Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate de G - SERVICIUL JURIDIC ȘI, cu sediul în G,- și PRIMARIA MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1645/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, cauză venită spre rejudecarea apelului prin decizia civilă nr.5054/29.04.2009 pronunțată de ICCJ B în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.01.2010, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.01.2010, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la nr.5836/C/2002 pe rolul Tribunalului Galați, a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului G, Consiliul Local G, G restituirea în natură a terenului în suprafață de 3076,50 mp situat în intravilanul municipiului G,-, fostă-, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că imobilul a fost proprietatea bunicului matern G și că, în perioada 1945-1989 terenul a fost preluat de stat.
După apariția Legii nr.1/2001, reclamanta în calitate de succesoare a, fiica lui G, a solicitat restituirea în natură a imobilului. Primăria Gat ransmis reclamantei prin adresa nr.65674/2002 că terenul este proprietatea societății SA, iar notificarea a fost direcționată acestei societăți care, însă nu a soluționat-o, motiv pentru care reclamanta s-a adresat tribunalului pentru a dispune restituirea în natură a terenului proprietatea autorilor săi, interpretând această pasivitate ca refuz de restituire.
Prin întâmpinarea depusă, SC SA a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pe considerentul că terenul este proprietatea sa, în temeiul schimbului autentificat sub nr.1544/23.06.1999, intervenit cu Consiliul Local Având în vedere împrejurarea că la momentul perfectării contractului de schimb Legea nr.10/2001 nu era în vigoare, societatea pârâtă s-a considerat ca fiind subdobânditor de bună-credință, care nu poate fi obligată la restituirea în natură sau prin echivalent a terenului.
La rândul lor Consiliul Local G și Primăria Municipiului G au solicitat respingerea cererii reclamantului, cu motivarea potrivit căreia acțiunea este prematur formulată, întrucât în cauză nu s-a emis o dispoziție de soluționare a notificării, în sensul Legii nr.10/2001.
La data de 12 febr.2003, reclamanta a solicitat tribunalului să constate nulitatea absolută parțială a contractului de schimb pentru suprafața revendicată, respectiv pentru 3076,50 mp.
In urma probatoriilor administrate, Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.137/24.02.2004 a respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea și ca prescris, capătul de cerere referitor la nulitatea contractului, reținând că reclamanta a formulat capătul de cerere privind nulitatea schimbului peste termenul special de prescripție prevăzut de art.46 din Legea nr.10/2001. Cu privire la cererea de restituire, s-a avut în vedere faptul că terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul Primăriei Municipiului G, iar pârâta SC SA nu și-a manifestat disponibilitatea de a restitui terenul. In condițiile date, s-a considerat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent care însă, nefiind solicitate nu pot fi acordate.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr.1258/07 oct.2004 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
Prin decizia civilă nr.9162/14 nov.2005, Înalte C de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei și casând decizia Curții de Appel Gat rimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că reclamanta a aflat de existența schimbului în timpul procesului de revendicare, astfel că, în mod greșit instanța a admis excepția de prescripție. Deoarece cererea a fost soluționată greșit pe excepție fără a se intra în cercetarea fondului, sentința nr.137/2004 înaintată Curții de Appel, a fost desființată de aceasta prin decizia civilă nr.306/A/14.09.2006 și trimisă spre rejudecare Tribunalului Galați.
Prin sentința civilă nr.1645/01 nov.2007, Tribunalul Galați - Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primăria Municipiului G, Consiliul Local G, SC Naval SA și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de schimb încheiat între Consiliul Local G și Naval G SA autentificat sub nr.1544A1/23.06.1999 - pentru suprafața de 3076,50 mp teren situat în-, fostă-.
Instanța a dispus în consecință, restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 3076,50 mp. Identificat pe schița anexă la raportul de expertiză, ce face parte din prezenta hotărâre, și care este conturat în culoarea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta are ca autor pe G, fostul proprietar al imobilului din G,-, actuala-, preluat de stat prin expropriere în baza legii naționalizării, iar vocația la restituirea acestui bun revine reclamantei.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a evidențiat faptul că imobilul în litigiu situat în- este inclus în terenul ce a făcut obiectul contractului de schimb autentificat sub nr.1544/23.06.1999 încheiat de Consiliul Local G și Societatea SA O parte din teren este afectat unui post trafo, proprietatea RENEL, iar suprafața de 78,40 mp a fost transferată către Primăria
Terenul în suprafață de 3076,50 mp a fost identificat prin expertiza și de consilierii experți care au concluzionat că acesta ar putea fi restituit în natură.
Părțile din proces nu au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză ce le-a fost comunicat, instanța reținând în consecință că terenul poate fi restituit în natură și că singurul impediment este existența contractului de schimb autentificat sub nr.1544/23.06.1999.
S-a reținut în considerentele sentinței, pe baza probelor administrate,că schimbul de terenuri intervenit între Consiliul Local G și Societatea SA G este lovit de nulitate absolută, deoarece autoritățile locale aveau cunoștință de nenumăratele demersuri făcute de reclamantă chiar pe temeiul Legii nr.18/1991 pentru restituirea terenului și care, erau de natură a-l indisponibiliza. Din acest punct de vedere, reține instanța, conduita nerezonabilă a pârâtelor afectează valabilitatea contractului de schimb în condițiile în care societatea avea cunoștință de existența legii fondului funciar și notorietatea procesului de restituire a proprietăților.
Existența postului trafo proprietatea RENEL nu constituie un impediment pentru restituirea în natură a terenului, deoarece raporturile dintre cei doi proprietari pot fi rezolvate pe calea dreptului comun, iar apariția acestor raporturi nu poate fi imputată reclamantei. Nici faptul că terenul de 78,40 mp. Se află în proprietatea Primăriei Municipiului G nu constituie un impediment, deoarece în calitate de deținător poate proceda la restituirea acestuia în natură.
Prin decizia civilă nr.57 A/10 martie 2008 Curtea de APEL GALAȚIa admis apelurile declarate de G și Primăria Municipiului G împotriva sentinței civile nr.1645/1 nov.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei pe care a obligat-o la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către societatea
S-a reținut că titlul de proprietate al subdobânditorului de bună credință constituit în baza contractului de schimb s-a încheiat cu respectarea normelor în vigoare la data înstrăinării și că în mod cu totul nejustificat, tribunalul a reținut atitudinea nerezonabilă a pârâtelor la perfectarea actului. Atâta timp cât reclamanta nu a uzat de căile de atac prevăzute de legea fondului funciar, neînțelegând să conteste refuzul primăriei de reconstituire a dreptului de proprietate, iar aceasta a perfectat schimbul cu pârâta în 1999, cu respectarea normelor legale, reaua-credință a pârâtelor la încheierea contractului nu poate fi justificată.
Desigur, în ipoteza în care reclamanta ar fi solicitat, aceasta ar fi fost îndreptățită la restituirea imobilului prin echivalent. Cum însă reclamanta în mod constant a solicitat restituirea în natură a terenului, lucru ce nu este posibil, acțiunea acesteia cu ambele capete de cerere a fost calificată ca nefondată.
Impotriva deciziei a declarat recurs, invocând nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 pr.civilă.
In susținerea recursului, reclamanta a criticat decizia prin aceea că, instanța a neglijat poziția refractară și de total ărea-credință a Primăriei care s-a opus restituirii terenului, a dilatat termenele în interiorul cărora era obligată să răspundă demersurilor făcute de autoarea reclamantei și de aceasta din urmă, chiar înainte de perfectarea actului de schimb. Abia la data de 20 oct.2000, la un an și J de la perfectarea schimbului și de la 2 ani și J de la introducerea cererii de restituire a terenului, Primăria i-a respins cererea în temeiul Legii nr.1/2000 pe calea unei adrese făr ăca aceasta să aibă semnificația unei hotărâri a Comisiei Locale.
Instanța îi impută reclamantei faptul că nu a uzat de prevederile Legii nr.18/1991 și nu a atacat măsura respingerii cererii de restituire în temeiul Legii nr.1/2000, în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991, ignorând disprețul manifestat de Primărie față de drepturile reclamantei prin perfectarea contractului de schimb. Mai mult, Primăria Municipiului G, o menține pe reclamantă în eroare după apariția Legii nr.10/2001 când prin adresa nr.10619/14 martie 2001, ulterior notificării, îi solicită documente suplimentare în ideea rezolvării favorabile a notificării.
Instanța respinge acțiunea în anularea contractului de schimb, ignorând faptul că primăria a acționat în secret efectuarea schimbului și cererea de restituire a terenului în temeiul Legii nr.18/1991, precum și demersurile repetate făcute de autoarea reclamantei și de reclamantă în acest sens.
Așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, terenul este liber de construcții, existând reale posibilități de restituire a acestuia în natură și în subsidiar, posibilitatea acordării unui teren în compensare alăturat celui în litigiu și care nu a fost încă revendicat.
Prin decizia civila nr.5054/29.04.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul declarat de reclamanta și a casat decizia de apel, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut de către instanța de recurs că în apel s-a făcut o motivare sumară, din al cărui conținut nu rezultă ce s-a avut în vedere atunci când a pronunțat soluția de constatare a valabilității schimbului de terenuri. reclamantei de pasivitate în exercitarea căilor de atac prevăzute de legea fondului funciar, în condițiile în care cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate nu fusese soluționată, nu este semnificativă pentru a se concluziona în privința valabilității contractului de schimb, care are cu mult mai multe elemente de referință - raportate la momentul perfectării contractului.
Analiza atitudinii adoptate de reclamantă căreia i-a dat semnificație din punctul de vedere al valabilității contractului de schimb, ignoră faptul că schimbul a intervenit cu mult anterior adresei prin care reclamanta era încunoștințată în legătură cu cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevărat că principiul ocrotirii bunei-credințe poate fundamenta și înlătura acțiunea riguroasă a lui resoluto jure dantes resolvitur jus accipientis. Nu are însă nicio relevanță faptul că proprietarul aparent este de bună credință sau de rea credință, fiindcă aparența în drept depinde de existența bunei credințe cerută exclusiv terțului dobânditor și numai aceasta are valoare.
In speță, prezumția bunei-credințe a societății SA trebuia analizată de instanță în contextul situației de fapt susținută, și eventual suplimentată probator în privința aspectelor neclare, incerte - în corelație și cu multiplele demersuri întreprinse în timp de reclamantă și care au căpătat un caracter susceptibil de a fi adus la cunoștința terților.
A mai reținut Înalte C de Casație și Justiție că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a principiului disponibilității din procesul civil - cu incidența în materie Legii nr.10/2001 atunci când a respins contestația reclamantei -, reținând că întrucât aceasta a solicitat măsuri reparatorii în natură, acesteia nu i se pot acorda măsurile reparatorii în echivalent la care este îndreptățită.
O atare interpretare ignoră faptul că aplicarea Legii nr.10/2001 trebuie făcută în favoarea persoanelor îndreptățite și că deși restituirea în natură este prioritară, cel îndreptățit nu poate fi lipsit de celelalte măsuri reparatorii. Prin simetrie, așa cum persoana îndreptățită nu poate solicita în temeiul art.7 din lege, măsuri reparatorii prin echivalent dacă este posibilă restituirea în natură, tot așa persoana îndreptățită nu poate fi lipsită de celelalte măsuri reparatorii, dacă obiectiv, acordarea măsurilor reparatorii în natură nu este posibilă.
Rațiunea Legii nr.10/2001 - restrânge principiul disponibilității în privința naturii măsurilor reparatorii - tocmai în ideea de a pune capăt - în oricare modalitate, actelor abuzive de preluarea imobilelor, în perioada de referință a legii.
Așa fiind, în concluzie Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că instanța de apel a făcut în cauză o greșită aplicare a principiului disponibilității, lăsând nesoluționată cauza pe fondul său, și sub aspectul celorlalte măsuri reparatorii ce pot fi acordate reclamantei, în ordinea instituită de art.1 din Legea nr.10/2001, atunci când respingând contestația acesteia, a lipsit-o de orice fel de reparație.
In rejudecarea apelului apelanta pârâta SC a înțeles să se folosească de proba cu acte, pentru a dovedi motivul determinant al schimbului de terenuri ce a constituit obiectul contractului încheiat între Consiliul Local G și societatea pârâtă.
In acest sens susținut apelanta că Hotărârea de Guvern nr. 190/1994 privind înființarea Zonei Libere G și a Regiei Autonome Administrația Zonei Libere nu a ținut cont de faptul că asupra unei suprafețe de teren precizată ca intrând în administrarea Zonei Libere G, dreptul de proprietate era deja dobândit de către pârâtă. Motivat de aceasta situație, RA Administratia Zonei Libere Gai naintat acțiune în instanță -dosar nr.629/1999 - în contradictoriu cu Ministerul Industriei și Comertului și cu Naval pentru a se anula certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis de Ministerul Industriei și Comertului în favoarea Naval.
In baza acestor considerente pârâta apelanta a depus în prezenta cauză actele ce au constituit dosarul nr. 629/1999 al Curții de Apel G: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, și corespondența dintre Ministerul Industriei și Comerțului și Zona Libera G, precum și corespondența dintre Consiliul local G și Naval
Totodată s-a depus și sentinta civila nr. 177/20.09.1999, pronunțată in acel dosar prin care s-a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, întrucât a intervenit un schimb de teren.
Apelantul Consiliul Local G nu a formulat alte apărări în cauza de față și nici reclamanta intimata.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate și în limita deciziei de casare, Curtea apreciaza ca ambele apeluri sunt nefondate.
Cu privire la excepția tardivității acțiunii în anulare act, reiterată de către apelanta Primaria G, deoarece asupra acestei chestiuni s-a pronunțat definitiv și irevocabil Înalta Curte de Casatie și Justitie în prima decizie de casare, nu se mai poate reanaliza aceasta excepție, de către instanța de trimitere pentru ca, potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin decizia civilă nr.9162/14.11.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că acțiunea reclamantei în constatarea nulității nu este prescrisă pentru că reclamanta a luat cunoștință de contract în cursul procesului de revendicare.
Nici motivul privind neformularea cererii de restituire în baza Legii nr. 18/1991 invocat de catre apelanta Primăria Municipiului G și nici motivul pasivitatii reclamantei în a ataca răspunsul primăriei, motiv invocat de către apelanta SC: nu mai pot fi analizate în prezenta faza de judecată pentru că s-a pronunțat instanța de recurs prin decizia civila nr.5054/29.04.2009.
Astfel, Înalta Curte de Casatie și Justiție a arătat în considerentele deciziei sale că schimbul a intervenit cu mult anterior adresei prin care reclamanta era încunostiințată în legătură cu cererea sa de restituire a dreptului de proprietate și pasivitatea reclamantei în exercitarea căilor de atac prevazute de Legea Fondului Funciar, în condițiile în care cererea sa de reconstituire nu fusese solutionată nu este semnificativă asupra valabilitatii contrractului de schimb.
Un alt motiv de apel invocat de către Primăria Gac onstat în invocarea bunei sale credințe si încheierea contractului de schimb cu respectarea legii.
În primul rând, din istoricul intervențiilor reclamantei și ale autoarei acesteia, pâna la momentul perfectării schimbului, cât și ulterior până la promovarea acțiunii, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, nu reiese deloc buna credință a pârâtei ci dimpotrivă o aparentă intenție de solutionare a cererilor, iar în realitate toate răspunsurile pârâtei au avut ca scop o potolire a demersurilor reclamantei și nicidecum rezolvarea solicitărilor acesteia.
În al doilea rând, buna sau reaua credință a PriN. Municipiului G, în calitate de proprietar aparent asa cum a statuat Inalta de casatie si Justitie în decizia de casare, nu are relevanța în cauză pentru ca aparenta în drept depinde de existența bunei credințe cerută exclusiv terțului dobânditor și numai aceasta are valoare.
In acest sens instanța de casare a și trimis dosarul în rejudecare cu recomandarea de a se analiza prezumția bunei credințe a societătii SA în contextul situației de fapt sustinută și eventual suplimentată probator în privința aspectelor neclare, incerte în corelație și cu multiplele demersuri întreprinse în timp de reclamanta și care au căpătat un caracter susceptibil de a fi adus la cunostinta terților.
Pârâta SC a invocat în apararea sa buna intenție așa cum rezultă din chiar cuprinsul actului de schimb și totodata a invocat protectia drepturilor sale conferita de art. 1898 și 1899 cod civil și art.45 alin.2 din Legea. Nr. 10/2001.
Analizind conținutul contractului de schimb invocat de către pârâta rezultă mențiunea Consiliului local că terenurile schimbate nu sunt scoase din circuitul civil, în baza vreunui act normativ, nu sunt grevate de sarcini, nu sunt în litigiu cu persoane fizice sau juridice și îndeplinesc condițiile legale de realizare a acestui schimb, fapt rezultat din certificatul nr. 5190/1999 eliberat de Judecătoria Galați și a certificatului nr. 12618/1999 eliberat de Administrația Financiară și Trezoreria
Or, această mențiune este irelevanta pentru a se reține buna credință a societătii pârâte pentru ca ea reprezintă de fapt o declarație formală, cerută de către notar în momentul autentificării actului și acceptată ca atare de către pârâta societate
La rândul său pârâta SC nu a făcut absolut nici un demers pentru a se interesa de situația terenului ce urma să facă obiectull schimbării deși nici in hotărârea Consiliului Local nr.134/2204.1999 și nici în contractul de schimb nu s-a arătat vreun titlu în baza căruia acesta deține imobilul.
Mai mult decât atât la momentul încheierii schimbului era de notorietate ca foștii proprietari, în baza legilor apărute solicită restituirea proprietătilor preluate de către stat și tot de notorietate era și faptul că imobilul în litigiu se afla in zona ce fusese cartier de locuințe demolate de către stat iar foștii proprietari dislocati.
La momentul respectiv, terenul era liber, nefolosit în mod efectiv de către Primărie pentru forma credința terților asupra calitătii de proprietar notoriu al Primăriei
Nici actele depuse în rejudecare nu au relevanță în reținerea bunei credințe a societătii pârate ci, dimpotrivă conduc la ideea că pentru a stinge un litigiu provocat de catre Administrația Zonei Libere G, pârâtele s-au grăbit să perfecteze acest schimb fără a face verificările ce se impuneau.
Aceasta rezulta și din continutul contractului de schimb invocat de către pârâta unde (actualmente SC.) a declarat ca scutește biroul notarial de orice cercetare și răspundere privind situația terenului.
Așadar, buna credință a pârâtei societate nu poate fi reținută neexistând nici un minim de diligențe depuse de către aceasta prin care să constate situația reală a proprietarului și a terenului.
In lipsa bunei credințe, sunt incidente prev. art. 45 alin.2 din Legea nr. 10/2001 modificata.
In raport de situația de fapt retinută și de dispozițiile legale invocate mai sus, solutia primei instanțe de constatare nulitate absolută partiala a contractului de schimb este legala și temeinica.
Tot legala si temeinica este și soluția data în cererea întemeiata pe Legea nr. 10/2001 de restituire în natură a imobilului pentru ca admitându-se capătul de cerere în constatare nulitate, apărările pârâtei privind incidenta art. 18 și 29 din aceeași lege nu pot fi retinuțe. Imobilul nu a fost înstrăinat cu respectarea dispoz. legale, așa cum prev. art. 18 lit c iar evidențierea terenului în patrimoniul pârâtei s-a făcut în baza unui titlu constatat nul absolut, situație care nu constituie un impediment legal în restituirea în natură vechiului proprietar.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ambele apeluri si va obliga apelantele la cheltuielile de judecata constând în onorariul de apărător către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile civile declarate de declarate de G - SERVICIUL JURIDIC ȘI, cu sediul în G,- și PRIMARIA MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1645/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă apelantele să plătească intimatei-reclamante suma de 6800 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-04.02.2010
Dact.MH-08.02.2010/7 ex.
Fond: judecător
Apel: judecători:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin
