Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 161
Ședința publică din data de 30 mai 2008
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de contestatorii prin mandatar, domiciliați în B,-- 3,.A,.2,.16, sector 6, împotriva sentinței civile nr.263 pronunțată la data de 28 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații în contestație Municipiul C prin primar, cu sediul în-, jud.P și, domiciliat în C,-, jud.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 mai 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față,constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, prin mandatar a solicitat în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului C prin primar și Gh. anularea dispoziției nr.8568 din 28.01.2006 emisă de Primarul mun.C, restituirea în natură a terenului în suprafață de 500. situat în C,jud.P, precum și obligarea pârâtului la daune interese în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
In motivarea cererii contestatorul a susținut că intimata Primăria mun.C i-a respins notificarea cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a terenului solicitat, afirmație care contravine flagrant dispozițiilor nr.HG498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare unitară a Legii ner.10/2001.
A mai arătat contestatoarea că actul normativ citat prevede la capitorul I, pct. 1 lit. e că în cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluționarea notificării se va face în raport cu împrejurarea că imobilul se regăsește în patrimoniul statului, ceea ce constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
In dovedirea acțiunii la dosar s-au depus acte iar intimata Municipiul C - prin primar a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată.
- 2 -
La data de 26 noiembrie 2007 contestatoarea a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul solicitând introducerea în cauză a numitului Gh.
In motivarea cererii contestatoarea a susținut că expertiza topografică efectuată în cauză a constatat că terenul în litigiu este deținut de către Gh. și ca atare se impune introducerea sa în cauză.
La data de 21 ianuarie 2008, Gh. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată cu motivarea că stăpânește terenul în litigiu din anul 1962 edificându-și și o locuință și în atare situație exercitând o posesie pașnică, utilă și publică fără a fi deranjat de nimeni se impune a se respinge contestația ca nefondată.
După administrarea probatoriilor cu acte, interogatoriu și expertiză de specialitate, Tribunalul Prahovaa pronunțat la 28 ianuarie 2008, sentința civilă nr.263 prin care a respins ca neîntemeiată contestația cu motivarea în esență că nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate din anul 1937- data când autorul contestatoarei a fost pus în posesie cu terenul în litigiu și până la pretinsa dată a preluării, nu s-a dovedit pretinsa preluare abuzivă a terenului de către stat iar contestatoarea nu se poate prevala de dispozițiile legale invocate întrucât nu se poate verifica dacă după data preluării imobilul în cauză s-a regăsit în patrimoniul statului cu atât mai mult cu cât expertul desemnat în cauză a constatat că terenul este în prezent proprietate particulară fiind stăpânit de Gh., care a edificat construcții pe acest teren.
Impotriva sentinței a declarat apel în termen legal contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că prima instanță deși investită cu soluționarea unei contestații cu mai multe capete de cerere nici în dispozitiv și nici în motivare nu face referire la capete de cerere nr.2,3 și 4.
In plus, deși s-a formulat și o cerere incidentală de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca reclamantul instanța de fond a lăsat nesoluționată și această cerere.
Arată în continuare apelanta că instanța a motivat formal respingerea primului capăt de cerere prin aceea că nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului de către stat încălcând flagrant dispoz.H, nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în raport cu care, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element- faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă- deci, fără titlu,
Cât privește al doilea capăt de cerere- restituirea în natură a imobilului, apelanta susține că în cauză motivul preluării bunurilor autorului sau nu a fost existența unei cauze de utilitate publică ci expresia regulilor regimului totalitar din acea perioadă care a transformat dreptul de proprietate iar, față de caracterul abuziv al preluării, dreptul de proprietate al intervenientului forțat G nu a existat nici un moment astfel încât comparând titlurile deținute de părți este evident că cel emanând de la autorul contestatoarei este preferabil.
O ultimă critică invocată de apelantă vizează nemotivarea în drept a hotărârii, situație față de care, se arată că au fost încălcate de către prima instanță
- 3 -
dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 Cod pr.civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină.
Se solicită pentru motivele arătate admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în cauză constată că apelul este fondat și va fi admis în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă dar în limitele ce se vor arăta în continuare.
Față de prevederile art. 10 și 26 alin. (1) din Legea nr.10/2001 republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
In speță, prin acțiunea cu care a investit instanța fondului contestatoarea a invocat nelegalitatea dispoziției de respingere a notificării de către intimata Primăria municipiului C cu privire la restituirea în natură a imobilului care a aparținut autorului său fiind preluat abuziv de stat.
Din actele dosarului a rezultat fără echivoc că defunctul decedat la 3 martie 1991 lăsat prin testament întreaga sa avere mobilă și imobilă numitei -contestatoarea din litigiul de față.
Cu procesul verbal din 28 august 1937 (fila 12 dosar fond) s-a făcut dovada existenței în patrimoniul defunctului a unui teren în suprafață de 500. pe raza localității --jud.
Din răspunsurile la interogatoriul luat la cererea contestatoarei intervenientului G (fila 109 dosar) rezultă că în urma unui schimb cu fostul S Popular al orașului C, prin comasare în anul 1962 lotul de teren cu care autorul contestatoarei fusese pus în posesie a ajuns în posesia intervenientului fiindu-i predat de Sfatul Popular al orașului
In acest context probator instanța de fond greșit reține că în cauzănu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a terenului ce a făcut obiectul notificării adresate Primăriei ca entitate investită cu soluționarea acesteia.
Această motivare ignoră dispozițiile cuprinse în capitolul I lit. e din Norma metodologică din 7.03.2007 de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care prevede că,sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituite revine persoanei care pretinde dreptul iar în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, de exemplu decizia administrativă nu este găsită iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă,
In raport cu cele mai sus arătate Curtea constată că în speță s-au dovedit de către contestatoare proprietatea autorului său asupra bunului ce a făcut obiectul notificării, deținerea legală a acestuia la momentul deposedării abuzive precum și a calității de persoană îndreptățită la restituire în condițiile art. 3 alin.(1) șit.a și art. 23 din Legea nr.10/2001 republicată.
- 4 -
Cât privește cererea de restituire în natură a terenului din constatările expertizei topografice întocmite în cauză de expert (67-68 dosar fond) rezultă că terenul nu este liber fiind ocupat de construcțiile edificate de intervenientul Gh.
In atare situație fiind incidente disp. art. 10(1) din Legea nr.10/2001 republicată restituirea se va converti în măsurile reparatorii prin echivalent înscrise în alin. (10) al textului legal mai sus citat.
Concluzionând, sub acest aspect Curtea admițând apelul contestatoarei va schimba în tot sentința în sensul că va admite în parte contestația, va anula dispoziția nr.8568/28 decembrie 2006 emisă de primarul municipiului C și în baza art. 26 din Legea nr.10/2001 obligă Primăria municipiului C ca prin decizie/dispoziție motivată să acorde contestatoarei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Va fi respinsă în rest cererea astfel cum a fost precizată întrucât sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001 care este o lege specială ce reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 excede formulării unor solicitări pe drept comun de genul chemării în judecată a altor persoane în condițiile art. 57 - 59 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorii prin mandatar, domiciliați în B,-- 3,.A,.2,.16, sector 6, împotriva sentinței civile nr.263 pronunțată la data de 28 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații în contestație Municipiul C prin primar, cu sediul în-, jud.P și, domiciliat în C,-, jud.
Schimbă în tot sentința în sensul că admite în parte contestația.
Anulează dispoziția nr.8568/28 decembrie 2006 emisă de primarul municipiului C și în baza art. 26 din Legea nr.10/2001 obligă Primăria municipiului C ca prin decizie/dispoziție motivată să acorde contestatoarei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Respinge în rest cererea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - C -
GREFIER,
- -
- 5 -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.CS/CO
7 ex./05.06.2008
f- Trib.
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan
