Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/A/2009
Ședința publică din 22 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean
JUDECĂTOR: - -- vicepreședinte al Curții
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în rejudecarea apelului, după casare, prin Decizia civilă nr.1074 din 6 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a deciziei civile nr. 326/A din 23 martie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, privind pe reclamantele - și - căsătorită, și pe pârâții intimați PRIMĂRIA ORAȘULUI H și PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 8 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2009, iar ulterior pentru data de 22 mai 2009.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.742 din 29 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.8719/2001, s- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei H și a respins acțiunea reclamantelor - și - căsătorită, formulată în contradictoriu cu Primăria orașului H, cu motivarea că primăria este, potrivit ar.91 din Legea nr.215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale și, prin urmare, nu poate reprezenta primarul.
Curtea de APEL CLUJ, prin decizia nr.1943 A din 8 septembrie 2004 admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței nr. 742 din 29 martie 2004 Tribunalului Cluj, pe care a anulat-o și a reținut cauza spre judecare, constatând că soluționarea pe cale de excepție a cererii reclamantelor a avut un caracter strict formal, cu nesocotirea dispozițiilor art.129-130, art.136, art.137 și art.156 proc.civ.
Judecând acțiunea, Curtea de APEL CLUJ, prin decizia nr. 326 din 23 martie 2005, Curtea de APEL CLUJa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamante împotriva Dispoziției nr. 148 din 21 septembrie 2001 emisă de Primarul orașului
Instanța a reținut că în dispoziția menționată există două erori în sensul că defunctul nu a fost tatăl reclamantelor, iar prin hotărârea nr.146 din 9 aprilie 1997 Comisiei județene C de aplicare a Legii nr.112/1995 s-a respins cererea petentului pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.112/1995 cu motivarea că imobilul situat în H,-, nr.top 589 nu face obiectul Legii nr.112/1995 deoarece a trecut în proprietatea statului anterior datei de 6 martie 1945, în baza Legii nr.91/09.02.1945.
S-a mai reținut că deși s-a pus în vedere reprezentantului reclamantelor să depună la dosar acte de stare civilă prin care să dovedească legătura de rudenie a reclamantelor cu, fiul foștilor proprietari tabulari, acestea nu s-au conformat dispozițiilor instanței, reclamantele nedepunând nici certificatele de naștere cu care să facă dovada că sunt fiicele din prima căsătorie a defunctei, născută, recăsătorită cu la data de 23 decembrie 1961.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și (căsătorită ).
Prin decizia civilă nr.19074 din 6 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor și a respins cererea de suspendare a judecății recursului declarat de reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curtea reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că proprietarii imobilului în litigiu situat în H,-, au fost () și soția sa, și că imobilul a fost preluat în proprietatea statului în baza art. XI din Legea nr. 228/1948; prin încheierea nr. 352/1950 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Sfatului popular al orașului H, ulterior, având loc dezmembrări ale parcelelor inițiale și transcrieri în alte cărți funciare (conform extraselor de CF depuse în apel, 41-43 ).
S-a reținut despre imobilul în litigiu se face vorbire și în procesele verbale încheiate la datele de 4 iulie 1953, 8 decembrie 1956 și 11 decembrie 1956 ale fostului Consiliu popular al raionului H, în care se menționează că ar fi fost preluat în baza Legii nr. 91/1945, fiindu-i incidente prevederile Decretului nr. 81/1954 ( 47-51,fond ).
Din actele de stare civilă depuse la dosar a rezultat că proprietarii tabulari, care au decedat la data de 15.04.1975 ( ) și, respectiv, 13.05.1973 ( ) au avut un fiu - pe (născut pe data de 16.01.1919), care s-a căsătorit cu la data de 23 decembrie 1961 ( 35-38, apel), și că a decedat la data de 15.06.1999, iar (născută ) a decedat la data de 20.01.2000 (15 și 17, fond ).
În faza procesuală a recursului reclamantele au depus acte de stare civilă cu care au dovedit că sunt fiicele lui din prima căsătorie, (tatăl lor fiind ) și moștenitoarele ei legale, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 2/2007 emis de notar public, depus la dosar ( 4-9 și 44, recurs), fiind la rândul său, moștenitoarea soțului său, astfel cum susțin reclamantele.
S-a reținut că reclamantele au probat în faza procesuală a recursului, vocația succesorală pe care o au față de mama lor, (născută ), fiind înlăturat astfel argumentul în considerarea căruia instanța de apel a respins acțiunea reclamantelor, motivând că acestea nu au făcut dovada că sunt fiicele din prima căsătorie a defunctei soții a lui.
În consecință, decizia pronunțată de Curtea de APEL CLUJa fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare acestei instanțe, cu îndrumarea ca instanța de trimitere să aibă în vedere că interpretarea ce trebuie dată dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 este aceea că repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii operează pentru moștenitorii persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive, prin aceștia înțelegându-se moștenitorii din clasa și gradul cel mai apropiat de persoanele care au avut în proprietate imobilul la data preluării abuzive. Altfel spus, în situația în care au intervenit succesiuni succesive, cum este cazul în speță, este necesar ca reclamantele să facă dovada că mama lor, (născută ) - despre care au susținut că l-a moștenit pe, în calitate de soție supraviețuitoare - a acceptat succesiunea rămasă de pe urma acestuia deoarece este singurul moștenitor pentru care operează repunerea de drept în termenul de acceptare prevăzută de Legea nr. 10/2001, față de succesiunea rămasă de pe urma părinților săi care au fost proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu, respectiv () și soția sa, (născută ).
Examinând hotărârea apelată și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În rejudecare, instanța, respectând îndrumările deciziei de casare, suplimentat probațiunea, tabilind în sarcina reclamantelor apelante, obligația de a face dovada raportului de succesiune succesivă, mai exact să dovedească faptul că mama lor, a acceptat succesiunea după soțul decedat, în condițiile în care reclamantele sunt fiicele din afara căsătoriei.
Prin certificatul de moștenitor nr. 27 din 16 martie 2001, depus la dosar în apel ( 43 ), s-a stabilit masa succesorală rămasă după defunctul, decedat la 15 iunie 1999, unica moștenitoare a defunctulului fiind (născută ), în calitate de soție supraviețuitoare, mama reclamantelor. Totodată, s-a stabilit masa succesorală rămasă după defuncta, decedată la 20 ianuarie 2000, moștenitoare fiind reclamantele.
Așa fiind, urmează a se reține că în cauză s-a făcut dovada raportului de succesiune succesivă, respectiv că mama reclamantelor, a acceptat succesiunea după soțul decedat, acesta fiind singurul moștenitor pentru care operează repunerea de drept în termenul de acceptare prevăzut de Legea nr. 10/2001, față de succesiunea rămasă de pe urma părinților săi, () și soția sa, (născută ), care au fost proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu.
Totodată, instanța a dispus completarea probațiunii cu înscrisuri, precum și cu o expertiză topografică, având ca obiectiv:
- identificarea imobilului înscris în CF nr.2775 și 545 H, care a făcut obiectul notificării, precum și identificarea suprafeței de teren cu precizarea categoriei de folosință și vecinătăți;
- să se precizeze, în cadrul acestei identificări, dacă terenul este ocupat de construcții, natura acestora și identificarea suprafeței de teren liberă din totalul suprafeței pretinse, neafectată de detalii de sistematizare, inclusiv subterane, susceptibilă de a fi restituită în natură.
Expertul desemnat de instanță, a întocmit și a depus la dosar raportul de expertiză, la care a anexat schița imobilului pe care a trecut dimensiunile și amplasamentul construcțiilor, omițând să menționeze, însă, pe schița imobilului nr.top. 589- 592 și nr.top. 595/1, astfel că s-a procedat la corectarea schiței de către instanță, conform CF nr.545 H, ( 148, apel ).
Referitor la cererea de restituire, trebuie observat că prin notificarea înregistrată sub nr. 28/01.08.2001 la BEJ, reclamantele au solicitat restituirea în natură doar a imobilului situat în H,-, proprietatea antecesoarei lor, înscris în CF nr. 545, nr.top. 589- 595/1, 5562 (4, fond),fără a solicita, însă, topograficul 595/2, aferent blocului de locuințe.
Potrivit probelor dosarului, imobilul situat în H,-, este ocupat de persoane fizice cu contracte de închiriere ( 19, apel), astfel că poate fi restituit în natură.
Procedând la identificare, expertul a constatat că poate fi dispusă măsura restituirii în natură către reclamante a imobilelor de natură construcții, corp B, constând din clădire parter și anexe gospodărești și corp C, constând în clădire parter, identificate cu nr.top 593/1/1 și 593/2, precum și terenul aferent în suprafață de 2950 mp, identificat cu nr. top 589-592, 593/1/2, 594 și 595/1 din CF nr. 545 H, în limitele cererii formulate, astfel cum s-a arătat mai sus.
Prin art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, se stabilește că unitatea deținătoare are obligația ca în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Prin urmare, pârâtul avea obligația de a emite dispoziție de restituire în natură.
În raport de constatările expertului, Curtea - reținând că, așa cum este stabilit, cu valoare de principiu, prin art.1 alin.1 și 2, precum și prin art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, republicată, regula este că imobilele, preluate în mod abuziv în perioada de referință, se restituie în natură, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent fiind una de excepție; așa fiind, va dispune restituirea în natură către reclamante a imobilelor de natură construcții, corp B, constând din clădire parter cu fundație de piatră, pereți din cărămidă, șarpante din lemn, învelitoare din eternit și anexe gospodărești și corp C, constând în clădire parter cu fundații din piatră, zidărie din cărămidă, acoperiș tip șarpantă, învelitoare din țiglă, identificate cu nr.top 593/1/1 și 593/2, precum și terenul aferent în suprafață de 2950 mp, identificat cu nr. top 589-592, 593/1/2, 594 și 595/1 din CF nr. 545 H, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză tehnică- judiciară din 7 mai 2009, întocmit de expert, astfel cum a fost corectată de instanță, expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.
În consecință, apelul declarat de reclamante va fi admis în parte, în temeiul art. 282, 296.proc.civ. urmând a se schimba decizia în parte în sensul că se va admite în parte plângerea formulată de reclamante și în consecință, se va anula dispoziția, dispunând restituirea în natură conform celor de mai sus.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, Curtea reține că reclamantele au justificat cheltuieli de judecată în sumă de 6000 lei, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 4300 lei și costul expertizei în sumă de 1700 lei, ( 55,90, apel).
În consecință, fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților apelanți suma de 6000 lei, cheltuieli parțiale de judecată, în sensul celor arătate, în temeiul art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamantele și, căsătorită împotriva deciziei civile nr.326/A din 23 martie 2005 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. 7753/2004, pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamantele și, căsătorită împotriva Dispoziției nr. 148 din 21 sept. 2001, emisă de pârâtul Primarul orașului H pe care o anulează și în consecință:
Dispune restituirea în natură către reclamante a imobilelor de natură construcții, corp B, constând din clădire parter cu fundație de piatră, pereți din cărămidă, șarpante din lemn, învelitoare din eternit și anexe gospodărești și corp C, constând în clădire parter cu fundații din piatră, zidărie din cărămidă, acoperiș tip șarpantă, învelitoare din țiglă, identificate cu nr.top 593/1/1 și 593/2, precum și terenul aferent în suprafață de 2950 mp, identificat cu nr. top 589-592, 593/1/2, 594 și 595/1 din CF nr. 545 H, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză tehnică- judiciară din 7 mai 2009, întocmit de expert, astfel cum a fost corectată.
Obligă pe intimatul Primarul Orașului H să plătească apelantelor suma de 6000 lei, cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact. Sz./6 ex.
01.06.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
