Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 160
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1323 din 22 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.259/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA B DE A, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA B DE A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de intimata pârâtă, după care,
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimata pârâtă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr.259/2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria B de A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.11/19.12.2005, emisă de pârâtă în baza Legii nr.10/2001, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat notificare pârâtei în baza Legii nr.10/2001, în calitate de moștenitoare a mamei sale Polina, pentru terenul în suprafață de 2944. situat în punctul "", localitatea B de A, județul
Că, prin decizia atacată notificarea sa cu nr.76/N/2001 a fost respinsă, cu motivarea că nu face obiectul Legii nr.10/2001 și că prin acțiune a solicitat restituirea în natură a terenului sau, iar în cazul în care nu este posibil, să-i fie acordate despăgubiri.
Pârâta Primăria B de Aaf ormulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat, învederând instanței că reclamanta s-a mai judecat pentru același teren cu Comisia Locală de Fond Funciar B de A, acțiune ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr.469/19.09.2000 pronunțată de Judecătoria Baia d e A, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1204 din 2 martie 2002 Curții de Apel Craiova.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu precizarea că terenul în litigiu a fost atribuit prin Ordinul Prefectului nr.213/F/1997 numitului, ca moștenitor al Martir al Române din 1989, și că la data eliberării acestui ordin, terenul se afla în proprietatea primăriei.
Prin sentința civilă nr.1323 din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.259/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Primăria B de
S-a reținut că, prin dispoziția nr.11/19.12.2005, emisă de Primăria B de A, a fost respinsă notificarea nr.76/N/2001 formulată de reclamanta, cu motivarea că nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Astfel,din cuprinsul actelor și înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că suprafața de teren solicitată de reclamantă a făcut obiectul mai multor procese în care s-au pronunțat hotărâri irevocabile, instanțele reținând că pentru terenul din punctul "", reclamanta nu are nici un drept, având în vedere și expertiza efectuată în cauză.
Că, în conformitate cu art. 8 din Legea nr.10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000, așa încât, terenul ce a format și obiectul unei plângeri întemeiată pe prevederile Legii nr.18/1991, soluționată definitiv de către instanțele judecătorești, nu mai poate face obiectul unei contestații formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Este adevărat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, întrucât nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți, invocată de către pârâtă, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 Cod civil, însă în mod corect și legal s-a reținut prin decizia de respingere atacată că notificarea formulată de reclamantă nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că terenul ce formează obiectul notificării a fost proprietatea mamei sale, a cărei unică moștenitoare este, așa cum rezultă din actul de donație încheiat la data de 22 mai 1922.
A arătat că a muncit terenul până în 1997 și că a solicitat restituirea lui și în baza legilor fondului funciar.
Apelanta a precizat că a cerut instanțelor judecătorești să-i pună la dispoziție actele care au stat la baza emiterii ordinului Prefectului nr.213/F/1997 și că a formulat aceeași solicitare și către Primăria B de A, care susține că terenul este lot școlar și se află în evidențele primăriei, deși nu dețin nici un act care să confirme acest lucru.
A precizat de asemenea, că lotul școlar se află în extravilanul satului, lucru confirmat de martorii prezenți la proces.
Apelul este nefondat.
Prin notificarea înregistrată sub nr.78/N/2001 la Primăria Orașului B de A, reclamanta, alături de autoarea sa Polina, a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 2500. situată în sat - B de A, județul M, în punctul ".
În cuprinsul notificării s-a arătat în mod expres că suprafața solicitată, împreună cu restul proprietății pe care acestea o dețin, are o lungime din punctul "G " până la apa, iar pe lățime terenul se află între proprietatea lui ( actualmente moștenitorii lui -) și proprietatea lui, terenul fiind menționat în actul de donație autentificat sub nr.258 din 15 mai 1922.
Prin decizia nr.11 din 19 2005, Primăria Orașului B de A, județul M, a respins notificarea nr.78/N/2001, cu motivarea că aceasta nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Soluționând contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei nr.11/2005 a Primăriei Orașului B de A, Tribunalul Mehedinția menținut această decizie, reținându-se că terenul notificat nu poate face obiectul Legii nr.10/2001, în condițiile în care a fost solicitat în procedura legilor fondului funciar, iar instanțele în mod definitiv au rezolvat cererea reclamantei cu privire la acest teren.
