Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/A/2010
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Carmen Marta Vitos
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamantul, precum și aplelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 651 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului apelant, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că apelurile au fost declarate și motivate în termen, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Se constată că la data de 21 ianuarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului apelant Primarul Municipiului C-N, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de către reclamantul.
Reprezentantul reclamantului apelant depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară din care rezultă că numărul topo 15478 din CF nr. 12208 C și topo 15479 din CF nr. 12209 C, sunt ocupate de construcții, situație în care nu pot fi restituite în natură. Solicită comunicarea raportului de expertiză cu pârâtul apelant.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că această probă nu este utilă și concludentă față de obiectul litigiului, nefiind necesară comunicarea acestuia.
Reprezentantul reclamantului apelant arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra apelurilor formulate.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului formulat, a se constata că sentința este parțial nelegală și netemeinică și, pe cale de consecință modificarea acesteia în parte în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată inclusiv obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Solicită obligarea pârâtului Primarul Municipiului C-N să emită o dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru diferența de teren.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 651/23.10.2009 Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului C-
S-a respins acțiunea civilă formulată de formulată împotriva pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului C-
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul Municipiului C-N și în consecință:
- s-a dispus anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 4741 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul Mun. C-
S-au respins alte pretenții ale reclamantului, precum și cererea de obligare la cheltuieli de judecată a pârâților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că prin notificarea nr. 676/2002, înregistrată la executorul judecătoresc, reclamantul a solicitat despăgubiri în natură, pentru imobilul înscris în CF nr. 12208 cu nr. top. 15478/7 și 15479/7 C-
La data de 21 martie 2008, prin sentința civilă 141/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar -, acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C-N, a fost admisă, obligându-se pârâtul să emită în favoarea reclamantului, o dispoziție prin care să restituie în natură în favoarea reclamantului, terenul în suprafață de 300 stj.p. situat în C-N-, înscris în CF 12208 cu nr. top. 15478/7 și 15479/7 C-N, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VI -VII din Legea nr. 247/2005.
Această hotărâre a rămas irevocabilă, prin respingerea apelului declarat prin Decizia nr. 223/A/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ și respingerea recursului prin Decizia nr. 4954/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Dispoziția nr. 4741/2008 emisă de Primarul Municipiului C-N, notificarea nr. 676/2002 formulată de reclamant, pentru imobilul în suprafață de 300 stj.p. situat în C-N-, înscris în CF 12208 cu nr. top. 15478/7 și 15479/7 C-N, a fost respinsă cu motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, în condițiile art. 2 al.1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Motivarea acestei dispoziții vine în contradicție totală cu considerentele hotărârilor sus amintite care au apreciat îndreptățirea reclamantului și temeinicia cererii sale.
De altfel ca și o notă aparte, trebuie reținut că această dispoziție a fost pronunțată după cercetarea notificării formulate, de către o instanță, cu toate că această hotărâre era adusă la cunoștința pârâtului.
În această împrejurare, prin Dispoziția emisă de către pârâtul Primarul Municipiului C-N, într-adevăr se aduce atingere autorității de lucru judecat ce- impune hotărârea judecătorească.
Acest pârât, avea obligația de a pronunța, o dispoziție în acord cu statuările instanțelor judecătorești.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.26 din Legea nr. 10/2001, apreciind ca nelegală hotărârea Primarului Municipiului C-N, cuprinsă în Dispoziția nr. 4741/2008, instanța a admis cererea formulată și a dispus anularea acestei dispoziții.
În ceea ce privește cererea de obligare a acestui pârât să se conformeze ordinului judecătoresc, instanța a apreciat că în prezenta cauză, reclamantul este în posesia unui titlu executoriu (notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și înregistrată sub nr. 676/2002 reclamantului i se dă satisfacție) și care trebuie pusă în executare fie în mod benevol, fie pe calea executării silite.
De aceea dacă s-ar da curs cererii reclamantului, acesta ar putea dobândi două titluri executorii pentru aceiași pretenție, lucru ce nu poate fi primit.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea având ca obiect această pretenție.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă nu a făcut dovada nici unor astfel de cheltuieli, cu toate că potrivit art. 1169 Cod civil. îi revenea această obligație. Este adevărat că reclamantul a beneficiat de serviciile unui avocat, dar nu făcut dovada plății unui onorariu, ce nici măcar nu a fost indicat, iar cauza, este scutită de plata taxei de timbru.
Pentru aceste considerente instanța a respins și cererea reclamantului de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.
Prin apelul declarat, reclamantul a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în totalitate și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.
În motivarea apelului, reclamantul invocat următoarele:
În ce privește respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate la fond, reclamantul a depus factura și chitanța ce justifică cuantumul cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe în valoare de 4760 lei.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 141/2008 Tribunalului Cluj irevocabilă, pârâtul Primarul mun. C-N a fost obligat să emită în favoarea reclamantului o dispoziție fie de restituire în natură imobilului înscris în Cf nr. 12208 C nr. top 15478/7, 15479/7, fie de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. În condițiile în care pârâtul a emis o dispoziție de respingere notificării era oportună constrângerea acestuia să se conformeze ordinului judecătoresc și chiar dacă reclamantul nu a solicitat expres aplicarea unei amenzi civile pe zi de întârziere în temeiul art. 5803Cod proc.civ. instanța, în virtutea rolului activ avea obligația să pună în discuția părților o astfel de problemă.
Afirmația din cuprinsul considerentelor hotărârii potrivit căreia reclamantul este deja în posesia unui titlu executoriu - sentința civilă nr. 141/2008 irevocabilă - nu este adecvată elementelor stării de fapt.
Prin această hotărâre judecătorească s- instituit în sarcina pârâtului o obligație de a face pe care acesta nu îndeplinit-
În consecință instanța din oficiu putea să adopte măsuri de coerciție aplicând pârâtului amendă civilă în baza art. 5803Cod proc.civ.
Pârâtul Primarul mun. C-N a solicitat prin apelul declarat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea apelului s-au invocat următoarele:
Cu ocazia analizării notificării nr. 676/14.02.2002 prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, s- constatat că preluarea acestuia nu a fost abuzivă în condițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilul trecând în proprietatea statului în baza deciziei Ministerului Finanțelor nr. 58578/24.05.1949 (CASBI).
Acestui imobil îi erau aplicabile disp. art. X din Decretul nr. 228/1948, potrivit cărora cei îndreptățiți la restituirea bunurilor preluate în administrare de către CASBI trebuiau să depună cereri însoțite de acte justificative la comisia de lichidare a Casei de administrare și supraveghere a bunurilor inamice.
Întrucât în cazul imobilului în litigiu nu s-a formulat o astfel de cerere, acesta a fost considerat ca fiind fără stăpân și a trecut în proprietatea statului în baza unui act normativ anterior datei de 6 martie 1945 - Legea nr. 91/9.02.1945 - prevederile Legii nr.10/2001 nefiind incidente.
S- invocat faptul că sentința civilă nr. 141/21.03.2008 a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4954/2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar dosarul aferent notificării a fost soluționat la data de 18.02.2002, deci anterior pronunțării sentinței.
Prin întâmpinarea formulată ( 13-14), pârâtul a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant, ca nefondat.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește apelul reclamantului, referitor la aspectele de fond vizând obligarea pârâtului să se conformeze ordinului judecătoresc stabilit prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj irevocabilă, respectiv aplicarea unei amenzi civile în temeiul art. 5803Cod proc.civ. curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, prin sentința civilă nr. 141/21.03.2008 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, într-un litigiu derulat între aceleași părți pârâtul fost obligat să emită în favoarea reclamantului dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 stjp, situat în C-N,-, înscris în CF nr. 12208 C, nr.top 15478/7, 15479/7, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să propună acordarea de despăgubiri.
Așa cum reiese din conținutul dispozitivului, prin hotărârea evocată s-a stabilit în sarcina pârâtului o obligație de a face. Sentința rămânând irevocabilă, obligația stabilită se impune a fi dusă la îndeplinire, în ipoteza în care debitorul obligației refuză îndeplinirea benevolă, putându-se recurge la procedura executării silite.
Prin urmare, corect a reținut prima instanță că în condițiile existenței unui titlu executoriu ce instituie o obligație în sarcina debitorului nu este posibilă pronunțarea încă unui titlu executoriu în afirmarea aceleiași obligații, creditorul având posibilitatea să recurgă la executarea silită în situația în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligația instituită în sarcina sa.
În ce privește invocarea în apel a dispozițiilor art. 5803Cod proc.civ. și a împrejurării că cele stabilite prin această prevedere puteau fi aplicate din oficiu de instanță în baza art. 129 alin. 4 Cod proc.civ. curtea constată că această susținere este total nefondată.
Potrivit art. 5803alin. 1 Teza II Cod proc.civ. în cazul obligațiilor de a face intuitu personae,instanța sesizată de creditorpoate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlu executoriu.
Reiese din cuprinsul acestei prevederi că aplicarea amenzii civile debitorului în sarcina căruia s- instituit o obligație de a face printr-un titlu executoriu, se poate face numai la solicitarea creditorului care sesizează instanța în acest sens.
În fața primei instanțe reclamantul nu a formulat o atare cerere, iar potrivit art. 294 alin. 1 Cod proc.civ. în apel nu se pot face alte cereri noi. Solicitarea reclamantului de aplicare unei amenzi civile pârâtului în baza art. 5803Cod proc.civ. este formulată pentru prima dată în apel și constituie o cerere nouă în sensul art. 294 alin. 1 Cod proc.civ. căreia nu i se poate da curs în apel.
În ceea ce privește motivul de apel vizând neacordarea cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, curtea constată că în mod corect această cerere a fost respinsă în baza art. 1169.civil, întrucât reclamantul nu a depus dovada acestor cheltuieli și a cuantumului acestora în fața primei instanțe.
Apelul pârâtului ce tinde la schimbarea hotărârii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, este nefondat la rândul său.
Corect a reținut prima instanță că dispoziția de respingere notificării nr. 4741/21.07.2008 emisă de Primarul mun. C-N se impune fi anulată întrucât există o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 141/21.03.2008 Tribunalului Cluj - care chiar dacă a rămas irevocabilă numai după emiterea acestei dispoziții contestate, constituie un titlu executoriu ce se impune a fi respectat și pus în executare.
Prin dispoziția contestată, notificarea reclamantului fost respinsă pe considerentul că preluarea imobilului ce face obiectul notificării nu a fost abuzivă.
Prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Clujs -a reținut, dimpotrivă că imobilul a fost preluat abuziv de către stat de la antecesorul reclamantului.
Între cele două aserțiuni contradictorii prevalează cea cuprinsă în hotărârea judecătorească, unitatea investită cu soluționarea notificării fiind ținută să se conformeze celor stabilite prin titlul executoriu.
Întrucât pârâtul soluționând notificarea a respins-o reținând în contra celor statuate prin sentința civilă nr. 141/2008 Tribunalului Cluj că preluarea imobilului nu este abuzivă, dispoziția se impune a fi anulată, pârâtul rămânând obligat să procedeze la emiterea unei noi dispoziții de soluționare pe fond notificării, în sensul celor statuate prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj, în prezent irevocabilă.
Întrucât ambele apeluri sunt nefondate, nici una dintre părți nu poate fi ținută să suporte cheltuielile de judecată făcute de partea potrivnică, motiv pentru care cererea reclamantului de obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, văzând și disp. art. 296 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 651 din 23.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. MV dact. GC
4 ex/26.01.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Carmen Marta Vitos
