Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILA NR.160/

Ședința publică de la 23 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon

Grefier - -

S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:

1) apelantul reclamant, domiciliat în G,-;

2) apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect. 1,

în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în, str. I-a, nr. 180 jud. și, cu sediul în, str. a --a, nr. 248, jud. T împotriva sentinței civile nr. 2209 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - secția civilă, comercială și de contencios administrativ - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata-pârâtă SA avocat conform împuternicirii avocatiale nr.-/2008 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și conform art.150 cod pr.civilă acordă cuvântul părtilor.

Apărătorul intimatei-pârâte SA, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de apelantul-reclamant și admiterea apelului declarat de apelanta-reclamantă AVAS

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.

CURTEA

Asupra apelurilor civile de față;

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Tulcea sub nr.162/2005, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.303/17 decembrie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin care s-a dispus respingerea notificării de restituire în natură a unei cherhanale, a unei ghețării și a suprafeței de 2000 mp teren situat în, județul

În motivare s-a arătat că, în temeiul Legii 10/2001 a notificat Primăria în vederea restituirii în natură a unei cherhanale, a unei ghețării și a suprafeței de 2000 mp teren, aflate pe malul stâng al și a unei suprafețe de teren pe malul drept al.

Primăria a înaintat notificarea și actele anexă către "" SA care este unitatea deținătoare a imobilelor.

Întrucât SC "" SA este societate cu capital integral de stat, reclamantul a notificat și APAPS B cu solicitarea restituirii în natură a imobilelor.

Pe rolul Tribunalului Tulceaa fost înregistrat și dosarul nr.4563/2002 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2568/30.12.2004, însă până la soluționarea acestui dosar, pârâta AVAS a emis decizia nr.303/17.12.2004.

Prin sentința civilă nr.1032/8.06.2005, Tribunalul Tulceaa admis contestația și a anulat decizia nr.303/17.12.2004 emisă de AVAS B, iar prin decizia civilă nr.2/C/9.01.2006 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins ca nefondat apelul declarat de AVAS

Ulterior, prin decizia nr.493/23.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul formulat de AVAS B, s-au casat ambele hotărâri mai sus menționate și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, reținând că, potrivit art.29 al.3 din Legea 10/2001 măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art.26 al.1 din lege fiind aplicabile în mod corespunzător.

Ori, în cauză este de necontestat că imobilele în litigiu se găseau la data formulării notificării, în patrimoniul SC "" SA, societate comercială din portofoliul AVAS, privatizată de aceasta la data de 16 mai 2003, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.CT 19 din 16 mai 2003.

Ca atare, în mod greșit s-a reținut că AVAS nu era abilitată să emită decizie privind soluționarea notificării, întrucât nu mai avea calitatea cerută de lege, de "unitatea deținătoare" a imobilului.

Instanța supremă a dispus că, cu prilejul rejudecării, prima instanță urmează a examina dacă pârâta AVAS, în calitatea sa de entitate investită potrivit legii cu soluționarea notificării, a dat o rezolvare corectă cererii contestatorului și respectiv dacă actele prezentate de acesta în susținerea pretențiilor vizând acordarea măsurilor reparatorii îndeplinesc cerințele unor "acte doveditoare" în înțelesul art.23 din lege, sintagmă care face trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ au efect translativ sau declarativ de proprietate care poate genera o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei ce îl invocă.

În rejudecare, s-a format pe rolul Tribunalului Tulcea dosarul cu nr- la care reclamantul, prin apărător, a depus declarația aut.sub nr.503/30.07.2007 a BNP din G, precum și un extras din registrul pentru impozitul de clădiri al orașului.

În apărare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare arătând că actul - permisiune eliberat de Primăria orașului, prin care i s-a încuviințat defunctului construirea unei ghețării din lemn și a unei cherhanale de cărămidă nu constituie titlu de proprietate.

S-a mai invocat de asemenea că, extrasul din Registrul proprietăți din anul 1936 elaborat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană T și copia de pe actul - permisiune nu fac dovada că autorul contestatorului avea calitate de proprietar asupra imobilelor ce fac obiectul notificării la momentul preluării în proprietatea statului, acesta neaducând nici o dovadă în acest sens.

A mai arătat pârâta că numele autorului contestatorului nu se regăsește în cuprinsul Legii 119/1948, în baza căreia a afirmat că a fost preluat imobilul în litigiu, de asemenea nu a fost depus nici un proces verbal de preluare a imobilului în proprietatea statului.

Solutionând pe fond cauza Tribunalul Constantaa pronunțat sentința civilă nr.2209 din 28 noiembrie 2007 prin care a admis în parte plângerea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtii Primăria Orasului, SA Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

A fost anulată decizia nr.303 din 17 decembrie 2004 emisă de Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului

A fost obligată pârâta AVAS să propună prin decizie motivată reclamantului acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în, pe malul stâng al, str.- judetul T, compus din suprafata de 1288 mp teren, o cherhana din cărămidă în suprafață construită de 343 mp și o ghetărie din lemn cu acoperis din stuf, corespunzător valorii de piață a imobilului.

A fost respinsă cererea de restituire în natură ca nefondată.

A fost respinsă exceptia de tardivitate a emiterii deciziei nr.303/2004 ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanta de fond a retinut că în speță sunt incidente dispozițiile art.27(1) din Legea nr.10/2001 și că reclamanta având calitatea de persoană îndreptățită are dreptul la despăgubiri civile în condițiile legii speciale, iar unitatea care a fost obligată la aceste despăgubiri este AVAS care a efectuat privatizarea.

A fost respinsă exceptia tardivității emiterii deciziei nr.303/2004 cu motivarea că legea nu prevede nici o sanctiune pentru nerespectarea termenului de 50 de zile prevăzut de art.23 din Legea nr.10/2001.

De asemenea a fost respinsă cererea de restituire în natură conform dispozițiilor art.26 al.1 din Legea nr.10/2001.

În termen legal împotriva sentintei civile nr.2209 din 28 noiembrie 2007 au declarat apel reclamantul și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului.

Apelul declarat de reclamantul vizează respingerea cererii de restituire în natură și obligarea pârâtei AVAS să propună prin decizie motivată acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001.

1.Motivarea instantei potrivit dispozițiilor art.27(1) din Legea nr.10/2001, arată că reclamantul este persoană îndreptățită la despăgubiri în condițiile legii este vădit ilegală, întrucât imobilul a cărui restituire a solicitat-o nu a fost expropiat, nu a ieșit niciodată din patrimoniul celui în cauză.

În această situație se impunea restituirea în natură nu acordarea de despăgubirei civile.

2.Cu privire la despăgubirea persoanei îndreptățite de către AVAS prin fondul Proprietatea a concluzionat că această formă de despăgubire este inacceptabilă întrucât acest fond nu funcționează la ora actuală.

Față de cele mentionate mai sus a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Apelul declarat de către Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului.

Motivează apelul arătând că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în condițiile art.3 și 4 al.2 din Legea nr.10/2001 și nici a proprietății imobilului a cărui restituire a solicitat-

Ignorându-se dispozițiile Legii nr.10/2001 instanta de fond a pronunțat o solutie nelegală și netemeinică.

În aceste condiții se impune mentinerea ca legală și temeinică a deciziei 303 din 17 decembrie 2004.

Față de cele mentionate mai sus, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, curtea constată că apelul este nefundat pentru următoarele:

Pornind de la ratiunea adoptării Legii nr.10/2001 privind situația juridică a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în contextul profund reparatoriu este de precizat că, prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile săvârșite de stat.

Conform dispozițiilor art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Imobilul situat în orasul, pe malul stâng al, str.-, judetul T, compus din suprafata de 1288 mp teren, o cherhana din cărămidă în suprafață construită de 343 mp și o ghetărie din lemn cu acoperis din stuf a fost preluat de stat în mod abuziv fără titlu (adresele nr.- din 19 octombrie 1948 și nr.- din 19 octombrie 1948).

Această preluare s-a realizat în cursul anului 1948, în perioada nationalizării.

Cu autorizația (permisiunea) de constructie eliberată de Primăria, coroborate cu actele de stare civilă, adresele și expertiza s-a făcut dovada că, tatăl reclamantului a dobândit proprietatea imobilul în litigiu și a fost preluat abuziv

Reclamantul s-a legitimat ca autor al defunctului cu actele de stare civilă.

Prin notiunea de acte doveditoare, în sensul art.22 din Legea nr.10/2001, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară), care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorului acestuia (acte de stare civilă, certificat de moștenitor), acte juridice sau sustineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.

Conform dispozițiilor art.22/1 alin.(1) din Legea nr.10/2001 în absenta unor probe contrare, existenta și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin.(2) în absenta unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că detine imobilul sub nume de proprietar.

În cauză se retine că reclamantul a făcut dovada calității de succesor al defunctului, persoana căruia i s-a preluat în mod abuziv imobilul în litigiu în perioada nationalizării (1948).

Prezumtia instituită de art.22/1 din Legea nr.10/2001, în sensul că imobilul în litigiu a fost în proprietatea autorului reclamantului, care a fost preluat în mod abuziv, nu a fost rasturnată de către pârâta AVAS care sustine în mod gresit că reclamantul nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul art.3 și 4 al.2 din Legea nr.10/2001 și nu a făcut dovada calității de proprietar.

Imobilul în litigiu a cărui restituire a solicitat-o reclamantul, în prezent se află în patrimoniul unității SA, societate care a fost privatizată iar restituirea în natură nu este posibilă, fapt retinut de altfel și de către instanta de fond.

Potrivit dispozițiilor art.27 al.1 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidentiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altfel decât cele prevăzute la art.21 al.1 și 2 persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, în situația imobilelor prevăzute la al.1 și 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiilor art.27 al.1 fiind aplicabile în mod corespunzător.

În speță, fiind îndeplinite condițiile legale mai sus mentionate, în mod corect instanta de fond după anularea deciziei nr.303 din 17 decembrie 2004 emisă de AVAS a obligat-o să propună prin decizie sau dispoziție motivată acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul situat în, pe malul stâng al, str.-, judetul T, compus din suprafata de 1288 mp teren, o cherhana din cărămidă în suprafață construită de 343 mpă și o ghetărie din lemn cu acoperis din stuf.

Pentru considerentele expuse, curtea în baza art.296 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate apelurile declarate de către reclamant și pârâta AVAS împotriva sentintei civile nr.2209 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, apelurile civile declarate de:

1) apelantul reclamant, domiciliat în G,-;

2) apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect. 1,

în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în, str. I-a, nr. 180 jud. și, cu sediul în, str. a --a, nr. 248, jud. T împotriva sentinței civile nr. 2209 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - secția civilă, comercială și de contencios administrativ - în dosarul nr-.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică,azi 23.06.2008.

Președinte Pentru jud.- aflată

- în se semnează conf.art.261

Al.2 cpp

PRESEDINTE INSTANTA

Grefier

- -

Jud.fond:

Red.dec.jud./08.07.2008

Tehnored.gref.- 6 ex.

11.07.2008

Președinte:Vanghelița Tase
Judecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Constanta