Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/
Ședința publică din 15 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamantul și continuat de, domiciliată în C,-, -.A,.3, jud. C, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1465 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă reprezentată de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 44/2009 - Baroul București și intimatul pârât Primarul Orașului reprezentat de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 65787/8.04.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelantei reclamante solicită, în completarea probatoriului referitor la situația juridică a străzii ce se suprapune pe lotul 198, să se revină cu adresă către Primăria orașului.
Instanța respinge cererea formulată de apelantă prin apărător, urmând să aprecieze asupra răspunsului primăriei la pronunțarea hotărârii.
Având din nou cuvântul pentru apelantă, apărătorul acesteia apreciază că, pentru identificarea corectă a terenului, se impune efectuarea unui alt raport de expertiză așa cum a dispus inițial instanța de fond și ulterior a revenit asupra acestei dispoziții.
Cu privire la proba solicitată, apărătorul intimatului pârât lasă la aprecierea instanței dacă se apreciază că expertul nu a precizat vecinătățile imobilului, însă este evident că în schița anexă la raport apare terenul identificat.
Deliberând, instanța respinge proba cu expertiză ca nefiind concludentă și utilă cauzei.
Reținând că părțile nu mai au alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanta reclamantă, apărătorul acesteia pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru intimatul pârât, se solicită de către apărătorul acestuia respingerea apelului, apreciind că în mod corect prima instanță a concluzionat că imobilul în litigiu nu se află sub incidența Legii 10/2001, întrucât proprietatea asupra acestuia nu s-a pierdut niciodată.
Dacă se apreciază totuși că s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, să se facă aplicarea prevederilor art. 10 al.2 din Legea 10/2001 și ale art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, în sensul ca măsurile reparatorii să se stabilească prin echivalent.
Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, în rejudecare, constată:
Prin decizia civilă nr. 6983/13.11.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție-secția civilă și de proprietate intelectuală în dosar -, a fost admis recursul formulat de recurentul reclamant și continuat de moștenitoarea acestuia, cu consecința casării deciziei nr. 64/C/26.03.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA -secția civilă și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de apel.
Înalta Curtea statuat asupra nelegalității soluției recurate prin prisma faptului că a fost pronunțată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, având în vedere că abia la termenul de judecată din 13 noiembrie 2008
(în fața instanței de recurs) a făcut cunoscut instanțelor că recurentul-reclamant a decedat la 8 octombrie 2007, depunând în acest sens și certificatul de deces.
S-a constatat că în aceste condiții hotărârea pronunțată în apel este lovită de nulitate absolută, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dosarul a fost reînregistrat sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA.
Reluând, în apel, criticile de nelegalitate ale soluției pronunțate asupra fondului, vor fi reținute următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1465/13.09.2007 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, vizând anularea dispoziției nr. 287/28.04.2005, de respingere a cererii de restituire în natură a terenului situat în Sud, lotul 198, în suprafață de 300 mp ( notificarea nr. 205/19.06.2001 ).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a achiesat asupra concluziilor formulate de către entitatea pârâtă și transpuse în considerentele dispoziției, potrivit cu care imobilul în litigiu nu face obiectul prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât nu a fost preluat de către stat.
Acest punct de vedere a fost fundamentat pe conținutul adresei nr. 13571/06.10.2005 a Primăriei Orașului, care atestă că începând cu anul 1940 în evidențele fiscale ale instituției figurează - pentru lotul nr. 198 - din parcelarea: ( nr. matricol 2499/1940 ), ( nr. matricol 98/1958 și 541/1994 ) și
( nr. matricol curent 1620 ), date care se completează și cu extrasele din evidențele fiscale menționate.
S-a avut în vedere de către instanța de fond că expertiza efectuată în cauză a identificat acest lot pe amplasamentul de pe strada -, precum și existența unei străzi de mici dimensiuni, fără denumire, construită pe o suprafață de 94,20 mp.
Tribunalul a stabilit, pe baza datelor furnizate de către autorități, că această cale de acces nu face parte din domeniul public al orașului, neexistând documentație tehnică sau autorizație de construire pentru aceasta.
S-a conchis în sensul că reclamantul are la dispoziție calea acțiunilor petitorii pentru a reintra în posesia bunului său, imobilul neputând face obiectul legii speciale de reparație.
Apelul formulat în cauză este nefondat.
Susținerea apelantei-reclamante conform cu care în mod greșit terenul în litigiu a fost exclus de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, nu pot fi reținute.
Faptul că terenul a fost menționat în evidențele fiscale ale autorității de-a lungul perioadei ce face obiectul Legii nr. 10/2001, pe numele antecesorilor numitului, că ulterior anului 1989 imobilul se afla în evidențele statului cu titular al dreptului de proprietate, fiind deschisă la cererea acestuia matricolă curentă pentru aceeași suprafață de 300 mp în baza certificatului de moștenitor nr. 36/04.06.1997 ( fila 18 dosar fond ) confirmă soluția reținută la fond, în sensul că acest bun nu a intrat în patrimoniul statului, cu titlu valabil ori în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Împrejurarea că titularul dreptului a pierdut posesia bunului, iar un terț - altul decât autoritatea locală, după cum s-a demonstrat - a executat fără autorizație de construire o cale de acces care permite trecerea către Complex, nu atestă aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, ci doar posibilitatea acestuia de a se prevala de prerogativele dreptului său și de a pretinde în instanță, dacă este cazul, pe calea acțiunilor petitorii formulate în contra celui care reclamă un drept propriu, posesia bunului.
Sub acest aspect, este neechivoc faptul că adresa nr. 7760/18.04.2006 a Consiliului Local al orașului confirmă faptul că strada menționată nu face parte din domeniul public al localității, iar împrejurarea că aceasta este ocupată și utilizată de către terțe persoane nu deschide calea acțiunii vizând măsuri reparatorii potrivit legii speciale.
Nici critica referitoare la reevaluarea probei cu expertiză tehnică, consemnată prin încheierea din 6.09.2007 nu constituie un motiv de nelegalitate a soluției, câtă vreme din probele administrate ( și care nu au fost răsturnate prin probe contrarii ), terenul a fost determinat în configurația sa existentă și în planul de parcelare din 1918, având așadar același amplasament.
Or, conform art. 167 cod proc. civilă și art. 129 alin. 5 cod proc. civilă, judecătorul cauzei este în drept să încuviințeze doar probele care conduc la o justă soluționare a cauzei, înlăturându-le pe cele care sunt sau devin neconcludente. Astfel fiind, faptul că judecătorul fondului a reapreciat proba cu expertiză tehnică topografică este legală și fondată pe probatoriul administrat.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză, în raport de disp. art. 295-297 cod proc. civilă nu sunt temeiuri de reformare a hotărârii atacate, va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de reclamantul și continuat de, domiciliată în C,-, -.A,.3, jud. C, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1465 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
6.07.2009
Dact.disp.gref.
4 ex./7.07.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
