Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 17/
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de către moștenitoarea reclamantei -, cu domiciliul în mun.Adjud-, Bloc 24,.12 jud.V și intimata aderantă Primăria Adjud, cu sediul în Adjud,- împotriva sentinței civile nr.1260/11.12.2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 ian.2008, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.ian.2008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr.696/C/2002 reclamanta a chemat în judecată civilă Societatea Comercială de Montaj V SA prin reprezentanți legali, pentru restituire imobil.
În motivarea acțiunii a arătat că soțul său a fost împroprietărit la data de 12 decembrie 1947 cu o suprafață de 800 mp teren în mun.Adjud, cu vecinii: Bd.-, lotul nr.91 atribuit lui, lotul nr.88 atribuit lui și lotul nr.92 atribuit lui Gh. lotul defunctului având nr.90. A mai arătat că a solicitat restituirea acestui teren în baza Legii nr.10/2001, dar cererea i-a fost respinsă prin dispoziția nr.148/04.10.2001 emisă de Primăria mun.Adjud, cu motivarea că terenul se află în proprietatea SCCM V SA.
Reclamanta a notificat și această societate, dar prin decizia nr.1 din 13.01.2002 i-a fost respinsă cererea cu motivarea că terenul solicitat nu a aparținut reclamantei sau soțului acesteia, ci numitului. A arătat reclamanta că în adevăr în actul de împroprietărire s-a strecurat o eroare în sensul că s-a înscris prenumele, dar în chitanță este înscris prenumele soțului său, acesta a și semnat actul de împroprietărire, iar Primăria mun.Adjud, prin adresa nr.9654/27.11.2001 a recunoscut că reclamanta este singura solicitantă a acestui teren.
Pârâta SCCM V SA a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei. A arătat că din procesul verbal din 12 decembrie 1947 rezultă că a fost împroprietărit cu acest teren și nu, iar dacă acesta din urmă a achitat prețul terenului, acest fapt nu-i conferă drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
A invocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că și în ipoteza în care terenul solicitat de reclamantă s-ar găsi în patrimoniul său, sunt aplicabile disp.art.27 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora pentru bunurile evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea ser adresează instituției publice implicată în privatizare,
Pe fond, a arătat că acțiunea este neîntemeiată deoarece terenul solicitat de reclamantă nu este deținut de SCCM V SA. Reclamanta nu a depus schița de plan care face parte integrantă din procesul verbal din 12 decembrie 1947 pentru a se putea identifica terenul. A precizat că din suprafața cerută de reclamantă, 300 mp se află în vecinătatea pârâtei și reclamanta a îngrădit și stăpânește această suprafață, iar restul se găsește în posesia altor societăți comerciale.
La data de 11 august 2002 decedat reclamanta și au fost introduși în cauză moștenitorii săi și. La termenul din 13 ianuarie 2002 fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă Primăria mun.Adjud.
În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr.17/27.01.2003 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de SCCM V SA și calității procesuale pasive a pârâtei Primăria mun.Adjud, jud.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SCCM V SA.
A fost admisă în parte acțiunea, s-a dispus anularea art.2 din dispoziția nr.148/4.10.2001 emisă de Primăria mun.Adjud și restituirea către reclamanți a suprafeței de 238 mp teren curți-construcții identificată în perimetrul 1-4-7-6 din schița anexă la raportul de expertiză.
În urma apelului declarat de reclamanta, prin decizia civilă nr.222/18.12.2003(dosar nr.605/C/2003) a Curții de APEL GALAȚI acesta a fost respins.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs, iar prin decizia nr.2133/24.02.2006 a Înaltei Curți de casație și Justiție, recursul a fost admis, s-a casat decizia nr.222/2003 a Curți de APEL GALAȚI și în parte sentința civilă nr.17/2003 a Tribunalului și a fost trimisă cauza la această ultimă instanță pentru rejudecarea acțiunii formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SCCM V SA.
Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.
Ultima instanță de casare a reținut că instanța de fond și de apel au ignorat faptul că pârâta SCCM V SA a emis dispoziția în urma notificării, calitatea procesuală pasivă în cadrul contestației întemeiată pe dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 aparținând persoanei juridice care a emis decizia sau dispoziția.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr- și nu s-au administrat alte probatorii.
Prin sentința civilă nr.1260/2006 a Tribunalului Vranceas -au respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor. Primăria Adjud și SCCM V SA, s-a admis în parte acțiunea, s-a anulat art.2 din Dispoziția 148/2001 a Primăriei Adjud. A fost obligată această pârâtă să predea moștenitorilor suprafața de 238 mp. teren identificat în perimetrul 1-4-7-6 în schița anexă la raportul de expertiză și să emită dispoziție în acest sens. S-a anulat Decizia 1/2002 emisă de pârâta SCCM S-a respins ca neîntemeiată acțiunea față de această pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Primăria mun.Adjud și restituirea suprafeței de 238 mp, aceste aspecte nu vor mai fi analizate deoarece potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost corect și definitiv soluționate prin prima sentință a instanței de fond, respectiv sentința civilă nr.17/2003.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SCCM V SA, aceasta nu poate fi primită pentru următorul motiv:
Acțiunea cu care instanța a fost investită spre soluționare, reprezintă o contestație la decizia nr.1/15.01.2002 emisă de pârâta SCCM V SA prin care cererea reclamantei a fost respinsă deoarece aceasta nu a făcut dovada calității de proprietar al imobilului la data presupusei preluări abuzive a acestuia.
Atacându-se așadar decizia organului emitent, acesta are calitate de a sta în proces, calitate care nu poate fi raportată la faptul deținerii terenului.
Pe fondul cauzei, vis-a-vis de societatea pârâtă.
În procesul de soluționare a acțiunilor depuse de persoanele îndreptățite, trebuie avute în vedere principii și proceduri necesare aplicării corecte și unitare a legii. Unul dintre acestea se referă la sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive, sarcină care revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită.
Ordinul nr.5819/1947 dovedește de necontestat faptul că a fost împroprietărit cu suprafața de 800 mp (lot. Nr.90) în oraș Adjud, ordin prin care s-au nominalizat și vecinătățile suprafeței revendicate. Ceea ce lipsește, este însă schița terenului în baza căreia acesta putea fi concret localizat. Fără schiță și fără repere ale fostei proprietăți, instanța numai în baza unor aprecieri generice și convenabile părții interesate nu poate stabili cu certitudine limitele vechii proprietăți. Așa se explică și imposibilitatea experților desemnați să identifice suprafața în litigiu(pag.122 dosar 696/C/2002 și pag. 29 și 70 dosar 605/2003). În aceste schițe amplasamentul diferă.
Reclamanta a susținut că suprafața de 800 mp avea deschidere la strada - de 40 ml în această variantă parțial din terenul fost proprietatea fam. aflându-se la SCCM Această susținere nu poate fi primită avându-se în vedere schița de la pag.73(dosar 605/2003) din care rezultă că și proprietățile limitrofe celei în litigiu aveau aceeași lățime respectiv 20 mp.
În ce privește schița întocmită de Primăria Adjud în anul 1960, aceasta nu poate avea valoare absolută, deoarece nu a avut la bază o schiță a împroprietăririi din anul 1947.
Deci numărul poștal despre care s-a făcut referire în expertiza efectuată în apel nu constituie criteriu obiectiv de identificare la data împroprietăririi.
Fostul proprietar nu a avut terenul înscris la rolul agricol, iar în anul 1954 terenul în litigiu s-a aflat în posesia numitului.
Instanța mai reține că terenul a fost stăpânit de mai multe persoane și este posibil ca să se fi modificat până în anul 1960 configurația terenului, neștiută concret nici de reclamantă.
În ce privește societatea pârâtă aceasta este privatizată și chiar dacă ar deține în proprietate teren aparținând reclamantei sunt aplicabile disp.art.27 din Legea nr.10/2001.
Impotriva sentinței civile nr.1260/2006 a Tribunalului Vranceaa declarat apel reclamanta considerând că instanța în baza rolului activ are obligația de depune toate diligențele în vederea aflării adevărului în speță: identificarea amplasamentului terenului. Astfel, expertul după o amplă analiză a actelor din dosar stabilește cu certitudine că pe vechiul amplasament SC Montaj ocupă o suprafață de 418 mp. (care include și cei 30 mp. cumpărați ulterior de apelanți) iar restul este deținut de SC, Primăria Adjud și. In susținerea apelului reclamanta reia toate argumentele avute în vedere de expertul pentru a ajunge la această concluzie.
Totodată consideră că-n mod eronat nu s-a reținut susținerea sa precum deschiderea terenului în cauză era de 40 ml. susținere bazată pe faptul că autorul lor le-a adus la cunoștitnță acest lucru și confirmat de expertul după corelarea datelor furnizate de actele din dosar.
Afirmația instanței că terenul a fost stăpânit de mai multe persoane și este posibil ca să se fi modificat configurația lui până-n 1960 nu este bazată pe probe ci pe supoziții.
Sentința civilă nr.466/1954 a Tribunalului Popular Adjud răstoarnă această presupunere pentru că face dovada că autorul său l- stăpânit până-n1956-1957 iar schița ce atestă o deschidere de 40 ml. datează din 1960. Nu este acoperită cu probe o perioadă de 3-4 ani, însă este puțin probabil ca-n această perioadă scurtă de timp să se schimbe configurația terenului.
Pârâta Primăria Adjud a formulat cerere de aderare la apel prin care a solicitat ca prezenta contestație să fie respinsă ca nefondată prin prisma a două aspecte care au fost omise în procesul rejudecării.
1) din raportul de expertiză administrat la fond în dosarul nr.696/C/2002 al
Tribunalului Vranceas -a reținut că terenul cu care a fost împroprietărită pârâta SC Montaj este de 2819 mp. din care s-au regăsit la măsurătoare doar 656 mp. printre care și chioșcul cumpărat de reclamanți de la. Nu s-a justificat în nici un fel lipsa terenului în diferență de 2163 mp. care se apreciază că se găsește la SC, SC și reclamanți.
2) Din fișa imobilului (terenului) întocmită de Oficiul de Cadastru, Geodezie
și Cartografie V la 02.07.2000 pentru SC SA Adjud rezultă că terenul în cauză este ocupat de SC Montaj SA astfel că Primăria în mod greșit a fost obligată la restituirea a 238 mp.
In apel s-a completat proba cu acte depunându-se procesul verbal de punere-n
posesie a lui în 1948 și schița aferentă, o adresă a apelantei Primăria Adjud precum că nu au nici un drept asupra terenului deținut de SC SRL, copia acțiunii formulate de administratorul lui SC SRL prin care încearcă să-și procure un titlu pentru cei 291 mp. din speță și punctul de vedere al Primăriei Adjud față de această acțiune.
Examinând actele noi depuse și lucrările dosarului se constată că apelul
reclamantei este fondat.
Actul nou depus în apelși anume schița aferentă procesului verbal de punere-n posesie a autorului reclamanților din 1948 (51 dosar) atestă faptul că deschiderea la B-dul - a lotului primit de în 1947 fost de 20.
Această schiță permite reconstituirea vechiului amplasament al terenului ce constituia lotul 90 în 1946 - reconstituirea făcută de expertul în dosarul 605/2003 al Curții de APEL GALAȚI cu ocazia emiterii răspunsului la obiecțiunile făcute de părți. E adevărat că la data respectivă răspunsul la obiecțiuni s-a fundamentat pe procesul verbal din 12.12.1947, pe extrasul de plan 1:500 din cadastrul al Municipiului Adjud din 1960, precum și pe extrasul de listă definitivă a proprietăților din județul. Insă, comparând constatările expertului din răspunsul la obiecțiuni cu schița depusă la prezentul dosar se constată că cele reținute de d-nul se mulează pe datele oferite de această schiță, fapt ce determină luarea-n calcul a concluziilor expertului cu privire la deținătorii actuali ai celor 800 mp. din cauză.
Astfel, din terenul identificat ca fiind în perimetrul rezultat al fostei proprietăți revendicate în prezent, intimata SC Montaj V ocupă o suprafață de 296 mp. SC 257 mp. SC Adjud 9 mp și restul este reprezentat de cei 238 mp. restituiți prin sentința civilă nr.17/2003 a Tribunalului Vrancea.
De subliniat este faptul că prin sentința civilă nr.17/2003 a Tribunalului Vrancea pârâta Primăria Adjud a fost obligată la restituirea celor 238 mp. teren către reclamanți, că această pârâtă nu a făcut apel împotriva acestei sentințe ci numai reclamanții pentru că nu s-a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de 800 mp. Ca atare soluția dată în ceea ce privește cei 238 mp. teren a intrat în autoritate de lucru judecat fapt subliniat și de prin menționarea în decizia civilă nr.317/2006 că se casează în parte sentința Tribunalului Vrancea și anume numai în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a SC Montaj V SA.
Drept consecințăaderarea la apelformulată de pârâta Primăria Adjud în această etapă procesualăe inadmisibilă. Atâta vreme cât a înțeles să achieseze la punctul de vedere al instanței judecătorești exprimat prin sentința civilă nr.17/2003 prin aceea că nu a făcut apel, nu poate acum în rejudecarea pricinii având ca obiect doar restituirea în natură a diferenței de teren de la 800 mp. la 238 mp. să solicite prin cererea sa de aderare la apel reconsiderarea poziției instanțelor judecătorești față de soluția adoptată pentru cei 238 mp. teren.
Rămâne în discuție doar temeinicia apelului reclamantei în ceea ce privește restituirea în natură în baza Legii 10/2001 a restului de teren.
Prin concluziile scrise depuse în 11.12.2007 în urma actelor noi produse cu ocazia judecării prezentului apel (structura acționariatului intimatei SC Montaj SA V ce atestă că la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 societatea era integral privatizată ceea ce atrage aplicabilitatea art.29 din acest act normativ)apelanta-reclamantă a precizat că înțelege să solicite restituirea în natură (în plus față de cei 238 mp.) doar a 257 mp.Este vorba de terenul care figurează în expertiză (90- dosar 605/2003 al Curții de APEL GALAȚI ) ca fiind deținut de SC SRL, teren asupra căruiaSC Montaj SA nu emite nici un fel de pretențiicontrar afirmației apelantei Primăria Adjud.
Actele depuse de apelantă - copia acțiunii înregistrată sub nr.883/2007 pe rolul Judecătoriei Adjud și a întâmpinării formulate de Primăria Adjud în acest dosar - nu lasă nici un dubiu asupra faptului că SC SRL folosește acest teren dar, nu deține vreun act juridic care să-i confere vreun drept asupra terenului în cauză. Primăria Adjud de asemenea nu are vreun înscris care să-i ateste vreun drept asupra acestui teren, însă după cum bine știm lege este un mod de dobândire a dreptului de proprietate iar Legea nr.213/1998 prin art.6 - conferă Primăriei Adjud un astfel de drept.
Ca atare cererea apelantei-reclamante de obligare a intimatei apelante Primăria Adjud la restituirea în natură a celor 257 mp. este întemeiată în baza disp.art.1 alin.1, 9 din Legea nr.10/2001.
Pentru restul terenului (800-257-238 =305 mp.) se constată dreptul apelantei-reclamante la măsuri reparatorii prin echivalent în lumina disp.art.1 alin.2, 29 din Legea 10/2001.
Față de considerentele de mai sus urmează a se admite apelul, a se schimba-n parte sentința civilă nr.1260/2006 a Tribunalului Vrancea în sensul că va fi obligată pârâta Primăria Adjud să restituie în natură și suprafața de 257 mp. Se va constata că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul terenului iar cererea de aderare la apel va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelulcivil declarat de declarat de către moștenitoarea reclamantei -, cu domiciliul în mun.Adjud-, Bloc 24,.12 jud.V împotriva sentinței civile nr.1260/11.12.2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Schimbă-n parte sentința civilă nr.1260/2006 a Tribunalului Vrancea în sensul că obligă pe pârâta Primăria Adjud să restituie în natură moștenitorilor lui și a suprafeței de 257 mp, (pe lângă cei 238 mp.) teren identificat în perimetrul 7-9-10-11-12-7 în schița anexă a expertului (fila 30 - dosar 605/2003 al Curții de APEL GALAȚI ).
Constată că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul terenului.
Respinge cererea de aderare la apel a Primăriei Focșani ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 ian.2008.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
- -
Red.LȘ-22.02.2008
Dact.MH-25.02.2008-7 ex.
Fond:
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Luminita Solea
