Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
AROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 160/A/2008
Ședința publică din 23 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul decrata de reclamanta împotriva sentinței civile nr.63 din 14 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții Primarul municipiului B și Municipiul B prin primar, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă, avocat care depune la dosar delegația de reprezentare și din partea pârâților intimați, consilier juridic, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 iunie 2008, de către pârâții intimați întâmpinarea formulată.
Reprezentantul reclamantei apelante depune precizări însoțite de o copie a jurisprudenței la zi a Înaltei curți de Casație și Justiție, precum și dovada achitării onorariului pentru avocat. Învederează instanței că în cursul dimineții i s-a comunicat un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâți.
Se înmânează reprezentantei pârâților intimați un exemplar din precizările depuse azi în instanță.
Reprezentanta pârâților intimați arată că a luat la cunoștință despre conținutul înscrisului intitulat "precizări", motiv pentru care nu solicită amânarea cauzei, cerere față de care reprezentantul reclamantei apelante arată că nu se opune.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante, susține pe larg motivele de apel și precizările formulate în scris solicitând admiterea apelului, și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, susținând oral întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 63/14.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr- s-a respins cererea pârâților de declarare a nulității acțiunii introductive.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și extinsă de reclamanta, prin mandatar G, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin primar și Primarul municipiului B, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 1561/14 august 2007 emisă de Primarul municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 1561/14 august 2007 emisă de Primarul municipiului B s-a constatat faptul că pentru imobilul teren înscris în CF 1904 B nr. top 7198/2, 7199, 7200, 7201/4, 7203/4, solicitat la restituire de către petenta, cetățean american, cererea a fost soluționată în temeiul art. V din Legea nr. 10/2001, republicată, de către comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B; s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la restituire a numitei pentru imobilele construcții înscrise în aceeași carte funciară; s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de despăgubire acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, modificată și completată prin nr. 81/2007, petentei, pentru imobilul descris la art. 2, care nu poate fi restituit în natură, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare.
În fundamentarea dispoziției s-a statuat că prin notificarea executorului judecătoresc, înregistrată la Primăria municipiului B sub nr. 20.316/5 septembrie 2001, formulată în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată în temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005, cetățean american, a solicitat restituirea proprietății situată în zona de hotar, înscrisă în CF 1904 B, nr. top 7198/2, 7199, 7200, 7201/4, 7203/4.
Petenta a formulat cererea de restituire a imobilului susmenționat în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari și soția, născută, cererea îndeplinind condițiile prevăzute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată în baza art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005.
Potrivit colii evolutive de carte funciară asupra imobilelor de sub -5, nr. top 7198/2, 7199, 7200, 7201/4, 7203/4, constând din casă de piatră, înscrisă sub, și teren în suprafață totală de 16 jug. 2775 stj. devin proprietari cu titlu de cumpărare, în părți egale, antecesorii petentei, în anul 1932, potrivit mențiunilor de sub B 1-2.
În anul 1976, în baza Deciziei nr. 127/1976, în temeiul Decretului nr. 223/1974, sunt preluate construcțiile în întregime și cota de 1563/73263 părți teren în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri de 9.345 lei. Preluarea a fost notată în CF sub B 3-4. Ulterior, în anul 1984, se notează în CF, sub B 5, radierea construcțiilor preluate și preluarea diferenței de teren în baza Decretelor prezidențiale nr. 218/1960 și nr. 712/1966.
Imobilele construcții au fost demolate ulterior preluării, pe terenul pe care acestea au fost edificate fiind construită fazaneria Orașului B, în baza proiectului tehnic întocmit în februarie 1985, în aplicarea Decretului Prezidențial nr. 282/26 decembrie 1975.
Pentru imobilul teren, notificarea a fost înaintată Comisiei municipale în temeiul art. V alin. 2 la Legea nr. 10/2001 și a fost soluționată prin înscrierea pe Tabelul nr. 6 B, poziția 129, soluție care a fost adusă la cunoștința petentei prin adresa nr. 7.355/30 ianuarie 2006.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a acțiunii introductive, formulată de pârâți tribunalul a constatat că nu este fondată, reținând că sancțiunea nulității, în cazurile prevăzute de art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, operează doar în cazul lipsei totale a unuia dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată. Or, în speța de față s-a constatat că acțiunea poartă o semnătură. Este adevărat că aceasta nu aparține reclamantei, aspect ce poate fi cu ușurință verificat și stabilit prin compararea scrierii aplicate în finalul actului cu cea de la filele 12, 17, 29, 52, 72, 73, 74, 76, 80, însă se reține că acțiunea fost formulată și expediată la instanță, pentru și în numele reclamantei, de către Cabinet Individual de Avocatură " ", cu sediul în B,-,. 30,. 2,. 52, sector 4, așa cum rezultă din mențiunile de pe plicul poștal de la fila 8.
În această situație, în discuție s-ar fi putut pune problema lipsei calității de reprezentant, întemeiat pe prevederile art. 161 din același cod, de vreme ce la acțiune nu s-a atașat și o dovadă a împuternicirii corespunzătoare, cum impune art. 83. Însă, în derularea procesului, a intervenit o ratificare expresă a actului făcut de o persoană fără delegație de reprezentare emisă în temeiul Legii nr. 51/1995, prin scriptele depuse la dosar, la filele 12, 80, în care reclamanta învederează că nu are un reprezentant, dar își însușește acțiunea și continuă să-și susțină calitatea de persoană îndreptățită la acordarea unor măsuri reparatorii, ca moștenitoare după părinții decedați. Față de cele reținute s-a concluzionat că actul procedural este regulat făcut și să învestească instanța.
Tribunalul a mai reținut că prin "Cererea de redobândire a proprietății", întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF 1904 B nr. top 7198/2, 7199, 7200, 7201/4, 7203/4, 2, 3, 4,5, situate în partea de hotar denumită, în calitate de moștenitoare a părinților săi decedați, și, născută.
Unitatea deținătoare a bunurilor căreia i s-a adresat cererea care echivalează cu notificarea prevăzută de art. 22, prin comisia internă de analizare și efectuare a propunerilor de soluționare a notificărilor, constituită în acest scop, a constatat, în urma verificării situației juridice și de fapt a imobilelor, că edificatele ce au constituit proprietatea tabulară a antecesorilor solicitantei au fost preluate de Statul Român în anul 1976, în baza Deciziei nr. 127/1976 și a Decretului nr. 223/1974, că au fost demolate după schimbarea formei de proprietate și, în consecință, după ce a conchis că reclamanta îndeplinește cerința de la art. 4 alin. 2, propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de despăgubire acordate în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, sens în care a emis Dispoziția nr. 1561/2008.
Din acest punct de vedere, prin actul de sesizare al instanței, dispoziția nu s-a atacat. În motivarea în fapt nu s-au subliniat cauze de nelegalitate sau netemeinicie a actului de restituire, decât cu referire la soluția adoptată asupra terenului. Întregul conținut al acțiunii conduce neechivoc la această concluzie, așa încât cererea de restituire prin echivalent, sub forma compensării cu alte bunuri din patrimoniul municipiului sau cu servicii, susținută după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise, nu mai poate fi supusă verificării judecătorești. Cadrul procesual, perspectiva părților între care se poartă procesul, a obiectului acestuia, dar și a probelor de care părțile înțeleg să se folosească, se fixează definitiv până la acest moment și doar asupra lui organul judiciar are obligația să se pronunțe.
Unitatea notificată a tranșat regimul juridic al terenului în acord cu prevederile art. 5 din Legea 10/2001, republicată. Dispoziția legală permite selectarea procedurilor de urmat pentru imobilele supuse retrocedării în funcție de legea ce le este incidentă, entitățile investite cu rezolvarea notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 având obligația să se desesizeze și să transmită notificările privind bunurile pentru care nu sunt competente să dispună altor organe abilitate legal să se pronunțe, cum este și cazul în speță.
Terenul în litigiu, la data preluării abuzive, era situat în extravilanul municipiului B, împrejurare necontestată prin scriptul de la fila 12, iar soarta sa este supusă legilor fondului funciar, circumstanță dedusă din dovezile existente și procedura urmată în dosarul nr. 5814/2001 al Judecătoriei Bistrița, acvirat, filele 1, 11-12, 16 18, 22, 26-28, 36-50, 51-53.
Articolul 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1, 8.2 din normele metodologice aprobate prin HG250/2007 menționează că nu intră sub incidența acestei legi terenurile din extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele ale căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1999, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, în cazul acestora notificările urmând să fie înaintate comisiilor de fond funciar în temeiul articolului V alin. 2 din titlul 1 din Legea nr. 247/2005 (art. 5 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată). Regulile legale au fost întocmai respectate, considerent în virtutea căruia tribunalul hotărăște că întemeiat prin dispoziție primarul nu a decis vis-a-vis de teren.
Soluția dată de comisia municipală de fond funciar nu poate fi cenzurată în acest litigiu.
Opinia reclamantei din concluziile scrise despre necesitatea întrunirii cumulative a două condiții pentru aplicabilitatea articolului 8, respectiv terenul să fie localizat în extravilanul localității și statutul său să cadă sub dispozițiile legii fondului funciar nu concordă cu textele mai înainte reproduse. Conținutul acesteia cuprinde în realitate o enumerare a două categorii de terenuri pentru care procedura de urmat nu este cea din Legea 10/2001, adică: fie terenul să fie identificat în extravilan, fie să-i fie incidente legile fondului funciar, interpretare impusă de utilizarea în texte a conjuncțiilor "precum și", "și nici".
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel în termen legal, solicitând instanței în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru a se pronunța pentru construcții și teren, iar în subsidiar, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației, astfel cum a fost susținută prin concluziile scrise, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că este fiica foștilor proprietari tabulari înscriși în CF nr. 1904 B, nr. top. 7198/2, 7199, 7200, 7201/4 și 7203/4. La data de 20.03.1991 reclamanta s-a adresat Ambasadei României din cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă Primăria municipiului B, prin adresa nr. 2850/4040/23.06.2003 i-a comunicat că această cerere nu a ajuns la Comisia Municipală decât la data de 05.04.1991 și în consecință a fost decăzută din drept.
Din anul 1991 și până în anul 2000 purtat corespondență cu Primarul municipiului B și cu Prefectura jud. B-N, privind restituirea suprafeței de 10,32 ha teren din CF 1904 B, iar la data de 20.11.2000, Comisia Județeană B-N a emis hotărârea nr. 815/2000 prin care i s-a respins cererea de restituire a terenului. La data de 19.06.2001 reclamanta a comunicat Prefecturii că a primit hotărârea din 20.11.2000 după 7 luni, că nu este de acord cu ea și că înțelege să o atace, însă comisia județeană nu a procedat conform dispozițiilor legale în sensul de a înainta contestația împreună cu hotărârea atacată la Judecătoria Bistrița, contestația reclamantei rămânând nesoluționată.
Ulterior apariției Legii nr. 10/2001 reclamanta a formulat notificare pentru restituirea proprietății, iar la data de 14.08.2007 primarul a emis dispoziția nr. 1561/2007, care a fost atacată în termen legal la Tribunalul Bistrița -N, hotărârea acestei instanțe fiind nelegală, deoarece, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 18/1991, contestația reclamantei are în mod cert un caracter complex, iar instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra tuturor aspectelor rămase nesoluționate de-a lungul anilor, în condițiile în care hotărârea din 20.11.2000 nu a fost soluționată, astfel încât în temeiul art. 297 alin. 1.pr.civ. se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din luna august 2001 când reclamanta a declanșat procedura la Legea nr. 10/2001 și până la adoptarea nr.OUG 209/2005, când s-a introdus art. V alin. 2, reclamanta a fost angajată într-o interminabilă corespondență cu Primarul municipiului B, astfel încât, în acest timp se putea restitui în natură terenul solicitat.
În mod greșit reclamanta a fost trecută în anexa 6 la poziția 129, privind acordarea de măsuri reparatorii, deoarece în mod eronat și cu rea-credință s-au interpretat dispozițiile art. 44 alin. 2 din Constituția României și art. 1 alin. 2 din Legea nr. 312/2005.
În cadrul cererii introductive tribunalul avea obligația de a soluționa și problema terenului, câtă vreme reclamanta a formulat notificarea la Legea nr. 10/2001, notificare care a fost comună atât pe Legea nr. 10/2001, cât și pe Legea nr. 18/1991, instanța de fond neținând seama de natura complexă a cererii reclamantei.
De altfel, reclamanta a arătat prin concluziile scrise că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii fondului funciar pentru că acestea se referă doar la o categorie determinată de terenuri.
Pârâtul intimat Primarul municipiului B, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică ( 12-14).
În susținerea poziției procesuale intimatul a arătat că instanța de fond a statuat în mod corect că prin plângerea reclamantei instanța de judecată a fost investită a se pronunța asupra soluției adoptată asupra terenului, nu și asupra modului de soluționare a imobilelor construcții. Pentru imobilele construcții, petenta nu a formulat critici prin cererea introductivă, fiind solicitată compensarea cu alte bunuri sau servicii, doar prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluzii care au fost formulate cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 alin. 1.pr.civ.
Cu privire la critica adusă imobilului teren, instanța de fond a statuat în mod corect că acest imobil nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și că a fost pronunțată o soluție de către Comisia municipală de aplicare a Legilor fondului funciar, iar soluția acestei comisii nu poate fi cenzurată în cadrul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În ședința publică din 23.06.2008 reclamanta apelantă a depus un înscris intitulat "Precizări" prin care a arătat că prin modul de soluționare a cererilor formulate i-a fost încălcat dreptul protejat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece i s-a încălcat dreptul de acces la justiție, prin nesoluționarea contestației pe care a formulat-o la comisia județeană împotriva hotărârii din 20.11.2000. Totodată, reclamanta a purtat o stufoasă corespondență cu Primarul municipiului B și Prefectura jud. B, din anul 1991 și până în prezent, iar în tot acest interval de timp nu i-au fost soluționate cererile, culpa aparținând autorității administrative române, fiindu-i încălcat dreptul la celeritatea procedurii.
Un alt drept fundamental încălcat este dreptul la proprietate, consacrat expres de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât imobilul solicitat nu i-a fost restituit și a fost privată de folosința acestuia timp de mai multe decenii.
Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub. nr. 2.269/112/15.12.2007 la Tribunalul Bistrița N, reclamanta a contestat dispoziția nr. 1.561/14.08.2007 a Primarului municipiului B solicitând în mod expres desființarea acesteia și recunoașterea dreptului ei de proprietate și în ceea ce priveșteterenulînscris în 1.904 B nr. top. 7.198/2, nr. top. 7.199, nr. top. 7.200, nr. top. 7. 201/4 și nr. top. 7.203/4.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că notificarea nr. 20.316/05.09.2001 nu i-a fost soluționată în ceea ce privește imobilulterencu toate că i-a fost recunoscut dreptul de persoană îndreptățită la restituire.
Mai mult decât atât, niciodată nu i-a fost adusă la cunoștință, într-o formă legală, vreo măsură luată cu privire la solicitarea reclamantei în ceea ce priveșteterenulce a aparținut părinților ei, necomunicându-i-se vreo decizie sau dispoziție în acest sens conform Legii nr. 10/2001.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Prin încheierea din ședința publică din 31.01.2008, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod.pr.civ. în privința mandatarului reclamantei G, acesta neputând depune concluzii pe fond și s-a amânat pronunțarea pe data de 07.02.2008 pentru a da posibilitatea reclamantei de a depune la dosar concluzii scrise prin avocat ( 200, dosar fond ).
La data de 05.02.2008, avocatul G, ales de mandatarul reclamantei, a înregistrat o cerere de amânare a pronunțării hotărârii pentru încă șapte zile pentru a depune concluzii scrise în cauză, cerere care a fost încuviințată prin încheierea din 07.02.2008 ( 201,. 202 dosar fond ).
La data de 12.02.2008, reclamanta a depus concluzii scrise prin care a solicitat instanței să admită contestația, să desființeze dispoziția nr. 1.561/14.08.2007 emisă de Primarul municipiului B, cu obligarea la restituirea în natură a terenului, iar pentru construcții, în principal, oferirea unor bunuri și servicii în compensare, iar în subsidiar, despăgubiri la valoarea reală. ( 203-207, dosar fond ).
Introducerea cererii de chemare în judecată are drept efect sesizarea sau învestirea instanței de judecată cu soluționarea litigiului și delimitează cadrul procesual în care se va desfășura judecata (părțile, obiectul și cauza litigiului) astfel încât obiectul acțiunii fiind deja precizat, acesta nu poate fi schimbat decât prin modificarea cererii introductive, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 132 alin. 1 Cod.pr.civ. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a depune noi dovezi.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit prima instanță doar în privința desființării dispoziției nr. 1.561/2007 cu privire la restituirea în natură a terenului înscris în nr. 1.904 astfel încât potrivit art. 129 alin. 5 Cod.pr.civ. judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Solicitarea reclamantei formulată prin concluziile scrise, depuse după încheierea dezbaterilor judiciare, privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele construcții, în principal, prin oferirea unor bunuri și servicii în compensare, iar în subsidiar, despăgubiri la valoarea reală, reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată prin care sunt aduse în atenția instanței de fond, elemente de fapt și de drept noi, care nu au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii, modificare care nu a fost făcută cu respectarea art. 132 alin. 1 și art. 134 Cod.pr.civ. astfel încât această modificare a obiectului cererii este nelegală și nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc, fiind corect înlăturată de tribunal, motiv pentru care primul motiv de apel referitor la desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra măsurilor reparatorii aferente construcțiilor este neîntemeiat, nefiind îndeplinite cerințele art. 297 alin. 1 teza I Cod.pr.civ.
C de al doilea motiv de apel privitor la respingerea cererii privind restituirea în natură a terenului înscris în nr. 1.904 B este apreciat de C ca fiind nefondat.
Contrar afirmațiilor reclamantei, aceasta a înregistrat sub nr. 5.814, la data de 21.08.2001, pe rolul Judecătoriei Bistrița, o plângere împotriva Hotărârii nr. 815/20.11.2000 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor BNp rin care i s-a respins contestația nr. 14.885/14.08.2000, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 2.968/10.10.2005 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr. 5.814/2001, prin care s-a constatat perimată acțiunea civilă a reclamantei ( 1, 2, 11 și 93, dosar nr. 5.814/2001 atașat ).
Prin adresa nr. 7.355/30.01.2006, Comisia Municipală B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor îi comunică reclamantei, ca urmare a notificării nr. 6.189/2001 depusă prin BEJ, că în temeiul art. V alin. 2 din nota la Legea nr. 10/2001 republicată, notificarea a fost înregistrată la această comisie care, după ce a analizat-o în ședința din 16.01.2006, a propus respingerea acesteia, motivat pe faptul că nu a făcut dovada cetățeniei române, astfel încât reclamanta a fost înscrisă în tabelul 6 poziția 129 ( 58 dosar fond ).
Potrivit HG890/2005, reclamanta are dreptul de a formula contestație împotriva hotărârii Comisiei Municipale de fond funciar B din 16.-, la Comisia Județeană BNp entru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
De altfel, prin cererea de apel reclamanta recunoaște că a depus o astfel de contestație la data de 14.02.2006 însă nu cunoaște modul de soluționare a acesteia.
Critica apelantei privind modul de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, vizând Hotărârea din 16.01.2006 a Comisiei Municipale de fond funciar B, în mod corect nu a fost analizată în prezenta cauză, deoarece așa cum s-a arătat reclamanta a învestit tribunalul cu o plângere împotriva dispoziției nr. 1.561/2007 a Primarului municipiului B, limitele cadrului procesual fiind fixate de reclamantă, toate aspectele criticate putând fi cercetate doar în cadrul procedurii administrativ jurisdicționale reglementată de art. 53 și urm. din Legea nr. 18/1991. Apelanta încearcă să suplinească lipsa parcurgerii acestei procedurii prealabile în motivele de apel, astfel încât nu poate susține că, în realitate, cererea introductivă a avut o natură complexă, atât în baza Legii nr. 10/2001, cât și în baza Legii nr. 18/1991, aceste proceduri administrativ jurisdicționale fiind distincte și reglementate de dispoziții legale diferite.
Instanța de fond a analizat judicios faptul că, în mod legal unitatea deținătoare a tranșat regimul juridic al terenului în acord cu prevederile art. V alin. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 și s-a desesizat cu această cerere pe care a trimis-o Comisiei Municipale de fond funciar B, competentă să soluționeze cererea de restituire a imobilului teren în litigiu situat, la data preluării de Statul Român, în extravilanul municipiului
În mod cert, terenul înscris în nr. 1.904 B nr. top. 7.198/2, 7.199, 7.200, 7.201/4, 7.203/4 a fost teren agricol situat în extravilanul municipiului B împrejurare recunoscută de reclamantă prin plângerea înregistrată sub nr. 5.814/21.08.2002 la Judecătoria Bistrița prin care aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de10,32 hateren agricolsituat în perimetrul cadastral al municipiului
Prin urmare, în mod legal tribunalul a apreciat că Primarul municipiului Baa plicat în mod corect prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1, 8.2 din nr.HG 250/2007 raportat la art. V alin. 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, terenul în litigiu făcând obiectul Legii nr. 18/1991.
De asemenea, susținerea apelantei referitoare la faptul că notificarea pe care a înregistrat-o a fost comună, atât la Legea nr.10/2001, cât și la Legea nr.18/1991, nu poate fi reținută de C deoarece, așa cum rezultă din notificarea nr. 1.342/30.08.2001 expediată prin BEJ și înregistrată sub nr. 20.316/05.09.2001 la Primăria municipiului B, reclamanta a solicitat redobândirea proprietății situată în partea de hotar numită, pe perimetrul cadastral al municipiului B, cuprinsă în nr. 1.904 B, nr. top. 7.198/2, 7.199, 7.200, 7.201/4, 7.203/4, în conformitate cu Legea nr. 10/2001. ( 29 dosar fond ).
Criticile apelantei înserate în înscrisul intitulat " Precizări " privind încălcarea dreptului la un proces echitabil și încălcarea dreptului de proprietate, drepturi garantate de art. 6 și art. 1 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt întemeiate.
Aceasta deoarece afirmația apelantei privitoare la încălcarea liberului acces la justiție pe motivul că au rămas nesoluționate contestațiile formulate împotriva Hotărârii Comisiei Județene B N de aplicare a legilor fondului funciar din 20.11.2000 și a Hotărârii Comisiei Municipale B din 16.01.2006 nu corespunde realității întrucât, așa cum s-a arătat, reclamanta a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 815/20.11.2000 a Comisiei Județene BNp entru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acțiune civilă care a fost perimată prin Sentința civilă nr. 2.968/10.10.2005 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr. 5.814/2001, iar împotriva Hotărârii Comisiei Municipale de fond funciar B din 16.01.2006, reclamanta are posibilitatea de a urma procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de art. 53 și urm. din Legea nr. 18/1991.
În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei în privința imobilelor construcții din litigiu, Curtea apreciază că această aserțiune este nefondată deoarece Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost modificat și completat prin nr.OUG 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordarea a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, tocmai pentru ca Fondul Proprietatea să devină operațional în cel mai scurt timp, redefinindu-se instrumentele prin care urmează a se acorda despăgubirile astfel încât în temeiul acestui act normativ reclamanta este îndreptățită la acordarea unordespăgubiri efectiveconstând în valoarea de circulație a imobilului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 296 Cod.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul reclamantei și, în consecință, va menține ca sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 63 din 14.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
în
Semnează grefier șef
RED.
DACT. 5.EX./08.07.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Eugenia Pușcașiu
