Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea 10/2001 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CIVILLĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA Nr. 17

Ședința publică din 24 februarie 2010

PREȘEDINTE: Timofte Cristina

JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița

Grefier - -

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantele domiciliată în municipiul R,-, bloc 21, scara A,. 2, județul S și domiciliată în Făgăraș, str. -, bloc 12,. C,. 14, județul B, ambele cu domiciliu ales la Cabinet avocat, cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1684 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2010, când, dată fiind lipsa părților, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată:

Prin Dispoziția nr. 589 din 8 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului R, s-a respins cererea de acordare de despăgubiri în valoare de 800 milioane lei Rol pentru imobilul casă cu teren situat în municipiul R,-, solicitat de numitele și prin notificarea înregistrată sub nr. 603/2001, motivat de lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilelor și a trecerii în proprietatea statului în mod abuziv.

Împotriva dispoziției au formulat contestație notificatoarele solicitând desființarea acesteia și acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele menționate.

Au arătat că sunt moștenitoarele defuncților și, care au avut în proprietate casa și terenul situate în R, fiind intabulați în CF 4789, imobile care au trecut abuziv în proprietatea statului, casa fiind ulterior demolată, cu stabilirea unei despăgubiri simbolice, de 80.000 lei Rol.

În dovedire, au depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul Municipiul R, prin întâmpinare, a solicitat menținerea dispoziției atacate, susținând că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2327/22.05.2000 reclamantele au vândut numiților și imobilul constând în teren viran cu magazin și anexă, identic cu 2236 din CF 4789 situat în- R, aceștia din urmă înstrăinând imobilul conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 239/1.02.2002. Extrasul de carte funciară din anul 2002 arată că proprietar al parcelei 2236 din CF 4789 este și, toate aceste aspecte ducând la concluzia că imobilul nu a fost demolat. În cauză, nu s-a făcut dovada că reclamantele au fost despăgubite cu suma de 80.000 lei, considerând că este necesară efectuarea unei expertize din care să rezulte valoarea reală a imobilului.

Prin sentința civilă nr. 1684 din 21 octombrie 2008, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată acțiunea reclamantelor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit extrasului de CF nr. 4789 com. cad. R ( 6), proprietari ai parcelei virane cu casă în suprafață de 395. identică cu 2236 sunt și, reclamantele fiind fiicele acestora conform certificatului de moștenitor nr. 574/17 august 1990, eliberat de fostul notariat de Stat În baza Decretului de expropriere nr. 357/3 noiembrie 1986 suprafața de 395. din care 209,30 construcții, a trecut în proprietatea statului, reclamantele fiind stabilită o despăgubire de 80.000 lei. Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub 2327/2000, reclamantele au vândut numiților și imobilul constând în teren viran cu magazin și anexă identic cu 2236 parte corpului tabular 4789 . cad. R, situat în str. -, nr.7, imobil care ulterior a fost vândut numitului, care în prezent figurează în CF 4789 ca proprietar al parcelei 2236. Față de cuprinsul acestor înscrisuri, instanța a apreciat că reclamantele nu au dovedit că imobilul casă a fost demolat și împreună cu terenul aferent a trecut efectiv în proprietatea statului, susținerile conform cărora după anul 1990, când casa era demolată și terenul era liber, au construit magazinul cu anexele pe care ulterior le-au înstrăinat neputând fi reținute. Art. 11 din Legea 10/2001 prevede că în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate și nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură, iar pentru construcțiile demolate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii și valoarea construcției demolate actualizată. Ori, în speță, în condițiile în care terenul a fost înstrăinat în anul 2000 și nu -a dovedit că imobilul casă a fost demolat și că nu este identic cu imobilele magazin și anexă, dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001 nu pot fi aplicabile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, care au reiterat susținerile privind demolarea abuzivă a construcțiilor aparținând autorilor lor, în decembrie 1989. Imobilul construit care a fost înstrăinat de reclamante este unul nou, edificat de acestea după anul 1992, după ce dreptul de proprietate asupra terenului a fost redobândit în baza Legii nr. 18/1991.

În dovedirea susținerilor reclamantelor apelante a fost dispusă efectuarea unei expertize în construcții.

Pârâtul Municipiul Raf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamantelor, arătând că acestea au manifestat dezinteres față de modul de soluționare a solicitărilor lor, în perioada 2001-2008 neexistând nici o comunicare între reclamante și pârât. Dovadă în acest sens este faptul că nici dispoziția prin care a fost respinsă notificarea nu a putut fi comunicată reclamantelor. Referitor la fondul pretențiilor, pârâtul a arătat că din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat demolarea imobilului, astfel cum s-a invocat, și nici dacă despăgubirea stabilită la momentul exproprierii a fost încasată. S-a solicitat ca probatoriul să fie completat cu o expertiză în construcții, ale cărei costuri să fie suportate de reclamante, în măsura în care pretențiile acestora se vor dovedi întemeiate, înțelegând să achieseze la acestea.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul reclamantelor ca fiind întemeiat.

Deși pârâtul a contestat demolarea construcției pentru care reclamantele au solicitat să fie despăgubite, din raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța reține că imobilul existent în prezent în municipiul R, str. -, nr.7 este un imobil nou, construit în baza autorizației de construire nr. 24/29.04.1992 de către reclamante. Imobilul aparținând autorilor acestora și înscris în anexa Decretului de expropriere nr. 357 din 3 noiembrie 1986, având o suprafață 209,30 mp nu mai există, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 24 al. 1 din legea nr. 10/2001, care prevăd că "În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive", instanța va constata că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția demolată.

Apărările pârâtului intimat care a susținut că "este greu de înțeles de ce s-ar fi demolat numai imobilul reclamantelor și nu au fost demolate și imobilele aflate în vecinătate" nu pot fi apreciate ca fiind pertinente în cauză, în lipsa unor probe care să infirme susținerile reclamantelor privind demolarea construcției ca efect al exproprierii.

În ceea ce privește cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite reclamantelor, instanța va avea în vedere valoarea de 104.570 lei propusă de expert, apreciind că lipsa unor elemente suplimentare din care să rezulte starea reală, concretă a imobilului nu poate fi imputată instanței. Reclamantele nu au făcut nici o precizare cu privire la starea tehnică a casei la data demolării, dar având în vedere că de mai bine de 3 ani, anterior demolării efective, acest bun era vizat de măsura desființării, în multe situații similare proprietarilor fiindu-le interzise lucrări de îmbunătățire sau de întreținere curentă, instanța a considerat că reținerea unei stări tehnice satisfăcătoare (fila 81) este de natură a asigura reclamantelor o reparație corespunzătoare a prejudiciului suferit.

Având în vedere această situație de fapt, în temeiul art. 11 al. 2 și 7 din Legea nr. 10/2001, instanța urmează a admite apelul reclamantelor, a schimba în totalitate sentința civilă nr. 1684 din 21 octombrie 2008 Tribunalului Suceava, în sensul admiterii contestației, desființării dispoziției nr. 589 din 8 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului R și a constata că reclamantele și sunt îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția demolată în valoare de 104.570 lei.

Instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 al. 7 din Legea nr. 10/2001, care dispun că "valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură", întrucât în cauză nu s-a făcut dovada achitării de despăgubiri către autorii reclamantelor. Sarcina probei efectuării acestei plăți revenea pârâtului, în condițiile în care plata se efectua de către autoritățile locale ce preluau imobilele expropriate. De asemenea, față de susținerile reclamantelor că suma stabilită ca despăgubire nu a fost încasată, pârâtul avea obligația de a face dovada contrară, a unui fapt pozitiv (plata despăgubirii), iar nu reclamantele, care ar fi fost puse în situația de a face dovada unui fapt negativ.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantele domiciliată în municipiul R,-, bloc 21, scara A,. 2, județul S și domiciliată în Făgăraș, str. -, bloc 12,. C,. 14, județul B, ambele cu domiciliu ales la Cabinet avocat, cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1684 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.

Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1684 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Suceava, în sensul că:

Admite contestația.

Desființează dispoziția nr. 589 din 8 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului

Constată că reclamantele și sunt îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile prevăzute de titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru construcția demolată în valoare de 104.570 lei.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

Jud. fond:

Ex. 5/ 31.03.2010

Președinte:Timofte Cristina
Judecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Suceava