Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 162
Ședința publică de la 22 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamantul, domiciliat în Bârlad,- județul V, împotriva sentinței civile nr. 229 din 20 februarie 2007 Tribunalului Vaslui, având ca obiect anularea dispoziției nr.802/01.10.2002 emisă de Primarul Municipiului Bârlad; cauză casată cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei nr.1267 din 26.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția civilă și de proprietate intelectuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru intimații, Primăria Municipiului Bârlad, Primarul Municipiului Bârlad și Consiliul Local Municipal Bârlad; lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al cincilea termen, acordat ulterior repunerii pe rol a cauzei la cererea apelantului.
Consilier juridic depune la dosar împuterniciri date de Consiliul Local Municipal Bârlad, Municipiul Bârlad și Primarul Municipiului Bârlad, filele 53-54. Nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul intimaților, prin reprezentant legal; apelantul prin cererea aflată la fila 16 dosar, solicitând judecata și în lipsă.
Consilier juridic arată că, la momentul emiterii dispoziției contestate în prezenta cauză în beneficiul reclamantului-apelant s-a apreciat că nu sunt dovezi privind preluarea abuzivă a imobilului format din construcție, pentru că în ceea ce privește terenul, problema se rezolvase. Deci, la momentul respectiv s-a considerat că nu existau dovezi privind preluarea abuzivă acestui imobil format din construcție, decretul de expropriere privind clar și strict numai terenul. La momentul exproprierii s-a considerat că imobilul format din construcție nu a mai existat, întrucât reclamantul-apelant demolase locuința și ridicase materialele de construcție. Prin decizia ÎCCJ, s-a casat cauza cu trimitere spre rejudecare, dispunându-se ca proba cu înscrisuri să fie completată cu orice alt mijloc de probă necesar. Ca urmare, în raport cu îndrumările deciziei de casare, s-a stabilit a se solicita relații suplimentare în legătură cu evidențele fiscale ale Primăriei Bârlad unde reclamantul apare ca plătitor de impozite și taxe asupra construcției înscrise la matricola 695. Față de aceste dispoziții, Primăria Municipiului Bârlad a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de către instanță, în legătură cu evidențele fiscale unde reclamantul-apelant apare ca plătitor de impozite și taxe. Apreciază că în această fază procesuală doar instanța de judecată urmează să se pronunțe în legătură cu aceste înscrisuri, dacă într-adevăr ele pot reprezenta sau nu acte referitoare la preluarea abuzivă a imobilului. În afară de aceste evidențe fiscale, Primăria Municipiului Bârlad, nu deține alte înscrisuri. În consecință, urmează a se aprecia dacă imobilul a fost preluat abuziv. respingerea apelului.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 anularea parțială, respectiv art. 1 dispoziției Primarului municipiului Bârlad nr. 802/01.10.2002 și obligarea unității deținătoare să-i acorde despăgubiri prin echivalent cu teren aferent sau despăgubiri bănești pentru imobilul din Bârlad, str. -, nr. 16-
Totodată, a solicitat ca pârâții Primăria municipiului Bârlad și Primarul municipiului Bârlad să fie obligați în solidar să-i plătească suma de 30 milioane lei pentru încălcarea termenului de 60 zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale de restituire, precum și daune cominatorii de 500.000 lei (ROL) pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua în care hotărârea va rămâne definitivă și până la plata integrală.
Prin sentința civilă nr. 153/3.02.2003 a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, sentință menținută prin decizia nr. 25/15.04.2003 a curții de apel Iași.
Prin decizia nr. 8132/19.10.2005 Curții de Casație și Justiție s-a admis recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 25/15.04.2003 a Curții de Apel Iași, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului.
Având în vedere și dispozițiile deciziei de casare, Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 131 din 6.10.2006 a admis apelul reclamantului, a desființat hotărârea Tribunalului Vaslui, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, reținând că soluționarea pricinii a avut loc în absența Consiliului Local Bârlad, încălcându-se astfel, principiul disponibilității și cel al contradictorialității.
În rejudecare,instanța a reținut că prin dispoziția nr. 802/01.10.2002 a Primarului Municipiului Bârlad, la pct. 1 s-a respins notificarea reclamantului pentru acordarea de despăgubiri în natură cu teren aferent pentru imobilul din Bârlad,--
La pct. 2 din aceeași dispoziție s-au oferit reclamantului despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 130. de la aceeași adresă.
