Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe apelanții, -, -, și pe intimata Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară de la, având ca obiect legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul 1139 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009 când, pentru ca apelanții, prin apărător să depună concluzii scrise, amânat pronunțarea pentru azi 28 octombrie 2009.
În termenul de pronunțare apelanții au depus concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1131 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins pentru excepția autorității de lucru judecat cererea formulată de reclamanții, -, și formulată în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B". S- respins totodată cererea reclamanților și - în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 10034 din data de 19.10.2004 reclamanții, -, au formulat în contradictoriu cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B" contestație împotriva deciziei nr. 37/27.09.2001. Acțiunea acestora a fost soluționată prin sentința civilă nr. 42/27.01.2003 în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, excepției nulității deciziei nr. 37/2001, iar pe fond în același sens al respingerii. Această sentință civilă a făcut obiect a căii de atac a apelului declarat de reclamanți și soluționat de Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă de respingere nerecurată nr. 48/18.06.2003. Astfel, cele statuate prin aceste hotărâri judecătorești au intrat în puterea lucrului judecat.
În prezentul litigiu, aceeași reclamanți, -,precum și și -, toți în calitate de moștenitori legali ai decujusului (decedat la data de 14.09.1968 conform certificatului de moștenitor de calitate nr. 19/12.05.2003) contestă aceeași decizie nr. 37/27.09.2001 emisă în procedura Legii nr. 10/2001 de aceeași persoană juridică deținătoare Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B".
Excepția autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză, fiind reglementată în codul d e procedură civilă în cadrul art. 166 ca o excepție de fond peremptorie și absolută. Ca prezumție legală absolută irefragabilă puterea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 Cod civil.
Cât privește primul element, părțile, tribunalul reține identitatea acestora respectiv a reclamanților, -, precum și a pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B".
Relativ la reclamanții și - ce nu au avut calitatea de părți în litigiu înregistrat sub nr. 10034/2001 al Tribunalului Iași, autoritatea de lucru judecat se impune instanței, însă nu în rolul său de excepție ci în rol de prezumție. Prezumția autorității de lucru judecat are la bază regula că o constatare ( nu neapărat în sens de soluție privind raporturile litigioase dintre părți) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre: res judicata pro veritate habetur. Spre deosebire de excepție, prezumția autorității de lucru judecat reclamă diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni. Ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi realizată.
Și obiectul cererii de chemare în judecată este același, atât în privința obiectului material - decizia nr. 37/27.09.2001 emisă de pârâtă - cât și în privința dreptului subiectiv ce poartă asupra obiectului material - dreptul de proprietate al autorului reclamanților asupra imobilului în litigiu ce a fost situat în I,- în suprafață de 2,82 ha.
În cadrul celui de-al treilea element, cauza - fundamentul pretenției afirmate - tribunalul are a face atât analiza disp. art. II alin 1 din titlul I al Legii nr. 247/2005 ce nu este încorporat în textul republicat al Legii nr. 10/2001 precum și analiza disp. art. 47 din Legea nr. 10/2001 republicată în redactarea în vigoare până la admiterea excepției de neconstituționalitate, prin decizia nr. 1055/2008 a Curții Constituționale.
, tribunalul constată că îi este îngăduită o interpretare a textului art. II alin 1 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 dat fiind faptul că prin decizia nr. 6455/05.10.2007 s-a limitat doar la aplicarea acestui text de lege, raportat la situația reținută, în ce privește termenul înlăuntrul căruia pot fi atacate deciziile sau dispozițiile fără a face referire la condițiile, în substanța lor, stipulate de legiuitor.
Reține că imobilul ce face obiectul litigiului intră sub incidența art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 fiind ocupat de o instituție de învățământ superior, că dispoziția atacată a fost emisă înainte de apariția Legii nr. 257/2005 și nu a fost valorificată până la apariția legii. În puterea art. 315 alin 1 Cod procedură civilă, considerentele cărora se subsumează prezenta hotărâre se circumscriu celor reținute de care au fost redate.
Astfel, potrivita acestui text de lege, deciziile sau dispozițiilor ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate pot fi atacate la secția civilă a tribunalului, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
acest text de lege interpretării gramaticale și sistematice, concluzia ce se impune apodictic este cea conform căreia termenul " nevalorificate" include în conținutul său acele decizii sau dispoziții ori după caz, ordine prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent ce încă nu au fost aduse efectiv la îndeplinire în sensul punerii în executare a măsurilor acolo dispuse până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. În nici o măsură noțiunea "nevalorificate" nu intefesează cu o amânare a executării măsurilor datorată exercitării contestației pusă la îndemână de legiuitor prin art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru a se putea reține că odată parcursă procedura contestației în toate gradele de jurisdicție se deschide calea unei a 2-a contestații dacă și în condițiile în care măsura dispusă nu a fost adusă la îndeplinire.
A da o astfel de interpretare, spre care tind reclamanții prin promovarea prezentei cereri, înseamnă transgresa atât principiul unicității dreptului de a uza de calea contestației ce se desprinde din textul art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, în acord cu principiile dreptului procesual civil cât și în mod subsecvent autoritatea de lucru judecat.
Tribunalul reține că art. II alin 1 din titlul I al Legii nr. 247/2005 nu poate constitui drept temei juridic nou pentru introducerea unei alte acțiuni de restituire a aceluiași imobil, întrucât legiuitorul nu poate să dispună și nici nu voiește aof ace, asupra unui drept câștigat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă decât dacă ar avea loc o expropriere pentru cauză de utilitate publică. În acest context juridic textul ar lipsi de puterea lucrului judecat hotărâri judecătorești irevocabile prin care deja s-a statuat asupra dreptului de proprietate în condițiile legii speciale nr. 10/2001.
Finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acestui articol a fost aceea de a da posibilitatea persoanelor îndreptățite ale căror notificări cu privire la imobilele ce intrau sub incidența art. 16 alin 1 din Legea nr. 10/2001 fuseseră deja soluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 de a beneficia în condiții de egalitate de modificările aduse prin acest din urmă act normativ.
Interpretarea textului nu conduce nici măcar spre existența unei imixtiuni a puterii legislative în procesul de realizare a justiției, singura care ar obliga organele puterii judecătorești, dincolo de intervenția Curții Constituționale, de nesocoti autoritatea de lucru judecat.
Relativ la disp. art. 47 din Legea nr. 10/2001 invocate de reclamanți ( care fac trimitere la art. 52 al legii în redactarea în vigoare la momentul sesizării instanței), tribunalul reține că prin decizia civilă nr. 12055/2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestora. Prin urmare, în baza art. 147 din Constituția României, începând cu data de 30.10.2008 aceste dispoziții legale au fost suspendate de drept, încetându-șui efectele juridice începând cu data de 15.12.2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea lor.
Cele arătate fac ca soluționarea prezentului litigiu să aducă în discuție dispozițiile Legii nr. 10/2001 a căror analiză a fost deja făcută de Tribunalul Iași, în cadrul sentinței civile nr. 42/27.01.2003.
Ca atare este îndeplinită și condiția identității de cauză.
În considerarea celor mai sus expuse, în aplicarea art.166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil, tribunalul a dispus conform celor cuprinse în prezenta hotărâre.
Deși, atât Curtea de Apel Iași cât și au pronunțat hotărârile reținând calitatea de parte și a numitului, titular al cererilor de apel respectiv recurs, Tribunalul soluționând litigiul reține cadrul procesual în privința participanților la proces, astfel cum acesta a fost determinat prin cererea de chemare în judecată. Totodată, nici în cadrul primei judecăți înaintea instanței de fond și nici după casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare părților între care s-a stabilit inițial raportul juridic procesual nu li s-au adăugat și alte persoane în procedurile reglementate de art. 49 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susțin apelanții că în mod greșit a fost respinsă cerere pentru autoritate de lucru judecat, deoarece dispoziția atacată a fost emisă și discutată în justiție anterior apariției Legii 247/2005, iar soluționarea contestației împotriva ei s-a făcut tot anterior acestui act normativ.
Prin Legea 247/2005, în titlul I privitor la modificarea și completarea legii 10/2001, condiționează în art. II posibilitatea atacării în justiție a unei dispoziții, doar de nevalorificarea ei. Apelanții se află în fața unei dispoziții nevalorificate, în baza căreia nu au fost acordate despăgubiri și nu a fost dispusă restituirea vreunui bun. Textul citat nu face distincție între decizii nevalorificate și neatacate în justiție, în care au fost date hotărâri și care să fie exceptate în baza autorității de lucru judecat de la atacarea lor în justiție.
Cât privește apelanții și - se susține că dispozitivul hotărârii nu oferă indicii referitoare la motivele respingerii cererii, atâta timp cât s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, că autorul acestora l-a deținut până în anul 1958, iar în anul 1959 a fost deposedat abuziv, din înscrierile depuse la dosar rezultând că terenul se află în posesia pârâtei.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10034/2001, reclamanții, și - în contradictor cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B" I au solicitat anularea deciziei nr. 37 din 27.09.2001 emisă de pârâtă, decizie prin care s- respins cererea de restituire în natură a terenului situat în I,-. Prin sentința civilă nr. 42 din 27 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Iașis -au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a nulității deciziei nr. 37/2001 și pe fond s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, sentință ce a fost păstrată prin decizia civilă nr. 48 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Iași, decizie rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 9.11.2005, reclamanții, -, și - au solicitat în contradictor cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B" desființarea decizie nr. 37/27.09.2001, emisă de pârâtă și restituirea în natură a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 1231 din 24.05.2006, pronunțată de Tribunalul Iași cererea a fost respinsă ca tardivă, sentință ce a fost păstrată prin decizia civilă nr. 167 din 29.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs reclamanții, cerere ce a fost admisă prin decizia nr. 6455 din 5.10.2007 a care a casat decizia atacată, a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1231/24.05.2006 a Tribunalului Iași, a desființat sentința și a trimis caza spre rejudecare aceluiași Tribunal.
În rejudecare s-a invocat excepția autorității de lucru judecat. Pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 cod civil trebuie să existe tripla identitate creată de acest text: de persoane, de obiect și de cauză.
Raportat la primul element - părțile, se observă identitatea reclamanților, -, și, precum și pârâții Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară " de la B", care au avut aceeași calitate și în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 10034/2001 a Tribunalului Iași. Referitor la reclamanții și - care nu au avut calitatea de părți în primul litigiu, în mod corect instanța de fond a reținut excepția în rolul său de prezumție. Având în vedere că oricare dintre persoanele care acționează în cadrul procedurii Legea 10/2001 o face în interesul tuturor celorlalți care au calități de persoane îndreptățite, iar hotărârea pronunțată produce efecte față de toate persoanele implicate în procedură, ea trebuie luată în considerare cu aprecierea lucrului judecat, în cazul unei a doua cereri formulate. Altfel spus efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, această reglementare a autorității lucrului judecat în forma prezumției urmând să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătorești.
Prin urmare, referitor la identitatea de părți, instanța de fond dând eficiență prezumției de lucru judecat, raportat la persoana reclamantelor și -, motivul de apel referitor la nemotivarea hotărârii cu privire la acest aspect nu poate fi reținută.
Pe de altă parte, pentru a exista identitate de obiect între două hotărâri este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni.
Instanța de fond, corect a reținut că în speță obiectul cererii de chemare în judecată este același, atât în privința obiectului material - decizia nr. 37/27.09.2001 a cărei anulare se cere - cât și în privința dreptului subiectiv ce poartă asupra obiectului material.
În cadrul celui de-al treilea element - cauza - cauza ceea de interesează sub aspectul autorității de lucru judecat, este cauza raportului juridic a dreptului, pus în discuție, iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține în decizia de casare că imobilul ce face obiectul litigiului intră sub incidența art. 16 pct. 1 din Legea 10/2001 fiind ocupat de o instituție de învățământ superior, că dispoziția atacată a fost emisă înainte de apariția Legii nr. 247/2005 și nu fost valorificată până la apariția legii.
Însă, făcând analiza dispozițiilor art. II alin. 1 din Titlul I al legii nr. 247/2005, instanța de fond în mod corect reține că reclamanții nu pretind o altă cauză juridică a dreptului lor legiuitorul neputând a dispune asupra unui drept câștigat printr-o hotărâre judecătorească.
Apărarea apelanților în sensul dat de aceștia noțiunii "nevalorificate" nu poate fi primită, atâta timp cât aceștia au uzat de procedura Legii 10/2001 în toate gradele de jurisdicție, litigiul fiind tranșat irevocabil.
În consecință, date fiind considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul și va păstra sentința Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1139 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.11.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta
