Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1666/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1666/R/2008
Ședința publică din 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în I,-, - A, 5, județul în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, Str. - - Nr. 2B împotriva deciziei civile nr. 282/A din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 934 din 5 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea; având ca obiect: LEGEA NR. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; părțile prezente în ședința publică din 12 noiembrie 2008 au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 934 din 05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratul STATUL R reprezentat prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
A fost obligat paratul sa plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 443.910 RON, cu dobânda legala începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri pana la data plații efective.
A fost obligat paratul sa plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 2.480 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
După apariția Legii nr. 10/2001 reclamantul a formulat în calitate de moștenitor al defunctului cinci cereri pentru declararea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 de Statul Român cu foștii chiriași. Prin sent. Civ. Nr. 934/2003, nr. 935/2003, nr. 2834/2003, deciziile civile nr. 749/A/2003, 177/A//2003 pronunțate de Judecătoria Oradea respective de Tribunalul Bihor cererile acestuia au fost respinse, reținându-se buna credința a subdobânditorilor.
Examinând cuprinsul acestor hotărâri rezultă că instanța de judecată a reținut că imobilele ce au făcut obiectul derivat al contractelor de vânzare - cumpărare au fost proprietatea antecesorului reclamantului, fiind preluate de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950. O asemenea măsură, prin prisma prevederilor art.2 alin.1 lit. a din Legea nr. 10/2001 constituie o preluare abuzivă ce îndreptățește fostul proprietar sau moștenitorii acestuia să solicite despăgubiri.
Totodată, statuarea instanțelor de judecată prezintă o importanță deosebită sub aspectul aplicării prevederilor art.1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această dispoziție nu garantează dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de către autoritățile statale înainte de intrarea în vigoare a convenției cu privire la statul în cauză. În măsura în care însă acesta și-a asumat o atare obligație, ea se concretizează cel puțin într-o speranță legitimă de redobândire a bunului sau a contravalorii lui rezonabile.
Protecția conferită de convenție nu poate fi, așadar, restrânsă numai la bunuri, acestea având de altfel o semnificație autonomă, distinctă de cea din dreptul intern. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Malhous versus Republica Cehă ( decizia din 13.12.2000 ) că art. 1 din Protocolul 1 se aplică atât cu privire la bunurile actuale, cât și cu privire la valorile patrimoniale, inclusiv creanțe pe temeiul cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă de a obține exercițiul efectiv al unui drept de proprietate de multă vreme imposibil de exercitat.
Așa fiind, calitatea recunoscută de instanța de judecată prin hotărârile amintite reclamantului combinată cu dispozițiile legale actuale conduc la concluzia că acesta deține un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 al Convenției asupra apartamentelor 6, 8, 9, 11 si 12 drept ce nu a fost infirmat până în prezent.
Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului apără drepturi efective, nu iluzorii, simpla recunoaștere a faptului că reclamantul deține un bun nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia. Restituirea în natură a celor cinci apartamente fiind în afara oricărei discuții, urmează să se stabilească dacă aceștia sunt îndreptățiți la despăgubiri.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 conține trei norme distincte: prima, care este exprimată în prima frază a primului aliniat și are un caracter general, enunță principiul respectării proprietății; a doua, figurând în a doua frază a aceluiași aliniat vizează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; în privința celei de-a treia, consemnat în al doilea aliniat, ea recunoaște statelor puterea, între altele, de a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general.
Vânzarea de către stat celor cinci chiriași cu privire la care s-a reținut că sunt de bună credință a apartamentelor în litigiu combinată cu lipsa totală oricăror despăgubiri reprezintă însă o privare de proprietate contrară prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției ( cauza Străin versus România, paragrafele 39 și 59 și Porțeanu versus România, paragraful 32). Tocmai de aceea, instanța consideră că reclamanții sunt îndreptățiți la obținerea unor despăgubiri în echivalent pentru bunurile amintite.
Prin Legea nr. 10/2001 modificată succesiv și republicată au fost stabilite o serie de modalități de despăgubire a foștilor proprietari, între care și acordarea de acțiuni la fondul proprietatea. În sarcina statului există obligația pozitivă de a respecta dreptul de proprietate, simpla adoptare a unor măsuri reparatorii în concordanță cu normele internaționale nefiind suficientă dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil astfel încât posibilitatea acordării de măsuri reparatorii să nu fie o simplă iluzie - cauza Porțeanu contra României, cauza Ruxanda Ionescu contra României, cauza Lindner si Hammermazer contra României.
Statului Român la o problemă de ordin general ( restituirea proprietăților confiscate în perioada 1945-1989 și reglementarea raporturilor cu foștii proprietari ) a fost însă în mod excesiv întârziată. În aceste condiții, raportat la faptul că Fondul Proprietatea nu este funcțional instanța consideră că plata către reclamanți a unor despăgubiri corespunde exigențelor din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ( cauza Radu versus România ).
Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza rezulta ca valoarea de circulație a apartamentelor din litigiu la data de 22.11.2007 este următoarea:. Nr. 6 înscris in CF nr. 77238 O - 99.037 RON;. Nr. 8 înscris in CF nr. 73134 O - 64.334 RON;. Nr. 9 înscris in CF nr. 72847 O - 78.548 RON;. nr. 11 înscris in CF nr. 73883 O - 127.404 RON;. Nr. 12 înscris in CF nr. 73882 O - 107.598 RON.
Valoarea totala a celor 5 apartamente fiind de 476.921 RON.
Astfel cum rezulta din înscrisurile aflate la filele 20 si 71 de la dosar, in baza Legii nr. 112/1995 si prin Hotărârea Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantul a beneficiat de următoarele despăgubiri, calculate la nivelul lunii martie 1998
Ap.nr.6 - 17.280.170 rol,. Nr. 8 - 16.607.098 rol. Ap. Nr. 9 - 15.749.788 rol. Ap. Nr. 11 - 8.346.422 rol si. Nr. 12 - 5.812.607 rol. in total suma de 63.796.085 rol.
Valoarea actualizata a despăgubirilor, conform indicelui de inflație aplicabil la data de 22.11.2007 respectiv cu coeficientul de 5,- este de 33.011,1 RON.
Ținând cont de prevederile art. 19 si urm. Din Legea nr. 10 din 2001, valoarea despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul este de 476.921 RON - 3.011 RON, adică 443.910 RON, suma care urmează a fi actualizată cu dobânda legala începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri pana la data plații efective.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând instanței admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 282/A din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul STATUL R reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr. 984 din 05.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat- în totalitate, în sensul că:
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Din considerentele deciziei se reține că acțiunea reclamantului de obligare a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri bănești pentru imobilele naționalizate nu este o acțiune întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, astfel încât competența în soluționarea acesteia nu aparține tribunalului potrivit art. 26 alin. 3 din legea 10/2001 ci Judecătoriei Oradea potrivit dispozițiilor art. . cod procedură civilă, iar în ce privește reprezentarea Statului Român, aceasta se face potrivit art. 25 din decretul nr. 31/1954 de către Ministerul Finanțelor, excepțiile invocate fiind nefondate.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație"
În cauza dată reclamantul a parcurs procedura specială reglementată de Legea 10/2001 beneficiind de măsurile reparatorii prevăzute de aceasta, restituirea imobilelor libere și acordarea de despăgubiri, astfel încât recurgerea la procedura dreptului comun pentru satisfacerea rapidă a drepturilor, față de dispozițiile legale amintite, este inadmisibilă.
Față de cele arătate, tribunalul a admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul Statul R reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr. 984 din 05.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a schimbat- în totalitate, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Împotrivadeciziei,reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea în întregime a acesteia în sensul respingerii apelului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor și păstrarea în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii sale, recurentul apreciază că acțiunea este întemeiata pe practica Curții de la Strasbourg, instanță care a obligat în mai multa cauze Statul Român, pentru neexecutarea hotărârilor prin care au fost stabilite despăgubiri în favoarea foștilor proprietari în drept, la măsuri reparatorii.
Pe de altă parte, arată recurentul, excepția lipsei calității procesuale pasive apelantului intimat este neîntemeiată deoarece, pe de o parte, acesta reprezintă Statul Român ca subiect de drept obligat să ia toate măsurile necesare asigurării acordării măsurilor reparatorii persoanelor cărora în perioada regimului comunist le-au fost preluate bunuri în mod abuziv, iar pe de altă parte oricum în fața Curții, Statul Român este obligat la suportarea despăgubirilor și nu Comisia Centrală de Evaluare sau Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților.
Prin întâmpinarea depusă, Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor invocat în primul rând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea în soluționarea fondului. Excepția este neîntemeiată deoarece temeiul acțiunii nu îl reprezintă art. 7 din Legea nr. 247/2005 ci normele care asigură executarea efectivă a obligațiilor asumate de Statul Român prin emiterea normei speciale,calitatea reclamantului de persoană îndreptățita la despăgubiri nemaifiind pusă în discuție.
Altfel spus, litigiul iese din sfera normei care stabilește o competență specială, intrând în sfera normei de aplicabilitate generală, respectiv a art. 1 pct 1 cod procedură civilă.
În al doilea rând, intimatul a solicitat respingerea recursului invocând notorietatea faptului că Fondul Proprietatea este funcțional și din acest fond se acordă constant despăgubiri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 65 din 16 aprilie 1998 Comisiei Județene B de aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a dispus plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea a 5 apartamente ce au aparținut anterior preluării abuzive de către stat antecesorului reclamantului, apartamente ce au fost înstrăinate chiriașilor ale căror contracte au fost menținute prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Cu toate aceste, nici până în prezent aceste sume nu au fost achitate, iar prejudiciul cauzat reclamantului este cu atât mai mare cu cât prin Legea nr 10/2001 i s-a recunoscut și îndreptățirea la obținerea diferenței între valoarea stabilită în 1998 și cea reală.
Creanțele sunt în egală măsura protejate potrivit art. 1 din Protocol 1 al Curții Europene a Drepturilor Omului ca și orice alte bunuri, în această categorie fiind incluse și creanțele în legătură cu care reclamantul pretinde că are cel puțin o speranță legitimă de a obține exercițiul efectiv al unui drept de proprietate de multă vreme imposibil de exercitat.
În aceste limite, prin Hotărârea nr. 65 /1998 a Comisie Locala O de aplicare a Legii nr. 112/1995 a fost stabilit un drept de creanță în favoarea reclamantului ce nu mai poate fi contestat, cu atât mai mult cu cât pentru apartamentele respective restituirea în natură nu mai este posibilă. Această recunoaștere a dreptului nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia, deoarece în prezenta cauză se constată că vânzarea de către stat în favoarea chiriașilor a apartamentelor ce au aparținut antecesorilor reclamantului combinată cu lipsa totală a oricăror despăgubiri reprezintă o privare de proprietate, contrară prevederilor convenției ( cauza Străin României,respectiv Porțeanu României ).
Prin Legea nr.10/2001 modificată succesiv și republicată au fost stabilite o serie de modalități de despăgubiri a foștilor proprietari printre acestea numărându-se și acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea. În sarcina statului există obligația pozitivă de a respecta dreptul de proprietate, simpla adoptare a măsurilor reparatorii nefiind suficientă dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil, ori Fondul Proprietatea nu este nici în momentul pronunțării hotărârii listat la bursă.
Față de cele reținute, instanța apreciază că judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, concluzia tribunalului potrivit căruia reclamatul nu are deschisă calea acțiunii de drept comun pentru obținerea mai rapidă a drepturilor fiind nelegală.
În concluzie,instanța va admite recursul, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 combinat cu 312 alin 1 cod procedură civilă,și va modifica în întregime decizia în sensul respingerii apelului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor și menținerii în întregime a sentinței instanței de fond.
În baza art 274 cod procedură civilă, obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în I,-, - A, 5, județul în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- împotriva deciziei civile nr. 282/A din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică și respingând apelul civil formulat de Statul Român prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, Str. - - Nr. 2B menține în întregime sentința civilă nr. 934 din 5 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.
OBLIGĂ partea intimată să plătească părții recurente suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
9.12.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact Ic
2ex/15.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Președinte - -- judecător
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în I,-, - A, 5, județul în contradictoriu cu intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, Str. - - Nr. 2B împotriva deciziei civile nr. 282/A din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 934 din 5 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea; având ca obiect: LEGEA NR. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurentului reclamant, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale din 14 mai 2008, emisă de baroul Bihor - Cabinet individual, în reprezentarea intimatului pârât, consilier juridic, în baza delegației nr. 37/D din 12 noiembrie 2008 emisă de intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor și păstrarea în întregime a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanței, depusă,în copie, la dosar.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de19 noiembrie 2008, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
