Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 160
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant -. domiciliat în,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 50 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant -., lipsind intimații pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, județul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul reclamant -. precizează că a formulat notificare în anul 2005 și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea formulată la 28.11.2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr.-, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Comunei și Primarul Comunei, județul D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Dispoziției nr.503/15.10.2007, prin care i s-a respins cererea de restituire a suprafeței de teren solicitată în natură și despăgubiri pentru construcția ce a existat pe acest teren.
A mai solicitat acordarea în natură a terenului intravilan existent, liber, în suprafață de 640 mp. situat în punctul "La Șosea", cu următoarele vecinătăți: N -, S -, E - DE 70, V- restul proprietății, precum și acordarea de despăgubiri pentru imobilul - construcție care a aparținut autorilor săi și care a fost demolat în urma exproprierii.
De asemenea, reclamantul a solicitat să fie repus în termen și să se constate că notificarea a fost făcută în termenul legal.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1962, numiților G și C li s-a preluat terenul și imobilul prin Decretul de expropriere nr.123, în vederea construirii, fără ca cei doi să primească vreo despăgubire.
A arătat că este moștenitorul părinților săi, iar în urma apariției Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr.10/2001, a solicitat de la primărie despăgubiri pentru imobil și acordarea în natură a terenului, care este liber de construcții.
Că, în urma notificării cu nr.517/N/2005 din 14.11.2005, Primarul comunei a răspuns cu Dispoziția nr.503/01.11.2007 prin care i s-a comunicat că notificarea este tardivă, deși aceasta a fost formulată în termen.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
La data de 28.03.2008, reclamantul a depus precizare la acțiune prin care a arătat că terenul fiind parțial liber, iar prin modificarea art.1 a acestei legi s-au introdus 4 noi alineate, în speță fiind vorba de alin.21, o parte din teren fiind liber, respectiv 640 mp. a considerat că prin apariția acestui nou alineat, este repus în termen privind notificarea formulată.
A precizat că la data când a apărut inițial Legea nr.10/2001 terenul se afla în extravilan, iar la data apariției Legii nr.247/2005, acesta apărea în zona industrială extinsă intravilan, astfel că din acest moment și prin modificarea art.1 cu introducerea alin.21, se putea solicita terenul ce face obiectul notificării.
Reclamantul a mai arătat că în condițiile în care nu ar fi repus în termen, ar însemna ca Legea nr.10/2001 să fie interpretabilă, în sensul limitării termenului de restituire a bunurilor preluate abuziv, iar Legea nr.10/2001 să fie aplicabilă în mod temporar, ceea ce vine în contradicție cu finalitatea Legii nr.10/2001 de a repara și a repune în situația anterioară, pe cât posibil, persoanele care au fost deposedate în mod ilegal de bunurile imobile de către regimul comunist.
Reclamantul a învederat că interpretarea în sensul că notificarea este tardiv formulată, Legea nr.10/2001 prevăzând astfel un termen de decădere, vine în contradicție și cu dispozițiile art. 6 din CEDO privind existența unui proces echitabil și art. 1 din Protocolul nr.1, privind respectarea dreptului de proprietate.
Reclamantul a depus la dosar raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.2940/CIV/2004 al Tribunalului Dolj și adresa nr.2464/08.08.2005 emisă de Primăria Comunei, județul
Prin sentința civilă nr.50 din 13 februarie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamantul -., în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei și Primarul Comunei.
S-a reținut că prin dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, s-a prevăzut o procedură specială de formulare a cererii de restituire și de soluționare a acesteia, procedură care include etapă administrativă prealabilă și obligatorie.
Că, potrivit art. 22 din Legea nr.10/2001 cu modificările si completările ulterioare, procedura administrativă instituită de legea specială reparatorie, se declanșează prin notificarea adresată de persoana îndreptățită către deținătorul bunului, termenul de depunere a notificării fiind de 12 luni calculat de la data intrării în vigoare a legii, adică de la data de 14.02.2001, termenul împlinindu-se la data de 14.02.2002.
S-a mai reținut că nerespectarea termenului de 12 luni stabilit de art. 22 din Legea nr.10/2001 atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în temeiul Legii nr.10/2001 și potrivit procedurii speciale prevăzute de această lege.
Dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001 au constituit obiect al controlului de constituționalitate, pe considerentul că textul limitează grav dreptul de proprietate ca drept fundamental al omului, iar prin decizia nr. 388/2006 Curtea Constituțională a statuat că termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 în interiorul căruia trebuie formulată notificarea, nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.
De asemenea, prevederile art. 22 din Legea nr.10/2001 dau expresie competenței constituționale legiuitorului de a stabili conținutul și limitele proprietății, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană potrivit cărora, dispozițiile referitoare la protecția proprietății nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care la consideră necesare, pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Pe de altă parte, tot Curtea Constituțională a statuat că instituirea unui termen de decădere pentru exercitarea drepturilor procesuale nu este de natură să aducă atingere accesului liber la justiție, drept consacrat constituțional în art. 21 din Constituție, iar in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Z și alții contra Regatului Unit, s-a statuat că accesul la un tribunal nu este absolut și poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau de decădere.
În același timp, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește Legea nr.247/2005, cu toate că aceasta a adus modificări Legii nr.10/2001, din cuprinsul său se poate constata că acest act normativ nu a deschis posibilitatea depunerii unor noi cereri de retrocedare, așa cum s-a prevăzut în cazul legilor fondului funciar, dispozițiile Legii nr.247/2005 nevizând extinderea domeniului de aplicare a Legii nr.10/2001, a sferei persoanelor îndreptățite la restituire și nici a perioadei de referință.
Prin urmare, întrucât Legea nr.247/2005 nu a repus pe foștii proprietari în termenul de formulare a notificării în temeiul Legii nr.10/2001, orice cerere de restituire formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și depusă la deținătorul bunului după apariția Legii nr.247/2005, apare ca fiind tardivă.
In speță, tribunalul a constatat că reclamantul -. a formulat la 14.11.2005 cererea sa de retrocedare în natură sau stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi G și Constanta, imobil expropriat de la aceștia în anul 1962, deci cu mult după împlinirea termenului de 12 luni prevăzut de art. 22 din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel încât în mod corect Primăria Comunei a respins ca tardivă solicitarea reclamantului.
Tribunalul a constatat de asemenea, că este legală și temeinică Dispoziția nr. 503/15.10.2007 emisă de Primarul Comunei, prin care s-a respins ca tardivă cererea de restituire formulată la 14.11.2005 de către reclamantul -., în temeiul Legii nr.10/2001.
În același timp, instanța de fond a apreciat că Legea nr.10/2001, respectând dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană și art. 21 din Constituție, nu prevede nici o interdicție privind formularea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, dreptul de proprietate putând fi protejat oricând pe calea acțiunii în revendicare de drept comun.
S-a reținut că, în sensul admisibilității acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun, după apariția Legii nr.10/2001, s-au pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 33/09.06.2008, prin care au admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, reclamantul -., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că Tribunalul Dolja interpretat greșit art. 1 alin. 21din Legea nr.247/2005, care a completat și modificat Legea nr.10/2001, privind termenul pentru depunerea notificării.
Că, prin modalitatea de interpretare dată de Tribunalul Dolj, rezultă că Legea nr.10/2001 se aplică temporar, numai până la o anumită perioadă, astfel că efectele acestei legi nu pot să profite decât pentru o perioadă foștilor proprietari.
A susținut în continuare că în cazul în care aceștia nu pot depune notificarea până la data prelungirii termenului din considerente obiective, înseamnă că notificarea nu mai are eficiență și pe cale de consecință, legea nu mai poate fi aplicată.
A învederat că în ceea ce-l privește pe apelant nu se poate uza de acțiunea în revendicare pentru un bun imobil care nu mai există, singura măsură reparatorie ce ar putea fi acordată fiind măsura sub forma despăgubirilor acordate în baza Legii nr.10/2001.
A susținut că în perioada Legii nr.10/2001 terenul a avut regim de extravilan și ulterior, după modificarea acestui act normativ, a devenit prin PUZ - ul comunei teren intravilan din zona industrială extinsă, nefiind folosit de vreo instituție sau societate comercială industrială.
Apelantul a mai susținut că în condițiile în care nu ar fi repus în termen pentru depunerea notificării, ar însemna că Legea nr.10/2001 să fie interpretată în sensul limitării termenului de restituire a bunurilor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 să fie aplicabilă temporar, venind în contradicție cu finalitatea acestei legi și în contradicție atât cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, cât și cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
A susținut de asemenea că, chiar dacă se invocă practica instanței europene, cazuistica invocată nu privește dreptul de proprietate care este consacrat în Constituție ca un drept imprescriptibil, opozabil tuturor.
A concluzionat în sensul că, prin soluția pronunțată Tribunalul Dolja încălcat dispozițiile art. 21 din Constituție și prevederile înscrise în Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Apelul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate de contestatorul -., în raport de dispozițiile art. 295 Cod pr. civilă,Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 22 din Legea nr.10/2001, dispoziții care reprezintă sediul materiei în ceea ce privește termenul pentru depunerea notificărilor ( a cererilor pentru restituirea imobilelor preluate abuziv).
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Art. 22 alin. 5 din aceeași lege, prevede în mod expres că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. 1 din lege a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001 cu încă 6 luni, termenul pentru depunerea notificării fiind deci de 12 luni, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, respectiv 14 februarie 2001, până la data de 14 februarie 2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr.10/2001, nedepunerea notificării în termenul de 12 luni prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin cele două ordonanțe de urgență, are așadar drept consecință decăderea din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dispozițiile legale citate au caracter imperativ și trebuie aplicate întocmai, neputând da naștere la o altă interpretare.
În speță, este de necontestat că apelantul reclamant -. a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, cu depășirea termenului de 12 luni prevăzut de art. 22 din lege, notificarea formulată fiind înregistrată la Primăria comunei, județul D sub nr.517/N/14 noiembrie 2005.
În condițiile în care Legea nr.10/2001 prevede expres că ultima zi pentru depunerea cererilor de restituire a imobilelor ce formează obiectul Legii nr.10/2001 a fost 14 februarie 2002, iar notificarea formulată de reclamant a fost înregistrată la 14 noiembrie 2005, în mod corect Tribunalul Dolja reținut că notificarea nu a fost formulată în termenul legal.
Susținerea reclamantului referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor art.1 alin.21din Legea nr.247/2005 este lipsită de relevanță juridică, deoarece din prevederile legale la care reclamantul face trimitere nu rezultă că termenul pentru depunerea notificărilor stabilit în baza Legii nr.10/2001 a fost prelungit.
Legea nr.247/2005, deși a adus modificări substanțiale Legii nr.10/2001, nu a deschis posibilitatea depunerii de noi notificări și nici nu a repus în termenul de formulare a notificării în temeiul Legii nr.10/2001, pe foștii proprietari care au pierdut termenul stabilit prin art. 22 din această lege.
În aceste condiții, critica apelantului reclamant sub acest aspect este nefondată și urmează a fi înlăturată.
De altfel, soluția Tribunalului Dolj nu s-a raportat în nici un fel la dispozițiile art.1 alin.21din Legea nr.247/2005, ci la dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001, așa cum a reținut și Tribunalul Dolj, au constituit obiect al controlului de constituționalitate, pe considerentul că textul limitează grav dreptul de proprietate ca drept fundamental al omului, Curtea Constituțională a României pronunțând decizia nr.388/2006.
Prin această decizie Curtea Constituțională a statuat că termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru formularea notificării nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, prevederile art. 22 din lege fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea referitoare la faptul că prevederile Legii nr.10/2001 sub aspectul limitării termenului de depunere a notificărilor vin în contradicție și cu dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este de asemenea nefondată.
În art. 21 din Constituție, accesul liber la justiție este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în art. 6 pct. 1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, o componentă a acestui drept fiind dreptul de acces la instanță.
Dreptul de acces la instanță nu este însă un drept absolut, acesta putând suferi limitări din partea puterii de stat, cum ar fi termenele legale de prescripție sau de decădere cu scopul salvgardării altor interese, precum și drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice, etc.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, această instanță statuând constant că pot fi aduse restricții exercițiului dreptului de acces, întrucât acest drept prin chiar natura sa cere o reglementare din partea Statului, reglementare care poate în timp și spațiu în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor, dar și de necesitatea asigurării unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese ( hotărârea Golder contra Marii Britanii din 1975 ).
Față de aspectele arătate se constată că susținerile apelantului reclamant, în sensul că dispozițiile din Legea nr.10/2001 prin care se stabilește termenul pentru depunerea notificărilor vine în contradicție cu art. 21 din Constituție, dar și cu art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO și art. 6 din CEDO, sunt neîntemeiate, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Susținerea apelantului întemeiată pe faptul că acesta nu mai poate uza de acțiunea în revendicare, întrucât bunul imobil nu mai există, cât și cea referitoare la faptul că terenul ce a format obiectul notificării a avut regim de teren extravilan devenind ulterior teren intravilan, nu se impun a fi examinate de C, în condițiile în care soluția a fost dată pe cale de excepție.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de reclamant este nefondat și în baza art. 296 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant -., împotriva sentinței civile nr. 50 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, județul
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./5 ex.
27.05.2009
Jud.fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
