Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR. 170

Ședința publică din data de 29 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu

JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta domiciliată în B, Intrarea nr.8, sector 2 și de pârâtul Municipiul B - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 322 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr. - din 4 mai 2009, lipsind apelantul pârât Municipiul B - prin primar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, pentru apelanta-reclamantă, arată că nu solicită probe în dovedirea cererii de apel și nici în apărare față de apelul pârâtului, în afară de înscrisurile aflate la dosar.

Curtea ia act de declarația apărătorului apelantei-reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre parțial nelegală și netemeinică, nesocotind dispozițiile deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite și încălcând, totodată, principiul rolului activ al judecătorului, nesoluționând pe fond pricina. Reclamanta a solicitat despăgubiri pentru un teren de 150. și construcția care a fost demolată ulterior naționalizării, având în vedere că în prezent imobilul este ocupat de alte construcții, iar terenul se află în administrarea AVAS. Instanța de fond a încălcat principiul rolului activ al judecătorului și dispozițiile obligatorii ale deciziei ICCJ sus-menționate și nu a soluționat cauza pe fond obligând primăria să emită dispoziție de restituire în echivalent pentru partea de imobil pe care o deține. Precizează că terenul se află în administrarea AVAS, primăria a arătat acest lucru pe parcursul procesului, astfel încât instanța trebuia să aibă în vedere acest aspect.

În consecință, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr.322/2009, în sensul admiterii acțiunii și obligarea Primăriei B la emiterea dispoziției de restituire prin echivalent. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Referitor la apelul pârâtului, solicită respingerea acestuia ca rămas fără obiect, având în vedere că prin încheierea din 4 mai 2009, Tribunalul Buzăua îndreptat eroarea materială cu privire la numărul notificării pentru care a fost obligat să emită decizie.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor civile de față;

Prin cererea înregistrată la nr.559 din 29.01.2009 la Tribunalul Buzău, reclamanta a chemat in judecată pârâtul Municipiul B, prin primar, solicitând obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de soluționare a notificării nr.148 din 20.06. 2005 și la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

In motivarea acțiunii, s-a arătat că, deși notificarea a fost adresată încă din anul 2005, paratul, nici pana in prezent, nu a emis dispoziția.

Prin întâmpinare, paratul arată că este de acord cu emiterea dispoziției.

Prin sentința civilă nr.322 din 20 martie 2009, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a obligat pârâtul Municipiul B - prin primar, să emită dispoziție privind notificarea nr. 148 din 20.06.2005 și a respins cererea privind daunele cominatorii.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23(1) din Legea nr.10/2001 în termen de 60 de zile de la emiterea notificării, unitatea deținătoare trebuie să emită decizie sau dispoziție.

Având în vedere că pârâtul nu s-a conformat acestui text de lege, capătul de cerere este admisibil.

Având in vedere ca Legea nr.10/2001 ca lege speciala, nu a prevăzut și sancțiunea nerespectării dispozițiilor prevăzute, cererea de daune cominatorii se va respinge.

La data de 29 aprilie 2009, pârâtul Municipiul B - prin Primar a formulat cerere de îndreptare eroare materială, în sensul de a fi obligat pârâtul să emită dispoziție privind notificarea nr. 85/2001 și nu notificarea nr. 148/2005, cum din eroare s-a trecut în dispozitivul hotărârii.

Prin încheierea din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.322 din 20 martie 2009, în sensul că se va trece "obligă pârâtul să emită dispoziție privind notificarea nr. 85/2001"

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul Municipiul B - prin primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

În apelul său reclamanta a susținut că soluția primei instanțe este parțial nelegală și netemeinică, deoarece nu a soluționat pe fond cauza, încălcându-se dispozițiile deciziei nr. XX a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, precum și rolul activ al judecătorului, principiu care guvernează procesul civil.

În considerentele acestei decizii, instanța supremă reține că în cazul nesoluționării notificării în termenul legal de 60 de zile de unitatea deținătoare, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat prin art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la care România a devenit parte.

Instanța de fond trebuia să dispună obligarea intimatului la emiterea unei dispoziții prin care să dispună restituirea prin echivalent a imobilului notificat și nu doar obligarea pârâtului la soluționarea notificării, deși prin întâmpinare intimatul-pârât arată că este competent să soluționeze notificarea numai în ceea ce privește construcțiile demolate ale imobilului naționalizat, iar pentru teren notificarea s-a înaintat către AVAS

Se face și o greșeală cu privire la numărul notificării care se soluționează mai susține apelanta-reclamantă.

Pentru motivele invocate apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond potrivit susținerilor sale.

În apelul său apelantul-pârât a criticat soluția instanței de fond sub aspectul numărului notificării 85/2001 și nu al celei cu numărul 148/2005 cum eronat s-a reținut în hotărâre, urmând să se emită dispoziție pentru aceasta.

Curtea examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că ambele apeluri sunt nefondate deoarece:

În ceea ce privește apelul pârâtului Municipiul B prin Primar, acesta vizează o singură critică și anume numărul greșit al notificării pentru care a fost obligat să emită dispoziție, aspecte care au fost soluționate ulterior pronunțării sentinței printr-o îndreptare eroare materială.

Astfel, prin încheierea din data de 4 mai 2009 (fila 28 dosar fond) Tribunalul Buzăua admis cererea de îndreptare eroare materială a pârâtului în sensul că în dispozitivul sentinței civile nr. 322 din 20 martie 2009 s-a făcut mențiunea emiterii dispoziției pentru notificarea cu nr. 85/2001 și nu notificarea nr. 148/2008, cum din eroare se trecuse.

Referitor la apelul reclamantei, acesta este nefondat, deoarece prin soluția dată, instanța de fond nu a făcut altceva decât să soluționeze cererea reclamantei, respectând dreptul de dispoziție al acesteia.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții prin care să se soluționeze notificarea formulată pentru imobilul teren de 150. situat în B nr.5, fost 10, obligarea aceleiași pârâte la daune cominatorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere și cheltuieli de judecată, cerere corect admisă de instanța de fond.

Prin sentința fondului s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea dispoziției pentru notificarea nr. 85/2001 (ulterior îndreptată prin încheierea din 4 mai 2009) și s-a respins cererea privind daunele cominatorii, deoarece așa cum corect reținut și instanța de fond Legea nr. 10/2001, ca lege specială, nu a prevăzut și sancțiunea nerespectării dispozițiilor prevăzute.

Susținerile apelantei-reclamante în sensul că au fost încălcate dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că trebuia ca prin hotărârea dată instanța de fond să dispună obligarea intimatului-pârât la emiterea unei dispoziții prin care să se dispună restituirea prin echivalent a imobilului notificat și că a lipsit rolul activ al judecătorului sunt nefondate.

Pe de o parte, prin hotărârea dată s-a respectat dreptul de dispoziție al părții, în sensul soluționării cererii de chemare în judecată, pe de altă parte, rolul activ al judecătorului de a stărui prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt este limitat asupra celor ce formează obiectul judecății.

Instanța de judecată nu poate iniția cereri pe seama părților în litigiu, fiind obligată să judece acțiunile cu care a fost învestită, astfel cum acestea au fost formulate.

Se poate observa că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și cu ocazia acordării cuvântului în fond, reclamanta prin apărător a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții prin care să se soluționeze notificarea formulată, cerere corect admisă de instanța de fond.

Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse, că ambele apeluri sunt nefondate și vor fi respinse în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ambele apeluri formulate de reclamanta domiciliată în B, Intrarea nr.8, sector 2 și de pârâtul Municipiul B - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 322 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondate.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 29 octombrie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - C -

Grefier,

- -

Red.CP

Tehnored.NM

4ex.

3.11.2009

f- Tribunalul Buzău

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Președinte:Adriana Maria Radu
Judecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Ploiesti