Reclamantul a promovat acțiune pentru modificarea primei părți a deciziei, solicitând teren în compensare, despăgubiri și daune cominatorii.
Acțiunea a fost apreciată ca nefondată, constatându-se că reclamantul a fost de acord cu punctul 2 al dispoziției (respectiv, cu despăgubirile acordate pentru terenul unde în prezent se află construită o școală), dar pretenția formulată pentru construcția demolată nu este justificată. Aceasta, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1171/25.02.2002 a Judecătoriei Bârlads -a constatat nulitatea donației făcute pentru suprafața de 130. teren, fără vreo referire la construcția de pe teren.
Întrucât reclamantul nu a adus dovezi privind existența construcției și preluarea ei abuzivă de către stat, instanța a constatat că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea legii.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a susținut caracterul nelegal al soluției, în condițiile în care existența construcției pentru care s-au pretins măsuri reparatorii a fost dovedită cu adresa nr. 14485/06.07.2006 a Primăriei Bârlad, iar preluarea abuzivă a fost probată cu adresa nr. 17459/27.11.2002 prin care se recunoaște de către V că nu a primit despăgubiri bănești.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 102/22.06.2007 a Curții de apel Iași - Secția Civilă.
În justificarea soluției s-a reținut că prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. "c" din Legea nr. 10/2001, atunci când a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 130. în condițiile în care printr-o hotărâre anterioară (sentința civilă nr. 1171/25.02.2002 a Judecătoriei Bârlad ) s-a constatat nulitatea deciziei nr. 164/23.04.1979 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular V prin care se acceptase oferta de donație cu privire la terenul de 130.
În privința construcției, din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamantul a figurat în evidențele fiscale ale Primăriei Bârlad cu o construcție în suprafață de 72. începând cu anul 1960 și până în anul 1978, când au fost demolați.
Din decizia de acceptare a ofertei de donație emisă în anul 1979 reieșit că demolarea construcției a avut loc anterior preluării abuzive a terenului de către stat.
În aceste condiții, în mod corect s-a constatat că reclamantul nu a produs dovezi din care să rezulte cine a demolat construcția în anul 1978, anterior acceptării ofertei de donație asupra terenului de către stat și ca atare, acesta nu este îndreptățit la măsuri reparatorii în privința acestui imobil.
S-a reținut de asemenea, că instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea normelor procedurale neavând obligația de a pune în discuția contradictorie a părților concluziile scrise depuse de intimați.
În ceea ce privește întâmpinarea, care, potrivit art. 118 alin. 1 Cod procedură civilă este obligatorie, nedepunerea sa în termenul prevăzut de lege este sancționată cu decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
În speță, pârâții-intimați nu au formulat întâmpinare, nu au solicitat probe și nu au invocat excepții, singura modalitate de a-și exprima poziția față de acțiunea reclamantului fiind aceea a concluziilor scrise.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelantul-reclamant.
Prin decizia civilă nr. 1267 din 26.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 102 din 22 iunie 2007 Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte reține ca întemeiate criticile vizând modalitatea în care instanța a apreciat asupra lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii pentru construcția demolată.
Astfel, stabilind că reclamantul împreună cu soția acestuia au figurat în evidențele fiscale ale Primăriei Bârlad cu un teren construit și neconstruit în suprafață de 130. și cu o construcție de 72. începând cu anul 1960 până în anul 1978, când au fost demolați, instanța a tras concluzia eronată, contradictorie față de situația de fapt reținută, că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a construcției (respectiv, nu au fost produse dovezi din care să rezulte cine a demolat construcția).
Or, din conținutul celor două adrese emise de Primăria Municipiului Bârlad (filele 14, 15 apel), reiese cu evidență că pierderea proprietății asupra construcției de către și s-a făcut ca urmare a faptului că aceștia "au fost demolați".
Așadar, nu putea fi vorba de o manifestare a voinței foștilor proprietari de a le fi demolat imobilul, ieșirea bunului din patrimoniul acestora fiind rezultatul unui fapt abuziv (demolarea construcției).
În sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 10/2001 în speță este vorba de o preluare a imobilului fără titlu valabil, pentru care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent (conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001).
Cum pentru determinarea acestor măsuri reparatorii este necesar să se stabilească întinderea dreptului de proprietate (respectiv, alcătuirea construcției, materialele din care a fost edificată, vechimea acesteia, în funcție de care să se realizeze evaluarea despăgubirilor potrivit standardelor internaționale) și cum aceste elemente de fapt nu au constituit obiect de cercetare pentru instanță, urmează ca potrivit art. 314 Cod procedură civilă, cu referire la art. 313 Cod procedură civilă, să se dispună casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
La reluarea judecății, pe baza probatoriului suplimentar ce va fi administrat, urmează ca, reținându-se stabilită calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii pentru construcția demolată, să se determine elementele menționate anterior care să permită individualizarea despăgubirilor.
În acest sens se vor solicita relații suplimentare în legătură cu evidențele fiscale ale Primăriei Bârlad unde reclamantul apare ca plătitor de impozite și taxe asupra construcției înscrise la matricola 695 (având în vedere că stabilirea impozitului se realiza în funcție de situația juridică a bunului).
De asemenea, proba cu înscrisuri va fi completată cu orice alt mijloc de probă necesar în sensul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, pentru determinarea situației de fapt, care să facă posibilă aplicarea corectă a legii.
Primind cauza spre rejudecare instanța de apel constată următoarele:
- instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probatoriilor administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor, în mod greșit nedând valoarea probantă acestora.
În apel, ca urmare a îndrumărilor date prin decizia Înaltei Curți s-au administrat probe noi, respectiv înscrisuri eliberate de Primăria Bârlad în legătură cu evidențele personale în care petentul apare ca plătitor de impozite și taxe.
În speță este vorba de imobilul-construcție situat în Bârlad,--A, ce a fost demolat.
S-a dovedit cu înscrisuri existența în proprietatea reclamantului-apelant și a unui imobil-construcție situat în Bârlad,-- Pârâta-intimată a susținut pe parcursul procesului că reclamantul-apelant nu a făcut dovada că imobilul-construcție a fost demolat de stat și că nu a făcut dovada că a donat statului și o construcție.
Apărările pârâtei-intimate sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Aceste înscrisuri confirmă îndreptățirea reclamantului-apelant la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcție. Astfel, reclamantul a dovedit că a fost proprietarul unei case de locuit situată în Bârlad,-- în acest sens sunt copii de pe actul de dobândire a proprietății, dovada că a achitat impozite pentru acest imobil până în 1978.
Din fișa matricolă a acestui imobil (fila 46 dosar apel) rezultă că imobilul a fost demolat de stat.
Acest înscris se coroborează cu înscrisurile aflate la fila 11 din dosarul nr. 998/2003 al Curții de Apel Iași, de unde rezultă că reclamantul a fost proprietar asupra unui teren construit și neconstruit în suprafață de 130. și a unei construcții în suprafață de 72. din 1960 până în 1978, când imobilul a fost demolat de stat.
Este evident că acest imobil a fost demolat de organele de stat, ca urmare a preluării terenului în proprietatea statului.
Drept urmare, reclamantului-apelant i se cuvin și măsuri reparatorii prin echivalent.
Deoarece Primăria a precizat că nu poate să ofere reclamantului-apelant bunuri sau servicii în compensare, instanța va recunoaște dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Deoarece, în mod corect prin dispoziția contestată i s-au recunoscut măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 130. situat în Bârlad,--A, această dispoziție se va menține, la fel și dispozițiile art. 3,4.
În consecință, se va modifica art. 1 din dispoziția Primarului, în sensul că i se va recunoaște reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum sunt stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția demolată ce a fost situată în Bârlad,--
Se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 998 cod civil și art. 1073 Cod civil.
Drept consecință, se va admite apelul în sensul și limitele dispozitivului care urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 229 din 20.02.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o schimbă în tot.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu Primarul Municipiului Bârlad.
Anulează prevederile art. 1 din dispoziția nr. 802 din 01.10.2002 a Primarului Municipiului Bârlad și pe cale de consecință recunoaște reclamantului dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția cu destinația de locuință ce a fost demolată și care a fost situată în Bârlad,-/
Menține celelalte prevederi ale dispoziției nr. 802, respectiv art. 2, 3 și 4.
Respinge capătul de acțiune cu privire la obligarea pârâtului Primarul Municipiului Bârlad la daune.
Respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictor cu Consiliul Local Bârlad și Primăria Municipiului Bârlad.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
21.11.2008
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu
