Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de pârâta PRIMĂRIA G -prin primar- cu sediul în comuna G,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 973 pronunțată la 5 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, -. 4,. 17, sector 5, Cod poștal - și cu intervenientul, domiciliat în Slănic,-, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 28 octombrie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- la data de 23.04.2008, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei G, să se dispună anularea Dispoziției nr.560/2002 ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții care să cuprindă răspunsul la notificarea pe care a formulat-o și pentru terenul în suprafață de 3000 mp, precum și la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de daune cominatorii.
În motivarea contestației s-a învederat că la data de 25.09.2001 contestatorul și vărul său au formulat cerere prin care au solicitat intimatei despăgubiri pentru imobilul situat în comuna G, județul P ce aparținut autorului lor, având în vedere că acea construcție era degradată în proporție de 75%.
Totodată, a fost solicitată și restituirea în natură a terenului aferent, imobilele fiind trecute abuziv în proprietatea statului ca efect al Decretului - Lege nr. 83/1949.
S-a mai susținut că, la data de 23.03.2008, după mai multe solicitări verbale adresate reprezentanților pârâtei, i- fost comunicată dispoziția atacată care este nelegală pentru că nu cuprinde răspunsul la ambele capete de cerere, impunându-se ca întreaga sumă ce reprezintă contravaloarea degradărilor produse imobilului, între data emiterii dispoziției și până în prezent, să cadă în sarcina parții adverse din culpa căreia nu a putut intra în posesia bunului.
Intimata, legal citată, formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât petenții au refuzat să primească imobilul restituit în natură prin dispoziția atacată, motivând că nu li s- atribuit și terenul pe care nu l-au solicitat prin notificare.
În baza Legii nr.247/2005, contestatorul și vărul său au solicitat stabilirea dreptului de proprietate, cerere ce a fost respinsă de Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar, dar și de Comisia Județeană P de aplicare a legilor fondului funciar, deoarece terenul a fost expropriat.
Intimata a mai arătat că la ora actuală clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, iar proprietarii nu au întreprins niciun fel de demers pentru întreținerea și recuperarea acesteia.
Contestatorul a formulat la data de 11.06.2008 răspuns la întâmpinarea intimatei, precizând că partea adversă este de rea-credința în condițiile în care primele demersuri pentru a intra în proprietatea imobilului au fost inițiate încă din anul 1993.
La termenul din 01.04.2009, contestatorul a precizat că solicită despăgubiri pentru imobilul casă de locuit ce are 6 camere, conform înscrisurilor ce emană de la Direcția Județeană P - Arhivele Naționale, fiind compus din 4 camere, cămara și hol, precum și stabilirea acestor despăgubiri prin actualizarea sumelor reprezentând valoarea bunurilor la momentul preluării, cu indicele de inflație.
La termenul de judecată din 29.04.2009, contestatorul a precizat că formulează cerere de chemare în judecată a vărului său, împreună cu care formulat notificarea, dispunându-se introducerea în cauza a acestuia.
Prin sentința nr. 973 pronunțată la 5 mai 2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte contestația formulată de contestatorul și în parte cererea de chemare în judecata a altei persoane, formulată de contestator în contradictoriu cu intervenientul și a obligat intimata-pârâtă Primăria comunei G la plata sumei de 159.802,2 lei către contestator și intervenient, reprezentând despăgubiri prin efectul angajării răspunderii sale civile delictuale, pentru degradarea imobilului-construcție, situat în comuna G, sat G, jud.P, restituit în natură prin Dispoziția nr.560/25.09.2002 a Primarului Comunei G, conform raportului de expertiza în specialitatea construcții civile întocmit de expert.
De asemenea, a fost obligată intimata Primăria comunei G să soluționeze notificarea contestatorului și a intervenientului pentru restituirea în natură a terenului de 3000 mp, solicitat în mod expres prin cererea înregistrată sub nr. 4499/19.12.2001, prin emiterea unei dispoziții.
A mai fost obligată intimata la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, către contestator și intervenient, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la emiterea dispoziției indicate mai sus, respingându-se în rest contestația, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea formulată de contestatorul și de intervenientul, în calitate de moștenitori ai defunctului înregistrată sub nr.4499 la 19.12.2001 la Primăria comunei G, aceștia au solicitat acordarea unor despăgubiri legale pentru imobilul situat în comuna G ce aparținut autorului lor și a fost expropriat în mod abuziv prin Decretul nr.83/1949, dar și restituirea terenului aferent.
Ulterior, intervenientul a formulat notificarea înregistrată sub nr.103/14.02.2002 la Biroul Executorului Judecătoresc, solicitând să i se restituie în natură imobilul situat în comuna G, reprezentat de o casă de locuit formată din 4 camere, galerie, cămara și beci, proprietatea unchiului său obținută prin moștenire de la defunctul.
S-a mai reținut că, la aceeași data, intervenientul a formulat o altă notificare înregistrata la intimată sub nr.659, în numele moștenitorilor defunctului, pretinzând retrocedarea casei din comuna G și despăgubiri pentru celelalte anexe gospodărești.
Prin Dispoziția nr.560/25.09.2002 emisă de Primarul comunei G, filele 12 și 13 s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din casă de locuit formată din 4 camere, galerie, și beci, situată în comuna G, sat G, județul P către cei doi notificați, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile instituite de art.9 și următoarele din Legea nr.10/2001.
Această dispoziție a fost comunicată contestatorului abia la data de 23.03.2008, potrivit copiei plicului de expediere prin postă aflată la fila 5 din dosar, fără ca intimata să fi probat realizarea comunicării la o dată anterioară, ceea ce conduce la concluzia că prezenta contestație a fost formulată în termen legal.
S-a mai reținut că, la origine, acest imobil a aparținut lui, fiind supus împărțelii, alături de restul bunurilor acestuia, prin actul de partaj voluntar autentificat prin procesul verbal nr.2 din 19.02.1945 la Judecătoria d e Mixtă Slanic.
Astfel, a dobândit în lotul său terenul situat în comuna G în suprafața de cca.3000 mp pe care se afla o casă, o magazie de vară, un grajd și povarna, bunuri expropriate conform Decretului nr. 83/02.03.1949, potrivit extrasului din tabelul nominal de proprietari expropriați din județul P, însoțit de adresa nr.2195/10.03.1949 a Direcției Agricole Județene - Serviciul Agricol P, dar și din fișa clădirii cu nr.122, toate eliberate de Direcția Județeană Pa A rhivelor Naționale.
Tribunalul a mai reținut că din raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit în cauză de expert, rezultă că imobilul cu destinație de casă de locuit pretinsă de contestator și intervenient se afla într-o stare avansată de degradare, de 97%, valoare de înlocuire a acestui bun imobil fiind determinată, potrivit prețurilor pieței libere la nivelul sumei de 177.588 lei la care trebuie aplicată o corecție negativă de 10% pentru zona de amplasament (adică suma de 17.755,8 lei) rezultând suma de 159.802,2 lei.
În legătura cu aceasta construcție cu destinație de casa de locuit, tribunalul a constatat că, potrivit art. 9 alin.1 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire și libera de orice sarcini.
Practic, acest text legal fixează data cererii de restituire ca moment în raport cu care se determină starea în care trebuie să fie restituit imobilul, însă dacă după expedierea notificării intervine vreo împrejurare datorită căreia imobilul construcție piere ori se degradează chiar din motive neimputabile persoanei juridice deținătoare, aceasta va răspunde față de persoana îndreptățită de restituirea în natură cu excepția cazului în care ar putea demonstra că bunul ar fi pierit chiar dacă s-ar fi aflat în posesia efectivă a persoanei îndreptățite.
Fundamentul răspunderii este dat, așa cum s-a statuat în literatura juridică de faptul că în măsura în care cererea de restituire este fondată, persoana deținătoare, fie în calitate de proprietar actual - când preluarea s-a făcut cu titlu valabil, fie în calitate de posesor neproprietar - dacă preluarea s-a făcut fără titlu valabil, este obligată să predea imobilul persoanei îndreptățite.
Notificarea, ce potrivit dreptului comun este o formă de punere în întârziere, plasează riscul pierii fortuite a bunului în sarcina debitorului obligației de predare, adică în sarcina persoanei îndreptățite, astfel încât aceasta va avea obligația acordării de despăgubiri, în caz de pieire sau degradare, fie ea și fortuită, care nu au semnificația unei masuri reparatorii, reprezentând angajarea răspunderii potrivit dreptului comun, în sensul reparării integrale a prejudiciului prin despăgubiri bănești acordate de instanța pentru săvârșirea unei fapte ilicite prejudiciabile.
În prezenta cauză, tribunalul a reținut ca fiind deosebit de relevant faptul că și au făcut demersuri pentru redobândirea imobilului în litigiu încă din anul 1993, când li s-a comunicat de către intimată că locuința servește populația comunei, în incinta sa, fiind amplasat un concentrator telefonic (adresa nr.1020/13.08.1993 - fila 39) ulterior, în anul 1994, prin cererea înregistrată sub nr.1188 (fila 32 din dosar) dar și în baza Legii nr. 112/1995, conform cererii înregistrată sub nr.1078/31.05.1996 ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 405/21.04.1997 a Comisiei Județene P pentru aplicarea Legii nr.112/1995 (fila 33), întrucât s-a apreciat ca bunul pretins fost preluat în proprietatea statului ca exploatație agricolă, astfel încât nu făcea obiectul actului normativ arătat.
Prin urmare, s-a arătat de către instanța de fond că aceste cereri succesive formulate de contestator și intervenient pentru restituire în natură a imobilului construcție, au operat punerea în întârziere a unității deținătoare care avea obligația să depună toate diligențele pentru ca bunul să nu se degradeze în mod nejustificat, raportat la o utilizare normală a acestuia, conform art.1079 și art.1080 cod civil, riscul degradării, trecând asupra intimatei.
În ceea ce privește terenul în suprafața de 3000 mp, tribunalul a constatat că în mod greșit prin dispoziția atacată nu s-a soluționat notificarea moștenitorilor defunctului prin care s-a solicitat și retrocedarea acestui bun în mod expres, la data de 19.12.2001, sub nr. 4499, chiar dacă nu a fost adresată prin intermediul executorului judecătoresc, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în recurs în interesul legii, deși o astfel de notificare este valabilă.
Față de considerentele expuse, în baza art.25 și art.26 cu aplicarea art.9 din Legea nr.10/2001 coroborate cu art. 998- 999 cod civil, raportat la art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO și art.57-59 cod procedură civilă, tribunalul a admis în parte atât acțiunea, așa cum a fost calificată de instanță în aplicarea dispozițiilor art.84 cod pr.civilă, cât și cererea de chemare în judecată a altei persoane formulate de contestator, obligând intimata - pârâtă Primăria Comunei G la plata sumei de 159.802,2 lei către contestator și intervenient, reprezentând despăgubiri prin efectul angajării răspunderii sale civile delictuale pentru degradarea imobilului -construcție restituit în natură prin dispoziția atacată, calculate conform expertizei construcții -civile, cu precizarea arătată mai sus.
S-a mai arătat că suma stabilită de instanță reprezintă valoarea de înlocuire construcției pretinse prin notificări, cu luarea în considerare amplasamentului acestui imobil, realizându-se astfel o reparație integrală și justă a prejudiciului suferit de moștenitorii defunctului prin nerestituirea bunului în discuție în privința căruia pârâtul nu a luat măsurile necesare pentru conservarea stării în care se găsea la momentul formulării cererii de restituire.
De asemenea, dând eficiență principiului disponibilității, tribunalul a obligat intimata să soluționeze notificarea contestatorului și a intervenientului pentru restituirea în natură a terenului de 3000 mp. prin emiterea unei dispoziții, dar și la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la emiterea respectivei dispoziții, în aplicarea prevederilor art.1073 și 1075 cod civil, având în vedere intervalul de timp foarte mare în care cererea persoanelor îndreptățite nu fost soluționată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primăria G, arătând că în speță dispoziția nr.560/2002 de restituire în natură a casei expropriate este legală, fiind respectate prevederile art.9 din Legea 10/2001.
Arată apelanta că imobilul construcție s-a degradat din motive neimputabile primăriei, din cauza vechimii, iar faptul că susnumiții nu au manifestat niciun interes în conservarea și întreținerea acestuia nu i se poate imputa instituției apelante.
Se arată, de asemenea, că din înscrisurile depuse în fața instanței de fond a rezultat că prin hotărârea Comisiei Județene nr.40/1997 a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în baza Legii 112/1995, hotărâre ce nu a fost atacată, astfel încât lipsa de interes a petiționarilor nu i se poate imputa Primăriei comunei G.
Apreciază apelanta că, în speță, nu putea fi reținută răspunderea civilă delictuală în sarcina persoanei juridice deținătoare, așa cum susține Tribunalul Prahova, atâta timp cât Primăriei nu i se poate reține o vină în ceea ce privește conservarea imobilului, având în vedere că încă de la data cererii de restituire, acesta era degradat în proporție de 75%, fapt recunoscut chiar de către cei doi contestatori prin notificarea nr.4499/19.12.2001.
Menționează apelanta că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a instituției sale trebuie să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și prejudiciul suferit efectiv de către persoanele îndreptățite la restituire.
Mai mult, arată apelanta, că instanța de fond avea obligația ca, pentru aflarea adevărului în această cauză, în conformitate cu dispozițiile art.1291cod pr.civilă, să dispună și să administreze toate probatoriile necesare justei soluționare a cauzei, inclusiv o expertiză în specialitatea topografie, având în vedere că pe terenul solicitat de contestatori se află edificate și alte construcții, care aparțin altor persoane.
În dovedirea cererii de apel au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată l-a constituit anularea dispoziției nr.560/2002 și solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta la emiterea unei noi dispoziții care să cuprindă răspunsul la notificarea depusă pe ambele capete de cerere, respectiv atât pe imobilul construcție, cât și pe terenul în suprafață de 3000 mp aferent acesteia, cu obligarea la plata daunelor cominatorii.
Deși în cuprinsul hotărârii, Tribunalul Prahova apreciază că la termenul din data de 01.04.2009 contestatorul a precizat că solicită despăgubiri pentru imobilul casă de locuit ce are 6 camere, conform înscrisurilor ce emană de la Direcția Județeană P - Arhivele Naționale, precum și stabilirea acestor despăgubiri prin actualizarea sumelor, reprezentând valoarea bunurilor la momentul preluării cu indicele de inflație, din lecturarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu rezultă existența unei cereri completatoare formulată în condițiile art.114 alin.2 sau art.132 cod pr.civilă.
Chiar și în cazul în care s-ar considera că prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei reclamantul și-ar fi completat cererea de chemare în judecată, se observă că acesta a susținut în mod permanent că prin decizia contestată nu trebuia să se procedeze la restituirea în natură a imobilului, întrucât acesta era demolat, ci trebuiau acordate măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri bănești.
Ca atare, reclamantul a invocat greșita aplicabilitate a dispozițiilor Legii nr.10/2001 și nicidecum prevederile dreptului comun, respectiv prevederile art.998 - 999 cod civil, privind angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta ilicită.
Pronunțându-se în baza unui temei de drept care nu a fost invocat de către reclamant, instanța de fond nu numai că a încălcat principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, ci s-a și pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, omițând a analiza cererea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de către reclamant.
Aceasta echivalează cu o nepronunțare asupra fondului care, în condițiile art.297 alin.1 cod pr.civilă, impune desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța de fond să se limiteze la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv legalitatea sau nu a deciziei nr.560/2002 sub aspectul greșitei restituiri în natură a imobilului construcție, în condițiile în care, încă de la data formulării notificării era demolat în proporție de 75%, iar în prezent este degradat în proporție de 97% conform raportului de expertiză depus la dosarul cauzei.
Se va observa, de asemenea, că prin cererea introductivă reclamantul a arătat că a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 3000 mp aferent construcției, prin notificarea adresată pârâtei, dar că aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii sale, astfel încât decizia atacată este nelegală și sub acest aspect.
Raportat la solicitarea reclamantului expusă anterior, urmează a se observa că Tribunalul Prahova nu a motivat în niciun fel legalitatea sau nu a dispoziției nr.560/2002, raportat la conținutul notificărilor formulate atât de către reclamant, cât și de intervenientul din prezenta cauză, lipsa totală a motivării sub acest aspect echivalând, de asemenea, cu o nepronunțare asupra fondului.
Pe cale de consecință, raportat la cadrul procesual fixat de către părțile din prezenta cauză, urmează ca Tribunalul Prahova să se pronunțe în limitele investirii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta PRIMĂRIA G -prin primar- cu sediul în comuna G,-, Cod poștal -, Județîmpotriva sentinței civile nr. 973 pronunțată la 5 mai 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, -. 4,. 17, sector 5, Cod poștal - și cu intervenientul, domiciliat în Slănic,-, Cod poștal -, Județ
Desființează sentința sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored./CC
6.ex.23.11.2009
fond- Tr.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
