Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 164
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de contestatoarele C, domiciliată în B,-.2.A.3.16, sector 2 și, domiciliată în B, Soseaua nr. 28.65.A, parter,.2 sector 2, precum și de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul în str. -. -. nr.50 sector 5, împotriva sentinței civile nr.536 din 13 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA Târgoviște, prin lichidator judiciar, domiciliat în Târgoviște str. - -.34.C.20, jud. D, cauză venită spre rejudecare urmare deciziei de casare nr.7786/3 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantele-contestatoare C și, apelanta-intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și intimata SC SA Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură s-a depus de către expertul raportul de expertiză specialitatea contabilitate întocmit în cauză, transmis la termenul anterior prin fax, iar intimata prin lichidator judiciar a depus note scrise, înregistrate sub nr.6640 din 3 iunie 2008.
Totodată, se învederează că prin intermediul Serviciului registratură s-au depus de către apelantele C și punctul de vedere cu privire la cererea expertului de majorare a onorariului de expert, înregistrat sub nr. 6710 din 4 iunie 2008, precum și concluzii scrise, înregistrate sub nr. 6713 din 4 iunie 2008.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 01.07.2004 sub nr. 3345/2004 contestatoarele C și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata SC SA să dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 8.228 mp. situat în Târgoviște, jud. D, precum și toate clădirile ( fabrica de sticlă) aflate pe aceasta.
Au mai solicitat contestatoarele ca în imposibilitatea restituirii în natură să fie despăgubite prin măsuri reparatorii prin echivalent potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii contestatoarele au arătat că sunt moștenitoarele defunctului, decedat la data de 29.10.1943 și care a fondat în Târgoviște o fabrică de sticlă.
Au mai precizat contestatoarele că acesta nu a figurat în Decretul nr. 119/1948 și nici în alte acte normative ulterioare, fiind preluat fără titlu.
După apariția Legii nr. 10/2001 prin notificarea nr. 22/2001 au solicitat Primăriei Târgoviște restituirea în natură a terenului de aproximativ 8228 mp precum și a construcțiilor - fabrică de sticlă aflate pe acesta.
Primăria Târgoviște a comuniat că a înaintat notificarea SC SA Târgoviște identificată ca unitate deținătoare.
Acesta din urmă a solicitat primăriei înaintarea notificării APAPS B ca autoritate care a privatizat SC SA Târgoviște, entitate care la rândul său a comunicat că singura în măsură de a dispune restituirea în natură sau despăgubiri este societatea comercială.
Au mai învederat contestatoarele că nici după ce a fost obligată prin hotărâre judecătorească la emiterea deciziei intimata nu s-a conformat, sens în care a acționat-o în justiție în baza art. 5803Cod pr. civ.
Prin Decizia din data de 18.06.2004 intimata a respins solicitarea contestatoarelor cu motivarea că imobilele deținute nu au fost dobândite prin privatizare și că statul român deține o cotă parte din acțiunile societății, iar conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie adresată instituției publice care a efectuat privatizarea.
Ori această motivare este nelegală întrucât imobilele au fost preluate în mod abuziv, iar în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. intimata SC SA Târgoviște a formulat întâmpinare învederând că cererea nu este admisibilă care se bazează pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale, care precizează foarte clar în art. 27 din Legea nr. 10/2001 că notificarea trebuie adresată instituției publice care a efectuat privatizarea.
Pe cale aceleiași întâmpinării intimata a formulat cerere de chemare în garanție a APAPS B motivat de împrejurarea că acesta deține un procent important din capitalul al societății.
La termenul de judecată din data de 20.10.2004 prin cerere scrisă depusă la dosar contestatoarele au formulat precizări solicitând introducerea în cauză a AVAS B față de cel de al doilea capăt de cerere având ca obiect măsuri reparatorii prin echivalent.
La termenul de judecată din data de 04.11.2004 instanța a dispus introducerea în cauză a respectivei instituții.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. AVAS Baf ormulat întâmpinare invocând tardivitatea modificării cererii de către reclamante în sensul introducerii în cauză a acesteia față de dispozițiile art. 112 și art. 132 Cod pr. civ.
A mai solicitat intimata respingerea cererii față de acesta întrucât dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 invocate nu sunt incidente în cauză, instituția își exercită dreptul de proprietate numai asupra acțiunilor/părților sociale deținute de stat la societățile comerciale, nu au fost făcute dovezi cu privire la calitatea de moștenitori a contestatoarelor și cu privire la calitatea de proprietari ai autorilor anteriori.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a pronunțat hotărârea intitulată "decizie", cu numărul 536 din 13.05.2005 prin care a admis acțiunea, a anulat Decizia din data de 18.06.2004 și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din lista privind întreprinderile producătoare de sticle și de cristale pentru oglinzi reiese că fabrica de sticlă nu figurează printre întreprinderile care au fost naționalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, fiind considerată clădire industrială, astfel că trecerea acestor imobile în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, iar actualmente imobilele sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, iar instituția care a efectuat privatizarea este AVAS care deține o parte de procent din capitalul social al societății.
A mai reținut instanța că întrucât imobilele au fost preluate în mod abuziv și sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, contestatoarele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe de altă parte instanța nu poate reține împrejurarea invocată de AVAS B în sensul că imobilele ar fi aparținut defunctului întrucât din chitanța nr. 86/1936 rezultă că bunicul contestatoarelor a închiriat acestuia terenul, nefiind încheiat un contract de vânzare cumpărare, iar din actul de partaj voluntar reiese că tatăl acestora din urmă a primit printre alte terenuri și un teren cămin de casă situat în Târgoviște,- și care se învecinează la apus și sud cu o altă proprietate, respectiv Fabrica de.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarele criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantele au arătat că instanța de fond, în baza probatoriului administrat a constatat că imobilele solicitate au aparținut bunicului acestora și au devenit ale tatălui lor, fiind preluate în mod abuziv de către stat, Fabrica de nefigurând în Decretul nr. 119/1948 și nici în late acte normative ulterioare.
În aceste condiții și având în vedere dispozițiile art. 1 al. 1, art. 6 al. 1, art. 7 al. 1 și 2, art. 9 și art. 20 al. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 imobilele trebuiau restituite în natură, iar nu doar să se constate dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent așa cum a procedat prima instanță.
Astfel, indiferent dacă statul este acționar majoritar sau minoritar la societatea comercială care deține în prezent imobilele atâta vreme cât acestea au fost preluate în mod abuziv se impune restituirea în natură.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel intimata AVAS B criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că un prim aspect învederat este denumirea greșită a hotărârii, "decizie" în loc de "sentință".
De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocată de intimata pe cale de întâmpinare, iar extinderea de acțiune față acesta a fost formulată cu depășirea termenelor prevăzute de art. 112 și art. 132 Cod pr. civ.
A mai precizat apelanta că în mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate că trecerea imobilelor revendicate în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și acesta nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, acțiunea era inadmisibilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind procedura prealabilă acționării în justiție a instituției intimate, procedura judiciară fiind una subsidiară.
Apelantele contestatoare au formulat întâmpinare față de cererea de apel a AVAS B, solicitând respingerea acestuia ca nefundat.
Apelanta AVAS Baf ormulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare, reiterând motivele arătate în cererea de apel și învederând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă prin Decizia nr. 9/20.01.2006 a respins ca nefondate ambele apeluri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în ceea ce privește apelul contestatoarelor dispozițiile art. 1, art. 6, art. 7, art. 9 și art. 20 al. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în cauză întrucât art. 21 al. 1 din acest act normativ privește imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public.
A mai reținut instanța că imobilul este deținut de o societate comercială privatizată și se aplică art. 29 din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite având dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.
aspectul apelului intimatei AVAS B instanța de apel a reținut că este o eroare materială denumirea hotărârii primei instanțe, nu este reală susținerea potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocată prin întâmpinare, nu întotdeauna prima zi de înfățișare corespunde cu primul termen de judecată.
A mai reținut instanța că nu este întemeiată nici critica privind reținerea în considerente că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și nici cea privind neparcurgerea procedurii administrative prealabile acțiunii în justiție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarele criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentele au arătat că, în contradicție cu opinia instanței de apel în cauză își găsesc aplicare dispozițiile art. 20 al. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate de la autorul acestora trebuind a fi restituite în natură.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și intimata AVAS B, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că, instituția nu are calitate procesuală pasivă în cauză, imobilele în litigiu nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât nu au fost preluate în mod abuziv, iar persoanele fizice nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor imobile conform art. 3 al. 1 din lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală prin Decizia nr. 7786/03.10.2006 a admis ambele recursuri, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat în mod incontestabil că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat, iar acesta este deținut de SC SA la care statul deține 36,6 % din capital.
A mai reținut instanța că, în atare situație în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 al. 2 devenit art. 21 al. 2 din Legea nr. 10/2001 modificată, și nu prevederile art. 27, devenit art. 29 cum a statuat în mod nelegal instanța de apel.
Ca urmare, imobilul este restituibil în natură în măsura în care valoarea sa este mai mică sau egală cu valoarea acțiunilor statului, iar măsuri reparatorii prin echivalent se acordă numai dacă valoarea imobilului este mai mare decât valoarea părților statului.
Așa fiind este necesară stabilirea valorii imobilului, precum și a valorii acțiunilor statului, aspecte de care instanțele anterioare nu au fost preocupate, sens în care se impune administrarea de probe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 23.11.2006 sub nr-.
În apel, după casarea cu trimitere și având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus efectuarea în cauză a unor expertize specialitate topografie, construcții și contabilă având obiectivele arătate în încheierea de ședință de la fila 21 dosar.
În cauză au fost efectuate lucrările ordonate, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosar.
Apelantele persoane fizice precum și intimata SC SA Târgoviște prin lichidator judiciar au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererile de apel în fond după casare prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul apelului declarat de contestatoarele C șiCurtea reține că acestea au investit inițial Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă cu o cerere având ca obiect obligarea intimatei SC SA Târgoviște la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 8.228 mp. situat în Târgoviște, jud. D, precum și toate clădirile ( fabrica de sticlă) aflate pe aceasta, iar în cazul imposibilității restituirii în natură să fie despăgubite prin măsuri reparatorii prin echivalent potrivit prevederilor legii nr. 10/2001.
