Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 171
Ședința publică de la 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererilor de apel formulate de către reclamantul (), continuat de moștenitorul, și de către intervenienta -, împotriva sentinței civile nr.763 din 26 mai 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești de obligare a pârâtului Primarul Municipiului I la emiterea unei dispoziții motivate în procedura prevăzută la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru apelantul, moștenitorul defunctului () și av. pentru apelanta intervenientă -; lipsă fiind intimatul Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
-., solicitând instanței, la începutul ședinței, strigarea pricinii, depune la dosar împuternicire avocațială cu nr. 141/29.10.2008 privind încheierea contractului de asistență juridică cu, moștenitorul defunctului apelant (), precum și actele necesare dovedirii decesului apelantului, respectiv certificatul de deces al apelantului, certificatul de naștere al moștenitorului, act de schimbare de nume, declarație de moștenitor, extras de stare civilă privind numele defunctului apelant, în original, filele 21-42, și cerere formulată de moștenitorul apelantului de continuare a judecății, cu duplicat.
-. nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar. Situația este clară, moștenitorul continură procesul.
Nefiind formulate alte cereri se lasă dosarul la o nouă strigare, la ordinea înscrisă pe lista de ședință.
La reluarea cauzei, la apelul nominal, se prezintă av. pentru apelantul, moștenitorul defunctului () și av. pentru apelanta intervenientă -; lipsă fiind intimatul Primarul Municipiului
Constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților.
-. pentru motivele detaliate arătate în cererea de apel, critică sub aspectul nelegalității sentința instanței de fond. În fapt, arată că, în calitate de succesor al părinților, moștenitorul a solicitat conform Legii nr.10/2001, să i se acorde măsuri reperatorii, fie restituirea în natură, fie despăgubiri, pentru imobilul avut în proprietatea autorilor lui, situat în I,-. Pentru că nu s-a emis dispoziție în temeiul Legii nr.10/2001, a introdus o acțiune în obligația de a face, moment în care s-a și pronunțat această dispoziție. Dispoziția s-a comunicat și a fost contestată ca atare. Consideră că, prin admiterea acțiunii și desființarea numai a art.1 din această dispoziție, instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr.10/2001 pentru cele arătate în cererea de apel, nu a acordat și nu a apreciat în totalitate, conform actelor de la dosar, întinderea dreptului de proprietate a reclamantului. Instanța de fond a admis în parte contestația în sensul desființării punctului 1, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 141,35. teren din terenul revendicat. S-a motivat de către instanța de fond, prin menținerea celorlalte articole ale dispoziției, că pentru diferența de teren menționată în actul de preluare, aceasta a făcut obiectul înstrăinării către cei trei chiriași care au cumpărat construcții și teren aferent, conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995. Instanța a apreciat că suprafața totală a terenului a fost de 628. și a pornit în reținerea acestui fapt de la mențiunile existente în actele de preluare a imobilului de către stat, respectiv decizia 593/1976, procesul-verbal nr.11390/1976 și decizia nr.1112/1976, dar a ignorat în totalitate actul de vânzare-cumpărare autentic care a fost depus la dosar, act prin care autorii reclamantului în anul 1924 cumpăraseră acest imobil cu suprafața de 696. teren. Expertiza care a fost efectuată în cauză la instanța de fond a stabilit prin metoda scanării că terenul cumpărat de autorul reclamantului în anul 1924 avea întinderea totală de 737,507. Această suprafață de teren, așa cum rezultă din toate actele de la dosar, a fost stăpânită, de către autorii reclamantului, din anul 1924 neîntrerupt până în anul 1976 când a fost preluată abuziv de către stat. Prin urmare, o perioadă de 52 de ani, acest teren a fost stăpânit neîntrerupt, astfel că dreptul lor este consolidat și ca efect al uzucapiunii de lungă durată și pentru diferența de teren menționată în actul de cumpărare din anul 1924 până la momentul preluării de către stat. În această privință, instanța de fond trebuia să stabilească corect mărimea terenului la suprafața de 737,507. teren care există, așa cum a arătat și expertul prin metoda scanării, a fost identificat ca atare și rezultă și din schița planului de situație anexă raportului de expertiză. Din acest punct de vedere, consideră că întinderea terenului a fost stabilită greșit. În al doilea rând, instanța de fond a menținut punctul 3 din dispoziția nr.811/2007, în sensul că din suprafața de teren, doar 141,35. este liberă și poate fi retrocedată în natură, diferența de 486,69. a fost cumpărată de chiriași. Or, la dosar există documentația depusă la cererea reclamantului, referitoare la cei trei chiriași, cele trei contractele de vânzare-cumpărare și sunt menționate suprafețele de teren care au fost cumpărate, precum și suprafețele de teren cumpărate atât în exclusivitate cât și în indiviziune, ce totalizează 271,1. Urmează, logic, ca această suprafață să fie dedusă din totalul suprafeței de 737,507. astfel că restituirea în natură trebuie să se realizeze pentru suprafața totală de 466,407. teren, situată în I,-. În legătură cu servituțile ce se menționează în art.1, și se pare că instanța de fond nu a mai reținut acest aspect, este cu totul o altă situație, pentru că servituțile se stabilesc potrivit Codului civil în anumite condiții, cu anumite despăgubiri, și, această servitute de trecere nu este un cadou făcut nimănui din proprietatea cuiva altuia care are nevoie de un drept de trecere. Prin urmare, excede cadrului procesual, iar printr-o acțiune separată se vor stabili și aceste servituți de trecere. În această suprafață de 466,407. teren se include și un garaj din tablă în suprafață de 7,62. un garaj din tablă care a fost identificat pe terenul reclamantului de expertiza și care, potrivit dispozițiilor art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, acest teren poate fi retrocedat în natură. Legea este clară și precisă în acest sens. Există construcții ușoare care pot fi demontate și acestea nu pot obstacula dreptul proprietarului ce a solicitat restituirea în natură a acestui teren. Prin urmare, cere desființarea sentinței primei instanțe sub aspectul restituirii în natură a suprafeței de 466,407. teren și în al doilea rând și verificarea și a celorlalte articole ale acestei dispoziții care sunt în contradicție chiar cu ce a pronunțat instanța de fond. Prin art.3 s-a respins cererea de restituire în natură a construcției și respectiv a terenului aferent în suprafață de 486,69. motivat de faptul că acesta a fost înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii nr.112/1995. Este inexact întrucât nu a fost înstrăinat. Prin urmare, cere admiterea și desființarea și a acelui art.3 precum și a art.4 din dispoziția nr.811/2007. În concluzie, pentru motivele arătate, solicită admiterea cererii de apel, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.-/24.10.2008, reprezentând onorariu avocat.
