Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.163/A/2009
Ședința publică din 15 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean
JUDECĂTOR: - - -vicepreședintele Curții
GREFIER: - -
S-a luat în examinare- pentru pronunțare- apelul declarat de către reclamanta, precum și apelul declarat de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J- GRĂDINA împotriva Sentinței civile nr.3034 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 8 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2009.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.3034 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 456/20 august 2007 emisă de Centrul CENTRUL DE CERCETĂRI J - GRĂDINA
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a notificat pârâtul prin executor judecătoresc, solicitând restituirea imobilului înscris în CF 1776 J nr.top. 270/2/b/2/ 1/ 1/ b/ 2/ 1/ 3/ 1/b/1 în natură, constând în 9,0787 ha și conacul " ", în calitate de moștenitoare a proprietarei tabulare.
A menționat că prin hotărâre judecătorească irevocabilă i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 230 mil.lei, iar valoarea actuală a terenului și construcțiilor este de 17 miliarde lei. În drept, notificarea este întemeiată pe prevederile art.19 din Legea 10/2001.
Prin decizia nr.45/2007, Centrul de Cercetări J, Grădina Jaa dmis în parte cererea de restituire în natură, astfel:
S-a stabilit restituirea în natură a unei părți din imobilul cu nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1/b/2, compus din teren cu suprafața de 6894 mp. cu din construcția (C1) și construcția cu suprafața de 151 mp. denumită Casa Romană (), pe care le deține, diferența fiind deținută de orașul J și pentru aceasta competența emiterii dispoziției revine primarului.
Totodată s-a stabilit că restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei de 229.033.200 ROL reprezentând valoarea despăgubirii primite în baza Legii nr.112/1995, care urmează să fie actualizată cu indicele de inflație stabilit conform legislației în vigoare.
S-a reținut că antecesoarea reclamantei a fost proprietara tabulară asupra imobilului din CF 1776 J, compus din și o suprafață inițială de 94.787 mp. sub nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1. Din expertiza topografică efectuată în cauză, a rezultat că în timp suprafața de mai sus a suferit mai multe dezmembrări, la această dată imobilele în litigiu fiind înscrise în aceeași carte funciară, sub nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1/b/2/a/2 - teren cu în suprafață de 88537 mp. din care 79.729 mp. se află în folosința Grădinii Potrivit mențiunilor CF, terenul și conacul au intrat în patrimoniul Statului Român prin efectul Legii nr.187/1947 pentru înfăptuirea reformei agrare și ale Decretului art.83/1949, de completare a acestei legi.
Prin sentința civilă nr.5402/1997 a Judecătoriei Zalău, intrată în puterea lucrului judecat, s-a statuat că reclamanta este îndreptățită la acordarea unor despăgubiri în cuantum de 166.665.819 lei vechi, pentru conacul înscris în CF 1776 J ( dos.6070/1997, acvirat).
Sub condiția restituirii acestei sume, actualizate, pârâta a decis restituirea în natură pentru parte din edificiul "" și în întregime construcția "Casa Romană", împreună cu 6894 mp.
Tribunalul a constatat că restituirea în natură a tuturor imobilelor menționate în contestație nu este posibilă, astfel că cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâtul.
Prin apelul său, reclamanta a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului.
În motivarea apelului a arătat că imobilul ansamblu castel, edificii laterale și parc, au fost trecute în proprietatea statului fără titlu.
Susține că în baza Legii nr.10/2001 pot fi revendicate imobile care au trecut în proprietatea statului cu sau fără titlu, indiferent că la ora actuală se găsesc în proprietatea publică sau privată a statului.
Consideră că instanța de fond greșit a reținut că imobilele trecute în proprietatea statului în baza Legii nr.187/1945 și Decretul nr.83/1949, iar cele care au intrat în domeniul public al statului, nu pot fi revendicate în baza Legii nr.10/2001.
Apreciază că referirea la împrejurarea că activitatea pârâtei este de utilitate publică și în consecință imobilul nu poate fi restituit, se bazează pe o interpretare greșită a legii, deoarece potrivit art.9 din Legea nr.10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire.
Pârâtul, prin apelul declarat, a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
În motivare s-a arătat că pârâtul a emis Decizia nr.415/01.07.2008, prin care a admis în parte cererea reclamantei, stabilind restituirea în natură a suprafeței de 6894 mp teren clădit și neclădit aferent conacului și curții. a cotei de din construcția și construcția denumită Casa Romană. Totodată a comunicat faptul că imobilul alcătuit din diferența de teren și celelalte edificate sunt deținute de Orașul J și a respins cererea de restituire în natură pentru suprafața ce o deține din terenul cuprins în intravilanul Orașului J din CF 1776 J, întrucât este afectată de amenajări de utilitate publică. De asemenea, a respins cererea de restituire pentru diferența de teren cuprinsă în extravilanul Orașului J, întrucât terenul situat în extravilanul localității la data preluării nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Susține că reclamanta a declarat că nu înțelege să conteste decizia nr.415/01.07.2008 emisă de pârâtă, astfel că aceasta a rămas definitivă. În această situație, consideră că a rămas fără obiect contestația pe care reclamanta a formulat-o împotriva Deciziei nr.456/20.08.2007, act unilateral care nu a produs efecte juridice și a fost revocată prin Decizia nr.415/2008.
În ședința publică din 8 mai 2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității hotărârii, având în vedere faptul că încheierea de amânare a pronunțării din 18 decembrie 2008 (376), ce face parte integrantă din hotărârea apelată, nu a fost semnată de președintele completului și de grefier.
Examinând hotărârea apelată în raport de excepția invocată, Curtea urmează să admită apelul pentru următoarele considerente:
Încheierea ce cuprinde dezbaterea în fond a cauzei nu au fost semnată de judecătorul și grefierul care au intrat în alcătuirea completului de judecată.
Potrivit art. 147.proc.civ. "Dezbaterile urmate în ședința se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și de grefier."
Faptul nesemnării încheierii nu permite a se verifica legala compunere a instanței, realitatea celor consemnate, împiedicând verificarea respectării principiului legalității, al dreptului la apărare și al contradictorialității.
Cum încheierile trebuiesc semnate pentru a se putea asigura exercitarea controlului judiciar, neîntocmirea încheierii constituie o nulitate procedurală.
Așadar, lipsa semnăturii echivalează cu lipsa încheierii, iar lipsa încheierii în care trebuie consemnate dezbaterile, duce la nulitatea hotărârii, pentru că este imposibilă exercitarea controlului judiciar, instanța de apel neputând verifica împrejurările privitoare la modul cum au decurs dezbaterile.
Prevederea înscrisă în art. 147 din proc. civ. are caracterul unei dispoziții imperative; prin urmare, neîntocmirea încheierii de dezbateri este sancționată cu nulitatea, în lipsa ei neputându-se cunoaște concluziile părților, iar instanțele de control judiciar nu pot exercita acest control. Ca o lipsă a încheierii, poate fi considerată și nesemnarea ei, deoarece, în ipoteza nesemnării, nu există certitudinea că cele consemnate în încheiere corespund realității și că părțile au formulat acele concluzii.
În consecință, încheierea de dezbateri făcând parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, rezultă că neîntocmirea ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, motiv de nulitate ce rezultă din art. 147.proc. civ.
Față de considerentele expuse, având în vedere și prevederile art. 297 alin.1 proc. civ. Curtea va admite apelurile declarate împotriva sentinței, ce va fi anulată și va reține cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta precum și apelul declarat de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J împotriva sentinței civile nr. 3034 din 18 dec.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o anulează și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen pentru 5 iunie 2009. Dispune citarea părților.
Decizia este definitivă și executorie.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
26.05.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