Prima instanță a admis acțiunea și, anulând Decizia din data de 18.06.2004 emisă de intimată a constatat dreptul contestatoarelor la măsuri reparatorii prin echivalent, soluție menținută de Curtea de APEL PLOIEȘTI ca instanță de apel prin respingerea căii de atac promovată de acestea.
Cu ocazia soluționării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a stabilit cu caracter irevocabil că față de probatoriul administrat imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv, că este deținut de SC SA Târgoviște la care statul român deține 36,6% din capital, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 20 al. 2 devenit art. 21 al. 2 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Astfel, imobilul este restituibil în natură în măsura în care valoarea sa este mai mică sau egală cu valoarea acțiunilor statului, iar măsuri reparatorii prin echivalent se acordă numai dacă valoarea imobilului este mai mare decât valoarea părții statului.
Ori, față de probatoriul administrat în fond după casare, respectiv lucrările de expertiză specialitatea topografie, construcții și contabil valoarea imobilului solicitat de apelantele contestatoare este net superioară valorii părții statului la capitalul social al intimatei SC SA Târgoviște.
Este de observat că, chiar dacă potrivit expertizei construcții expertul a evaluat și construcții care în opinia sa nu existau la momentul preluării imobilului de către stat, numai valoarea terenului stabilită prin expertiză topografie - 246.900 euro în echivalent în lei depășește valoarea acțiunilor deținute de stat la societatea comercială și care au fost stabilite la suma de 17832,60 lei de către expertul contabil.
Așa fiind, față de probele administrate, de dispozițiile deciziei de casare și de art. 21 al. 2 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare Curtea constată că apelantele contestatoare au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce a aparținut autorului acestora și care a intrat în mod abuziv în proprietatea statului.
Într-o atare situație hotărârea primei instanțe - Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin care s-a constatat dreptul contestatoarelor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent este legală și temeinică, iar calea de atac promovată de acestea și care viza restituirea în natură este nefondată.
De altfel, cu ocazia concluziilor scrise depuse în prezentul dosar cele două apelantele au susținut că față de probele administrate este evident că nu mai pot solicita restituirea în natură a bunurilor imobile, urmând a se stabili dreptul la măsuri reparatorii, drept care a fost deja recunoscut prin hotărârea apelată.
Sub aspectul apelului declarat de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluiîntrucât instanța supremă a admis ambele recursuri și a casat în întregime hotărârea atacată, deci și în ceea ce privește calea de atac exercitată de această instituție față de hotărârea de primă instanță Curtea de APEL PLOIEȘTI ca instanță de rejudecare urmează a se pronunța și cu privire la acesta.
Pe de altă parte, din chiar cuprinsul cererii de apel se reține că AVAS Bai nvocat drept motive de apel pe de o parte denumirea greșită a hotărârii și nepronunțarea de către prima instanță asupra excepției tardivității modificării de către contestatoare a cererii de chemare în judecată, extinderea de acțiune fiind formulată cu depășirea art. 112 și art. 132 Cod pr. civ. iar pe de altă parte greșita reținere a faptului că preluarea a trecerii imobilului în proprietatea statului în mod abuziv, împrejurarea că imobilele în litigiu nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 și nu a fost respectată procedura legii speciale.
În ceea ce privește critica potrivit căreia în mod greșit hotărârea de primă instanță poartă denumirea de " decizie", iar nu de sentință cum era corect, Curtea constată că acesta nu reprezintă decât o simplă eroare materială și care nu este de natură a afecta legalitatea și temeinicia soluției pronunțate.
În ceea ce privește introducerea în cauză a AVAS B, Curtea reține că prima instanță a avut în vedere raporturile juridice deduse judecății, probele administrate, demersurile efectuate de către contestatoare, iar la termenul de judecată din data de 25.02.2005 s-a pronunțat cu privire la excepția invocată de această instituție pe cale de întâmpinare.
Așadar, criticile cu privire la aceste aspecte sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile cu privire la modul de preluare a imobilului, a împrejurării dacă acesta face sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 și dacă a fost respectată sau nu procedura prevăzută de respectivul act normativ, aceste aspecte așa cum s-a arătat în precedent au fost soluționate cu caracter irevocabil și obligatoriu pentru instanța de rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare.
Așa fiind instanța de apel nu le mai poate cenzura, cu de altfel nu mai poate avea în vedere nici precizările depuse de aceiași apelantă, în apel după casarea cu trimitere și care vizează același aspecte.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de contestatoarele C, domiciliată în B,-.2.A.3.16, sector 2 și, domiciliată în B, Soseaua nr. 28.65.A, parter,.2 sector 2, precum și de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul în str. -. -. nr.50 sector 5, împotriva sentinței civile nr.536 din 13 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SC SA Târgoviște, prin lichidator judiciar, domiciliat în Târgoviște str. - -.34.C.20, jud. D, cauză venită spre rejudecare urmare deciziei de casare nr.7786/3 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
Red.
6ex./ 12.06.2008
nr. 3345/2004 Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea
