Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.163/
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Purcărița Trandafir
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra apelului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 3904 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au consemnate prin încheierea ședinței publice din 4 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi 11 iunie 2009.
A,
Deliberând asupra apelului de față constată:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul sub nr.1899/30/ din 12.02.2008, reclamanta, a chemat in judecata paratii PRIMARUL MUNICIPIULUI T și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR și a solicitat anularea Dispozitiei nr. 1298 din 16.04.2007 a Primarului Municipiului, data in dosarul administrativ nr. 2401, care i-a fost comunicata la 15.01.2008 și prin care i s-a respins notificarea nr. 154/11.02.2002, referitoare la imobilul cu nr. top.17802 si 17803 constand in casa, curte si gradina in suprafată de 691 mp.
Contestatoarea a solicitat, ca entitatea investita in baza Legii nr. 10/2001, trebuie să-i acorde, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, măsuri reparatorii alternative prin compensare cu orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana indreptătită (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 rap. la art. 1.7 din HG nr. 498/2003).
In principal, a solicitat aplicarea art. 1.7 din HG 498/2003 sau acordarea unor despăgubiri in conditiile si cu aplicarea art. 9 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
In subsidiar, a solicitat sa se dispuna aducerea la indeplinire a masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 de către Primarul Mun. T in sensul, obligarii la emiterea unei Dispozitii privind stabilirea si acordarea unor masuri reparatorii conf. art. 33 alin. 2 din Lg. nr. 10/2001.
Contestatoarea a aratat ca imobilul ce formeaza obiectul notificarii a fost preluat aubziv de către Statul român, in baza art. 2 lit. d din Decretul nr. 111/1951.
Conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, valabilitatea titlului impune concordanta lui cu legile in vigoare la data preluarii imobilului. Prevederile Decr. nr. 111/1951 au nesocotit caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, deoarece reglementau trecerea in proprietatea statului a bunurilor fără stapân, iar conform Instructiunilor MF nr. 1529/02.04.1963, erau fără stapân, bunurile in legătura cu care titularul lor necunoscut sau absent nu a făcut niciun act de administrare timp de un an. Ori dupa cum rezulta din actele anexate asupra bunurilor apartinand antecesorilor, s-au făcut acte de administrare de către familia sa.
S-a mai aratat ca fată de principiul supremației Constituției fată de celelalte legi, se impune a se retine ca, prevederile decretului contraveneau Constitutiei care cuprindea norme de protectie generală a proprietătii personale, de asmenea acest act normativ a fost aplicat si cu incalcarea disp. art. 480-481. civ. In concluzie, solicita sa se constate că titlul statului privind imobilul in litigiu nu este valabil, ca imobilul a fost preluat abuziv.
In sustinerea actiunii, contestatoarea și- dovedit calitatea de persoana indreptatita cu: certificatul de mostenitor nr. 77/1961, sent. civ. nr. 4014/12.04.2006 a Judec. T pronunțată în dosarul nr. 16766/2005, declaratia autentificata in limba si original, dovada faptului ca antecesorul este una si aceeasi persoana cu (fapt ce rezulta din procura speciala autentificata sub nr. 11770/01.11.1961), cererea de autentificare adresata notarului, procura generala de administrare autentificata sub nr. 11769/1.11.1961, decizia nr. 282/24.03.1965 emisa de Sfatul Popular T, înscrisuri din care rezulta ca are calitatea de unic mostenitor acceptant dupa ambii proprietari tabulari.
Paratul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor - DGFP prin întampinarea formulata, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond respingerea actiunii ca inadmisibila, neintemeiata si nelegala, precum si respingerea cererii de a fi obligat la cheltuieli de judecata.
Parâții Municipiul T și Consiliul Local T, prin intampinarea formulata au solicitat respingerea contestației, învederând faptul ca numita a solicitat anularea certificatului de vacanta succesorala emis de notariatul de Stat al Regiunii la data de 13.10.1967 prin care s-a declarat vacantă succesiunea defunctei, decedată la 27.08.1960 in T, însă prin sent. civ. nr.2086/2003, pronuntata in dosarul nr. 24060/2002 de Judecatoria Taf ost respinsă acțiunea civila formulata de reclamanta in mod definitiv si irevocabil. Mai arata ca imprejurarea ca instanta a constatat calitatea de mostenitoare a reclamantei nu o indreptăteste pe aceasta la acordarea de măsuri reparatorii in temeiul Legii nr. nr. 10/2001 privind imobilul in litigiu, imobilul trecand in proprietatea Statului in baza unei vacante succesorale ce nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 3904 din 16 aprilie 2007 Tribunalul Timișa respins contestația formulata de contestatoarea, in contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului T si Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că imobilul inscris in CF nr. 10416 T, nr. 17802, casa si curte in suprafata de 310 mp, nr.top 17803, gradina in suprafata de 381 mp, situat in T,-, a fost proprietatea numitului si a soției, prin cumparare in cote egale.
La data de 21.10.1964, in cartea funciara s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului R asupra intregului imobil cu titlu de succesiune vacanta.
Cu notificarea nr. 154/11.02.2002, contestatoarea a solicitat, in temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea in natura a imobilului evidentiat mai sus, in calitate de mostenitoare legala a fostilor proprietari tabulari, însă prin dispozitia nr. 1298/16.04.2007 emisa de Primarul Municipiului T, a fost respinsa notificarea contestatoarei pe motiv ca imobilul a trecut in proprietatea statului R prin succesiune vacanta, ori printre cazurile enumerate la art. 2 din legea reparatorie nu se regasesc si imobilele preluate prin succesiune vacanta.
Cum textul normei cuprinsa in art. 2 nu poate fi extins si la alte categorii de imobile, rezulta ca imobilul in litigiu nu constituie obiect de reglementare al legii reparatorii, motiv pentru care acest petit formulat in contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Taf ost respins ca fiind neîntemeiat.
Cat privește pretențiile formulate de contestatoare împotriva intimatului Statul R reprezentat in speța de Ministerul Finanțelor Publice, văzând ca in speța Statul nu participa in mod nemijlocit in nume propriu si nu este subiect de drepturi si obligații, in raport de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 si cu observarea art. 137 al. 1. pr. civ. s-a respins contestația fata de acest intimat pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva sentinței civile nr. 3904 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în termen legal a declarat apel reclamanta criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, iar în subsidiar s-a solicitat ca prin hotărârea pronunțată să-l oblige pe Primarul Mun. T să aducă la îndeplinire masurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a interpretat eronat înscrisurile depuse la dosar, că notificarea formulată în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ.
Că, această împrejurarea a fost constatată prin sentința civilă nr. 4014 din 12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 16766 /2005 că nu a fost eliberat nici un certificat de vacanță succesorală după antecesorii săi și .
A susținut că antecesorii săi au avut calitatea de proprietari în cote egale asupra imobilelor înscrise in CF 2579 T pe care le-au dobândit prin cumpărare, că în anul 1964 în mod greșit a fost înscris dreptul de proprietate al Statului Român cu titlu de succesiune vacantă deoarece antecesorul său, acceptase succesiunea după defuncta sa soție încă din anul 1961, în baza Certificatului de Moștenitor nr. 77/1961 eliberat conf.Decretului 31/1944, mai mult printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și anume prin sentința civilă nr. 2376 /12.04.1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului T, Certificatul de vacanță succesorală a fost anulat.
Ca atare, susține apelanta, un al doilea certificat de moștenitor cu același autor este contrar dispozițiilor legale din domeniul succesiunii.
În ce privește calitatea reclamantei de unică moștenitoare după defuncții și, apelanta a susținut că a fost proprietară a mai multor imobile, că moștenitorul acesteia a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat în persoana numitului, pe care apelanta îl moștenește, că bunurile au fost preluate în mod abuziv de la iar prin art. 4 alin.3 din Legea nr. 10/2001, toți succesibilii au fost repuși în termenul de acceptare al succesiunii după autorii lor, deposedați abuziv și care au decedat anterior apariției Legii nr. 10/2001.
În legătură cu aplicabilitatea Decretului nr.111/1951, apelanta susținut că prin art.1 lit. d din Legea 10/2001 a fost confirmat caracterul abuziv al preluării imobilului în temeiul acestui act normativ, mai mult Decretul nr. 111/1951 a fost declarat neconstituțional în raport cu Constituția din 1948 fiind contrar și prevederilor art. 481 din Codul Civil.
În concluzie reclamanta apelantă a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, că titlul statului nu este valabil încălcând dispozițiile Constituției și Declarației Universale a Drepturilor Omului și ca atare are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001.
În drept apelul a fost motivat pe dispozițiile cuprinse în art. 282 și urm. Cod pr.civilă, 689, 700 Cod civil, Decretul 319/1944, Decretul 40/1960, Legea 136/1995, Legea 10/2001.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod pr.civilă Curtea stabilește că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut prima instanță, starea de fapt este următoarea:
Imobilul revendicat de reclamanta, prin procedura instituită de Legea nr. 10/2001, este înscris in CF nr. 10416 T, nr. 17802, constând în casa si curte in suprafata de 310 mp, nr.top 17803, gradina in suprafata de 381 mp, situat in T,-, și a fost proprietatea numitului si a sotiei, dobândit prin cumparare.
Reclamanta este moștenitoarea legală a foștilor proprietari tabulari ai imobilului fapt ce rezultă din certificatul de mostenitor nr. 77/1961, sent. civ. nr. 4014/12.04.2006 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr. 16766/2005, declarația autentificata in limba si original, în sensul că antecesorul este una si aceeași persoana cu ( fapt ce rezulta din procura speciala autentificata sub nr. 11770/01.11.1961), cererea de autentificare adresata notarului, procura generala de administrare autentificata sub nr. 11769/1.11.1961, decizia nr. 282/24.03.1965 emisa de Sfatul Popular
La data de 21.10.1964, in Cartea Funciara s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului R asupra întregului imobil cu titlu de succesiune vacantă deși certificatul de vacanță succesorală fusese anulat prin sentința civilă nr. 23.776 din 12.04.1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului și Raionului T, în dosarul nr. 11.442/1962; mai mult, succesiunea fusese dezbătură și era deja eliberat certificatul de moștenitor nr. 77/1961 în favoarea soțului supraviețuitor al defunctei, numitul.
Apoi, cu notificarea nr. 154/11.02.2002, contestatoarea a solicitat, in temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea in natura a imobilului, in calitate de mostenitoare legala a fostilor proprietari tabulari însă notificarea a fost respinsă prin prin dispozitia nr. 1298/16.04.2007 emisa de Primarul Municipiului T, pe motiv ca imobilul a trecut in proprietatea Statului R prin succesiune vacanta, ori printre cazurile enumerate la art. 2 din legea reparatorie nu se regasesc si imobilele preluate prin succesiune vacanta.
Prima instanță a reținut că obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 vizeaza regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și că, potrivit art. 1 din lege, imobilele preluate abuziv de stat de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada de referința, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor si nerestituite, se restituie in natura, in condițiile acestei legi.
Soluția primei instanțe este greșită.
Într-adevăr, categoria de imobile preluate abuziv in sensul legii reparatorii sunt enumerate limitativ de către art. 2 din lege, iar in cuprinsul acestui articol nu se regasesc si imobilele trecute in proprietatea statului R prin succesiune vacantă, însă, așa cum s-a arătat în mod eronat a fost înscris în cartea funciară 10416 T dreptul de proprietate al statului, prin succesiune vacantă, câtă vreme certificatul de vacanță succesorală fusese irevocabil anulat prin sentința civilă nr. 23.776 din 12.04.1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului și Raionului T, în dosarul nr. 11.442/1962.
Față de cele ce preced, Curtea văzând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, urmează să admită apelul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 3904 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, să desființeze sentința civilă apelată și să trimită dosarul la prima instanță pentru rejudecarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 3904 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Desființează sentința civilă apelată și trimite dosarul la prima instanță pentru rejudecarea pe fond a cauzei.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Pentru GREFIER,
- -
în concediu de odihnă
Semnează - Prim Grefier
Se comunică cu:
Contestatoarea apelantă
- ales în T,-,. 6, la av.
Pârâții intimați
Primarul municipiului T - B-dul -, nr. 1
Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Bv.
Red. CO/09.07.2009
Dact /09.07.2009
Ex.5
Tribunalul Timiș - Președinte
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Purcărița Trandafir
