Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 160/A/2009
Ședința publică din 14 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 619 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUN. C-N, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 7 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Se constată că prin registratura instanței, la data de 13 mai 2009, reclamantul apelant, prin avocat, a depus la dosar "Concluzii scrise".
CURTEA
Prin sentința civilă nr.619 din 20.11.2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului prin mandatar împotriva pârâtului Primarul municipiului C-N având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Prin dispoziția de respingere a notificării nr. 853 din 04.02.2008, emisă de Primarul municipiului C-N în soluționarea notificării înregistrată sub nr. 1424 din 26.03.2001, ce a format obiectul dosarului intern nr. 3718, fost respinsă cererea privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul construcție și teren situat în mun. C-N,--4, motivat de faptul că reclamantul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii după fostul proprietar tabular al imobilului.
Imobilul construcție și teren situat în mun. C-N,--4, înscris în CF nr. 980 C, nr. top 3658 și 3659, proprietatea tabulară a numitei, a trecut în proprietatea Statului, ca bun părăsit, prin Sentința civilă nr. 6146/08.10.1976 a Judecătoriei Cluj -N, dată în aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 111/1951 iar în baza Decretului de expropriere nr. 231/1984 a fost transcris în favoarea Statului Român în CF nr. 95339.
Contrar susținerilor sale, reclamantul nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la a beneficia de măsuri reparatorii pentru acest imobil, nereușind să probeze transferul dreptului său de proprietate de la proprietara tabulară către antecesorii săi.
Astfel nu a dovedit existența actului de vânzare, cu atât mai puțin împrejurarea forței majore invocată, și anume că actul s-a pierdut în timpul războiului. De asemenea nu s-a dovedit în cauză că preluarea imobilului în proprietatea Statului s-a realizat de la antecesorii reclamantului sau că aceștia ar fi plătit impozitul aferent.
Independent de a analiza dacă în condițiile Legii nr. 10/2001, dovada dreptului de proprietate poate fi primită prin simpla deținere a unui antecontract de vânzare-cumpărare, martorii audiați nu au fost în măsură să indice identitatea dintre imobilul ce constituia locuința antecesorilor reclamantului și cel ce formează obiectul prezentului litigiu.
În ceea ce privește dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat faptul că în speță nu s-a contestat calitatea reclamantului de moștenitor după antecesorii săi, chestiunea litigioasă constând în dovedirea calității sale de persoană îndreptățită la a beneficia de măsuri reparatorii, în sensul dovedirii dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului prin transmiterea acestuia de la proprietarul tabular către antecesorii săi.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, reținând că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea ei în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
Astfel, criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea și netemeinicia întrucât susține apelantul, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a situației de fapt.
Apelantul susține că lipsa înscrierii în cartea funciară a dreptului antecesoarei sale nu echivalează automat cu lipsa calității de proprietar.
Imobilul a fost dobândit de antecesoarea lui în 1939 printr-un act sub semnătură privată, ce într-adevăr nu a fost operat în cartea funciară, dar până la momentul preluării imopbilului a fost folosit de antecesoarea sa, care s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Din această perspectivă a folosirii imobilului vreme de peste 37 ani, apelantul susține că operează uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății.
Apelantul a învederat că uzucapiunea poate fi invocată și în apel față de dispozițiile art.1842 civ. și că invocă uzucapiunea ca mijloc de probă a proprietății imobiliare a antecesoarei reclamantului la data preluării de către stat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor art.24 din Legea 10/2001 a actelor de la dosar, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din actele de la fila 54-55, căsătorită, antecesoarea reclamantului (bunica acestuia) a fost înscrisă în evidențele circulației funciare a municipiului C, cu imobilul din--4, având obligația în calitate de contribuabil de a plăti impozitul anual aferent după acest imobil.
Or, având în vedere aceste aspecte, se impunea examinarea de către instanța de fond a incidenței dispoziției art.23.1. lit."d" și art.24 din HG 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001.
Astfel, potrivit art.23.1 lit."d" din HG 250/2007 prin acte doveditoare se înțelege "orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau antecesorul său; extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, iar în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată.
Potrivit art.24 din Legea 10/2001 în absența unor probe contrare existente și după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea reținută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Din perspectiva acestor dispoziții legale raportat si la faptul că antecesoarea reclamantului casat este mentionata si in condiderentele Sentintei Civile nr 6146/8 oct1976 a Judecatoriei Cluj N fila 15 - ca detinatoare a imobilului din litigiu, si a faptului ca aceasta figura în evidențele fiscale ale circumscripției financiare C, Curtea de Apel, reține că nu s-a cercetat fondul cauzei de către instanța de fond.
Cum prima instanță a respins acțiunea pe excepție și nu a cercetat fondul cauzei prin prisma dispoz.art.23.1 lit."d" din HG 250/2007 și art.24 din Legea 10/2001 urmează a se admite apelul, a se desființa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.619 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - -
Red./PE/CA
26.05.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
