Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.169/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de contestatoarea, domiciliată în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.390 din 30 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.3615/2002, venit spre rejudecare, după casare, intimați fiind PRIMARUL COMUNEI, COMUNA -PRIN PRIMAR ȘI PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 08 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 2.09.2002, a solicitat desființarea Dispoziției nr.23/19.06.2002, emisă de Primarul com., pentru restituirea numai în parte a bunurilor indicate în notificarea adresată Prefecturii jud.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în mod greșit nu s-a restituit în natură terenul în suprafață de 0,25 ha, pe care autorul a edificat o moară.
Pe parcursul cercetărilor judecătorești, contestatoarea și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat restituirea în natură a bunurilor confiscate ilegal prin decizia nr.8858/4.12.1958 a Tribunalului Regional C, iar pentru acelea ce nu mai pot fi restituite în natură să fie plătite despăgubiri.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.390/30.06.2003, a admis în parte contestația și a obligat intimații com. și pe primarul acesteia să facă o ofertă reală de restituire prin echivalent a imobilelor ce au fost preluate de stat și nu mai pot fi restituite în natură.
Hotărârea a fost păstrată de către Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.142/30.09.2003, pentru argumentul că de la autorul contestatorului s-a preluat prin decizia penală nr.8858/1959, pronunțată de Tribunalul Regional C, o moară situată pe un teren în suprafață de 0,25 ha în com..
S- a dispus restituirea imobilelor prin plata de despăgubiri, întrucât restituirea în natură nu mai era posibilă fiind edificată pe teren o moară nouă.
Împotriva deciziei a formulat recurs contestatoarea pentru motivele prevăzute de art.304 cpt.4, 6, 8 și 9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a arătat că în mod greșit nu s-a dispus restituirea în natură a diferenței de teren de 806 mp, liberă de construcții, deși i-au fost restituite în natură, construcții și utilaje amplasate pe respectiva suprafață.
S-a mai criticat decizia și sub aspectul că prin soluția pronunțată a fost agravată situația în propria cale de atac, fiind respinsă în mod greșit cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
În raport de motivele de invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.9110 pronunțată la 9.11.2006, a admis recursul și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de recurs a apreciat că se impunea suplimentarea probelor printr-o expertiză tehnică și cercetare locală pentru a se identifica construcțiile vechi ce pot fi restituite și terenul în sensul art.10 alin.2 Cod pr.civilă.
După casarea cu trimitere spre rejudecare a fost efectuat un raport de expertiză tehnică.
Analizând apelul reclamantei în limita motivelor invocate se apreciază ca fondat, pentru argumentele ce urmează:
Prin procesul-verbal al executorului judecătoresc al Tribunalului Popular al Raionului din data de 10.01.1959, a trecut în proprietatea statului o moară și un teren în suprafață de 0,25 ha.
-se suprafața de teren trecută în proprietatea statului prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a constatat că aceasta este de 1366 mp, fiind edificată ulterior o moară nouă, alături de o parte din construcția veche, pe o suprafață de 74,97 mp.
Din suprafața preluată de la autorul reclamantului apelant este liberă suprafața de 946 mp, necesară funcționării normale a morii vechi, motiv pentru care apelantul nu a solicitat să-i fie restituit în natură.
Potrivit art.2 litera b din Legea nr.10/2001, imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică se restituie foștilor proprietari în natură sau prin măsuri reparatorii prin echivalent.
Restituirea în natură se dispune numai în cazul în care pe terenurile preluate nu s-au edificat construcții noi autorizate, astfel că, într-o asemenea ipoteză pentru suprafața ocupată măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, în baza art.10 aliun.2 din Legea nr.10/2001.
Terenul identificat în raportul de expertiză tehnică este ocupat de o nouă construcție, iar suprafața ce excede asigură exploatarea normală a acesteia, având destinația de moară.
Cât privește celelalte utilaje din moara veche, acestea se află într-un grad avansat de uzură fiind dezmembrate și improprii pentru o nouă exploatare potrivit cu destinația lor, singura modalitate de restituire fiind plata în echivalent.
În raport de aceste considerente, în mod greșit primarul a dispus restituirea în natură a unor utilaje ce nu mai pot fi folosite datorită gradului de uzură, iar pentru suprafața de teren a propus acordarea unei alte suprafețe în compensare, în lipsa acordului persoanei îndreptățite potrivit art.10 alin.10 din Legea nr.10/2001.
Fiindcă, terenul preluat este ocupat de o construcție nouă, iar diferența este necesară exploatării normale, având în vedere destinația sa economică se impune restituirea în echivalent în condițiile legii speciale, motiv pentru care se va desființa dispoziția și va fi obligat primarul să emită un nou act în care să propună plata de despăgubiri în valoarea stabilită în raportul de expertiză tehnică, atât pentru teren, construcții cât și pentru utilaje.
Pentru toate aceste considerente în baza art.296 Cod pr.civilă, se va admite apelul, iar ca urmare a culpei procesuale a intimaților, în baza art.274 Cod pr.civilă, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de contestatoarea, domiciliată în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.390 din 30 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.3615/2002, venit spre rejudecare, după casare, intimați fiind PRIMARUL COMUNEI, COMUNA - PRIN PRIMAR ȘI PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Schimbă sentința în sensul că admite contestația și desființează Dispoziția nr.23/19.06.2002 a Primarului com., jud.
Obligă Primarul com. să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în cuantum total de 300.437 lei, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Obligă pe intimați la 2100 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/8 ex/01.10.2008
jud. fond:;
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca
