată în planul de situație de la fila 77 dosar apel, face parte din domeniul public al Municipiului S, în baza nr.HG 1357/27.12.2001 ( filele 62-66 dosar apel ), fiind în consecință inalienabilă potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998.
Totodată, având în vedere prevederile art. 11 alin. 3 coroboratecu cele ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, față de îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1375 teren ocupată de construcții edilitare, instanța constată că în cauză se impune varianta despăgubirilor bănești acordate reclamantului în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în condițiile în care, în aplicarea prevederilor art. 1 alin. 5 din același act normativ, pârâtul apelant a făcut dovada împrejurării că nu deține bunuri disponibile sau servicii care să poată fi acordate în compensare, cu procesul-verbal nr. 4868/9.02.2009, care fiind un înscris oficial, face dovada până la înscrierea în fals ( filele 86-87 dosar apel ).
Altfel spus, acordul reclamantului în primi bunuri sau servicii în compensare este lipsit de relevanță și de eficiență juridică în lipsa ofertei provenind de la unitatea notificată, în speță Municipiul S - prin primar.
Față de cele ce preced, apreciind temeinicia criticilor formulate, Curtea, în temeiul art. 296 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va admite apelul pârâtului, cu consecința schimbării parțiale sentinței, în sensul arătat respectiv, în ceea ce privește întinderea suprafeței libere de construcții, precum și a celei ocupate în sensul prevederilor legii reparatorii.
Cu referire la cererea reclamantului de aderare la apelul pârâtului, urmează a se lua act de incidența în cauză ale prevederilor art. 246 raportate la art. 298 din Codul d e procedură civilă, față de împrejurarea că acesta, prezent în instanță la ultimul termen de judecată, fiind asistat și de apărătorul ales, a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii formulate, aspect consemnat de altfel în încheierea de ședință de la acea dată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar împotriva sentinței nr. 825 din 25 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3266/C/2005.
Schimbă parțial sentința civilă nr. 825 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava, în sensul că:
Menținând dispozițiile de admitere a plângerii reclamantului și de desființare a celor două procese-verbale de divergență, dispune restituirea în natură a suprafeței de 570 mp teren identic cu parcelele colorate cu în planul de situație anexă a raportului de expertiză suplimentar întocmit de ing. ( fila 77 apel rejudecare ) și cuprinse între reperele: 6-7-8-9-10-1-13-14-11 ( 142,87 mp ), 19-22-23-25-26-A-B ( 401,69 mp -143mp =258,69 mp ) și 30-38-39-33-32-31 ( 168,59 mp ) în loc de 782 mp teren identificat conform planului de situație de la fila 21 fond.
Constată dreptul reclamantului la despăgubiri bănești pentru suprafața de 1375 mp teren ocupat de construcții edilitare ( în loc de 1163 mp ) și înlătură din sentință dispozițiile contrare.
Ia act că reclamantul a renunțat la judecata cererii de aderare la apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 februarie 2009, orele 12.00.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 4/18.03.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica
