Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.167/
Ședința publică din 30 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă, cu domiciliul în B,-, sect. 2 și cu domiciliul ales în C, bd. -, nr. 80,. 1 la. și Asociații, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUN. C și PRIMARUL MUN. C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, împotriva sentinței civile nr. 14 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 2819/2006), având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 54776/2008 și intimații pârâți prin avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 457/2008.
Procedura este legal îndeplinită, conf. art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocații părților, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanta reclamantă, apărătorul acesteia solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației, anulării dispoziției emisă de primar și acordarea de despăgubiri bănești pentru că raportul de expertiză a evidențiat că restituirea în natură nu este posibilă.
Critica sentinței vizează următoarele aspecte:
În speță, este vorba despre două contracte de vânzare-cumpărare. Primul contract, conține un pact comisoriu care ar putea fi considerat ca fiind de gr. IV, conform căruia în cazul nerespectării obligației contractul se desființează de drept, iar reintrarea terenului în patrimoniul statului se face în baza contractului învestit cu formulă executorie. Prin cel de-al doilea contract terenul este dobândit de autorul reclamantei, transferul dreptului de proprietate nefiind afectat de vreo condiție și de nici un termen. În aceste condiții, susținerea instanței fondului conform căreia, deși această obligație nu este prevăzută în contractul autorului reclamantei acesta a preluat de la înstrăinător toate obligațiile asumate, este contrară tuturor principiilor de drept.
Un alt motiv de apel vizează împrejurarea că pentru desființarea titlului de proprietate era necesară intervenția instanței de judecată. Preluarea imobilului în patrimoniul statului apare ca fiind realizată cu încălcarea nu doar a prevederilor contractuale dar și a dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Acțiunea în rezoluțiune este prescriptibilă extinctiv. În raport de data încheierii contractului și de termenul de edificare a construcțiilor, termenul de prescripție s-a împlinit în anul 1952, când s-a stins dreptul material al înstrăinătorului de a pretinde reîntoarcerea bunului în patrimoniul său. În atare situație, preluarea s-a realizat peste termenul de prescripție, cu încălcarea prevederilor Decr. 1967/1958 în vigoare la data emiterii deciziei de preluare a imobilului în patrimoniul statului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru intimații pârâți, apărătorul acestora, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pactul comisoriu de gr. IV constituie o derogare de la art. 1020-1021 Cod civil. Actul de vânzare-cumpărare a inserat un pact comisoriu clar de gr. IV, care își produce efectele de plin drept. Autorul reclamantei a preluat toate obligațiile fostului cumpărător, inclusiv obligația de a construi.
În prezența unui asemenea pact, rolul instanței de judecată este înlăturat, sancțiunea desființării contractului fiind efectul direct al neexecutării obligației de către debitor.
Această decizie, de preluare a imobilului, nu constituie un act de naționalizare. ci numai constată că bunul se află în patrimoniul statului pentru încălcarea obligației asumate prin contract.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.1776 din 01.06.2006 emisă de Primarul Municipiului C în procedura Legii nr.10/2001 și restituirea în natură a terenului în suprafață de 341,92 mp situat în Stațiunea, lotul 2 careul 60 ori acordarea de despăgubirii bănești în condițiile legii speciale.
Astfel, reclamanta s-a legitimat procesual ca succesor al defunctului care a dobândit prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11163/1943 la Grefa Tribunalului Constanța dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin cumpărarea acestuia de la.
Imobilul a fost dobândit prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.11638 din 19.07.1943 încheiat între, în calitate de cumpărător și Primăria C în calitate de vânzător.
Vânzarea acestui teren a fost posibilă ca urmare a faptului că prin Decizia nr.25 din 30.12.1905 al Consiliului Comunal al Primăriei C, aprobată prin Decretul nr.761/1906, Primăria Orașului Cai ntrat în posesia mai multor terenuri situate în stațiunea, care i-au fost predate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor,terenuri pe care a hotărât să le vândă sub forma de loturi cu obligația pentru cumpărător de a ridica în termen de 4 ani pe acestea construcții, termen prelungit ulterior la 6 ani.
Prin contractul mai sus menționat cumpărătorul și-a asumat obligația de a construi pe acest teren o casă de locuit sau în conformitate cu planul aprobat de Administrația Municipală, în termen de 4 ani de la data autentificării înscrisului.
În actul de înstrăinare încheiat la aceeași dată între în calitate de cumpărător și în calitate de vânzător nu se face referire expresă la pactul comisoriu însă se apreciază că autorul reclamantei a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în aceleași condiții, preluând toate obligațiile fostului cumpărător, inclusiv obligația de a edifica o construcție în termen de 4 ani ori această obligație nefiind îndeplinită a operat și sancțiunea desființării deplin drept a actului.
În acest context este de menționat că manifestarea de voință a creditorului de a face efectivă sancțiunea rezoluțiunii contractului a fost exprimată în anul 1958 prin Decizia nr.22043.
Această decizie nu constituie în sine un act de naționalizare si de dobândire a terenului de către stat, cum susține reclamanta, ci reprezintă doar manifestarea de voință a creditoarei Primăria C de a da eficiență pactului comisoriu și de prelua terenul în litigiu în posesia sa, deoarece în urma rezoluțiunii de plin drept a contractului terenul a reintrat în patrimoniul său.
Cum terenul în litigiu se găsește în patrimoniul vânzătorului Municipiul C ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare, pentru nerespectarea obligației asumate prin contract și nu ca urmare a unei deposedări abuzive în mod corect unitatea deținătoare a imobilului a constatat că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001 și a respins cererea notificată cu această motivare.
Prin sentința civilă nr. 14, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 ianuarie 2008, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2819/2006), a fost respinsă contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului și a fost obligată către intimat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile a tribunalului a declarat apel reclamanta, criticând soluția ca fiind nelegală.
Astfel, dreptul civil român nu cunoaște transmiterea obligațiilor, în sensul că nimeni nu poate fi obligat prin fapta altuia sau altfel spus, nimeni nu poate fi obligat printr-un contract la care nu a fost parte.
În cauză, prin actul de vânzare-cumpărare dobânditorul își asumă obligația construirii, pe terenul în suprafață de 341,92, în schimbul dobândirii dreptului de proprietate de la vânzător.
Clauza înscrisă în contract - pact comisoriu de gradul IV, atrage desființarea de drept a contractului, atunci când nu este respectată.
Ulterior, dobânditorul vinde autorului apelantei, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 11638/1943, terenul cumpărat, iar printr-un act administrativ, terenul este preluat în mod abuziv de Primăria C, în anul 1958.
În aceste condiții, preluarea terenului din proprietatea noului dobânditor, cu motivarea că actul cuprinde pactul comisoriu de gradul IV, este nelegală cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
Drept urmare, în titlul de proprietate exhibat de către reclamantă nu se poate invoca în baza pactului comisoriu de gradul IV, întrucât în actul autorului apelantei nu este inserată o astfel de clauză. În lipsa unei astfel de prevederi expuse, în speță nu se poate interveni decât cel mult o rezoluțiune judiciară, conform art. 1021 cod civil și aceasta în situația în care obligațiile contractuale nu sunt executate culpabil de cumpărător, ceea ce în cauză nu se aplică. Acțiunea în rezoluțiune este susceptibilă și, prin urmare, în cauză s-a împlinit termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
De asemenea, clauza nu putea fi respectată de vânzător, întrucât terenul, aflându-se în Stațiunea - aceasta din anul 1938, a intrat în zona de graniță și de protecție militară - zonă în care erau interzise construcțiile.
Examinând motivele de apel și probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanta - apelantă, în calitate de moștenitor legal al autorului său, a notificat Primarul Municipiului C în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru retrocedarea terenului în suprafață de 341,92, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 11163/1943, situat în Stațiunea și formează Lotul 2, careul 60.
Autorul reclamantei a dobândit terenul de la.
a dobândit terenul prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1051/1943 și transcris sub nr. 1037/1943 al Tribunalului Constanța, Secția III de la Primăria Municipiului C, având înserată clauza pactului comisoriu de gradul IV. La scurt timp a înstrăinat terenul lui, dovedindu-și calitatea de proprietar cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1051/1943 - înscris în noul act înregistrat sub nr. 11163 din 19 iulie 1943.
La data încheierii actului, prin diligența cumpărătorului și prin notorietatea vânzătorilor de loturi din zona, noul cumpărător, a cumpărat terenul asumându-și riscul tuturor clauzelor contractuale, respectiv a cunoscut că primul vânzător a fost Primăria municipiului C, temeiul de drept care a stat la baza vânzării de loturi de teren în zona, condițiile, clauzele și actele normative ce stăteau la baza înstrăinărilor. De asemenea, era cunoscut zona, caracterul de zonă de graniță, cât și a conflictelor politico-militare a timpului.
Prin urmare, actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în condițiile generale de vânzare-cumpărare stabilite de Decizia nr. 25/1905 a Consiliului Comunal al Primăriei C, aprobată prin Decretul nr. 761/1906, în care se stipula că terenurile situate în zona din Stațiunea se vor vinde cu condiția expresă ca dobânditorii să construiască o casă de locuit sau o în termen de patru ani, prelungit la șase ani și să contribuie cu 25% la toate cheltuielile edilitare. Condițiile generale de vânzare prevăzute în Decizia nr.25/1905 conțineau o clauză potrivit cu care nerespectarea vreunei obligații asumate de cumpărător prin acest act atrage rezilierea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare, fără nici o altă formalitate sau punere în întârziere, clauză ce constituie un pact comisoriu de gradul IV, desființarea convenției realizându-se de plin drept, fără intervenția instanței de judecată.
Susținerea reclamantei, în sensul că autorul său nu a dobândit bunul în aceste condiții, nu poate fi reținută în condițiile în care, pe de o parte actul ce a stat la baza vânzării avea inserate aceste reglementări, iar obținerea autorizației de vânzare și cumpărare se referea la înstrăinarea unui teren din categoria și amplasamentul celui la care fac referire actele normative invocate.
Indiferent de calificarea dată de apelantă prin apărătorii săi, soluției instanței de fond, nu se pot ignora principiile și instituțiile dreptului civil și legislației în materie, indiferent cum analizăm în succesiune actul juridic, ce stă la baza obiectului cererii dedusă judecății.
Pe cale de consecință, pactul comisoriu de gradul IV inserat în primul contract ce a stat la baza încheierii celui de-al doilea, la scurt timp având drept efect desființarea necondiționată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligația să fie adusă la îndeplinire.
operează de drept, fără a fi necesară intervenția instanței, iar în măsura în care aceasta este sesizată, nu poate aprecia asupra oportunității pronunțării rezoluțiunii, ci doar să constate că contractului a avut loc de plin drept.
Se reține astfel, că actul juridic de înstrăinare a fost desființat de drept la împlinirea termenului de șase ani, prevăzut pentru îndeplinirea obligației cumpărătorului de a construi un imobil, iar nu prin decizia administrativă nr. 22043/1958.
Această decizie nu constituie în sine un act de dobândire a proprietății asupra terenurilor de către stat, ci doar constată că a operat de drept a contractului de vânzare-cumpărare, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate de cumpărător, conform pactului comisoriu de gradul IV înserat în acte.
Prin urmare, bunul nu a fost preluat abuziv și fără titlu, iar art. 1 din Legea nr. 10/2001 precizează că se restituie imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau alte persoane juridice.
În speță, imobilul a fost cumpărat cu condiția expresă de a construi într-un termen de șase ani sub sancțiunea rezoluțiunii actului juridic.
Pe cale de consecință, neîndeplinindu-se clauza titlului de proprietate este desființat de drept și nu în condițiile înscrise în Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată.
Actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în anul 1943, România a intrat în război în anul 1941, iar zona, conform Legii nr. 4215/10 decembrie 1938, a creat zona militară pentru apărarea țării, în anul 1938, iar în art. 13 stipula condiția ca pentru lucrări de construcție să fie luat în prealabil aprobarea Ministerului Apărării Naționale și Ministerului ceea ce reclamanta nu a făcut dovada.
În cauză, se reține că reclamanta nu a făcut dovada că autorul a fost împiedicat să construiască o casă pe terenul cumpărat, sau că, în urma demersurilor efectuate pentru eliberarea autorizației de construcție, i s-au respins cererile de către cele două ministere sau de primărie.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, cel care cade în pretenții va suporta plata cheltuielilor de judecată, sens în care obligă apelanta către intimați la 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă, cu domiciliul în B,-, sect. 2 și cu domiciliul ales în C,-,. 1 la. și Asociații, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 14 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 2819/2006).
Obligă apelanta către intimații pârâți la 300 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Pentru grefier - -, aflată
în concediu de odihnă, conform art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond -
Red.dec.jud./14.07.2008
gref.AB/4 ex./14.07.2008
Emis 4 com.
astăzi, 15.07.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