Criticile apelantei la adresa sentinței instanței de fond vizează atât modalitatea de interpretare a probatoriilor, cât și modul în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr.10/2001.
Cu privire la modalitatea de interpretare a probatoriilor apelanta a susținut că, deși a demonstrat că autoarea sa a avut aceste teren în proprietate și mai mult, că a muncit terenul până în anul 1997, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de anulare a deciziei emisă în baza Legii nr.10/2001 și implicit cererea sa privind restituirea în natură.
Susținerile apelantei sub acest aspect sunt neîntemeiate, deoarece cu probele administrate în cauză apelanta nu a reușit să demonstreze că în punctul "", pe lângă terenul pe care aceasta îl deține, este îndreptățită și la terenul în suprafață de 2500. pentru care a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001.
Din cuprinsul notificării nu rezultă ce suprafață de teren deține reclamanta în punctul "" însă, din decizia civilă nr. 121 A/13 februarie 203 Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosarul nr.1070/2003 ( fila 105 dosar fond), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1088/24 august 2004, Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr.2524/2003 ( fila 170 dosar fond ), rezultă cu certitudine că terenul deținut de către reclamantă în punctul "" este de 7222.
Din adeverința nr.961/21 martie 2003, emisă de Primăria Orașului B de A, aflată la fila 126 dosar fond, rezultă că autoarea reclamantei figurează înscrisă în registrul agricol la poziția de rol nr.228 cu teren arabil 75 ari în punctele "", "Acasă" și " Neagră".
În aceeași adeverință se menționează că terenurile din punctul "" și "Acasă" sunt în intravilan, fără să se precizeze care este întinderea acestor terenuri.
În raport de aceste probatorii, Curtea reține că autoarea reclamantei nu a deținut în punctul "" o suprafață de teren mai mare de 7222.cât ocupă în prezent reclamanta.
Prin urmare, pretențiile acesteia de a i se restitui și suprafața de 2500. în continuarea suprafeței pe care deja o deține, sunt neîntemeiate.
Actul de donație nr.258/15 mai 1922, autentificat sub nr.2533/22 mai 1922, deși face referire la faptul că se donează reclamantei o suprafață de teren situată în punctul "", nu cuprinde mențiuni cu privire la întinderea terenului și nici elemente prin care să se poată determina cu exactitate această întindere.
În atare situație, soluția de respingere a cererii reclamantei, privind restituirea în temeiul Legii nr.10/2001 a suprafeței de 2500. este corectă.
De altfel, apelanta reclamantă a solicitat acest teren și în procedura specială a legilor fondului funciar, fără ca cererea sa să fie rezolvată în mod favorabil, așa cum însăși apelanta reclamantă recunoaște în cuprinsul motivelor de apel.
Critica ce vizează Ordinul Prefectului Județului M nr. 213/F/1997 prin care s-a atribuit în proprietate numitului o suprafață de teren de 7500. este lipsită de relevanță juridică, în condițiile în care reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind anularea ordinului menționat.
Acest aspect este consemnat în practicaua încheierii de ședință a Tribunalului Mehedinți din 8 septembrie 2006, aflată la fila 172 din dosarul de fond.
Referitor la susținerea apelantei prin care aceasta arată că Primăria B de A nu deține nici un fel de act din care să rezulte că terenul se află în evidențele acesteia, Curtea reține că este neîntemeiată, câtă vreme reclamanta nu a demonstrat că în punctul "" a deținut mai mult teren decât cel pe care îl deține în prezent și că deci, ar fi îndreptățită și la suprafața de 2500. pentru care a formulat notificarea nr.78/N/2001.
Aserțiunea apelantei, cu privire la categoria de folosință a terenului ce reprezintă lotul școlar nu constituie motiv de schimbare a soluției pronunțată de instanța de fond, deoarece reclamanta precizează că acest teren este teren extravilan.
În aceste condiții, terenul ce formează lotul școlar, în mod categoric nu face obiectul Legii nr.10/2001, având în vedere dispozițiile art. 8 din lege, iar susținerile reclamantei din acest punct de vedere, nu pot fi reținute.
Pentru considerentele expuse, apelul formulat de reclamantă este nefondat, astfel că în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1323 din 22 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.259/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA B DE
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
08.05.2008
Jud. fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