-. privitor la dispoziția din hotărâre referitoare la anularea art.1, a ajuns la concluzia că, de fapt, instanța nu a anulat art.1 din dispoziția nr.811/2007 pentru că sunt identice, întrucât atât cât se stabilește prin art.1 din dispoziție, la fel se dispune și de către instanța de judecată. De mirare este și faptul că instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție, stabilind că intervenientul are un interes în această cauză, pentru ca în momentul în care judecă cauza pe fond să respingă cererea de intervenție cu o motivare care adaugă la lege, fără nici o îndoială. Dispozițiile art.49 Cod procedură civilă prevăd în mod clar faptul că, dacă cineva invocă un drept al său, are dreptul să intervină într-un proces ce se poartă între alte persoane. Deci, aceasta este condiția pentru o intervenție în nume propriu, să se invoce un drept al său, solicitat și de către una dintre părți, respectiv de către reclamant. Acest lucru a fost făcut prin cererea de intervenție; intervenientul a invocat un drept al său asupra construcției și asupra terenului cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare. Tribunalul a reținut că nu este suficient să se invoce un drept în contradictoriu cu reclamantul, ci ar fi trebuit să se invoce un drept și în contradictoriu cu cealaltă parte, respectiv cu Primarul Municipiului Prin cererea formulată, intervenienta nu a solicitat stabilirea unui drept în contradictoriu cu ambele părți. Nu există o asemenea dispoziție care să oblige intervenientul să invoce un drept și în contradictoriu cu ambele părți, pentru că este posibil ca una dintre părți să aibă aceiași poziție, aceiași atitudine, dar și alta. Consideră că s-a adăugat la dispozițiile legale și că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de intervenție pe acest motiv. S-a mai reținut că intervenientului nu i se contestă dreptul de proprietate. Intervenientul a fost obligat să formuleze această cerere de intervenție pentru că reclamantul a introdus pe rolul Judecătoriei Iașio acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către intervenient, pentru casă și teren; acțiune ce a fost respinsă. A făcut această dovadă la dosar în momentul în care s-a primit acea acțiune, din care rezultă că s-a făcut contestație împotriva dispoziției primarului de neretrocedare în natură a construcției și a terenului, așa cum s-a cerut astăzi. Astfel, cu siguranță că intervenienta a fost interesată nu numai cu privire la construcție, ci și la teren. Intervenienta și-a justificat interesul, a invocat un drept de proprietate în contradictoriu cu cel solicitat de reclamant și ca urmare, cererea de intervenție era mai mult decât admisibilă și drept urmare s-a apărat solicitând respingerea acțiunii reclamantului. S-a motivat și în hotărâre ceva străină de natura cauzei pentru că s-a făcut referire la un drept de 5/8 din bun, ca urmare a faptului că atât a moștenit reclamantul. Motivarea s-a făcut, dar nus -a stabilit până la urmă dacă reclamantul a moștenit 5/8 sau mai puțin. S-a făcut și o motivare de către reclamant, dar totul este inutil. Când Primarul Municipiului Iae mis dispoziția 811/2007, nu a dat-o ca urmare a faptului că reclamantul avea 5/8, 3/8, 1/8, ci prin dispoziția contestată s-a rezolvat cererea cu privire la întregul imobil, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 141,35. teren (5/8) pentru că atâta era liber, nu pentru că reclamantului i se cuvenea cota de 5/8, acordându-se cât s-a solicitat prin cererea de retrocedare. Sunt situații care nu au fost lămurite deloc, nici de către instanța de judecată și nici de către reclamant. Trebuia să se facă referire doar la ceea ce s-a cerut prin cererea de retrocedare, cât a primit și dacă era posibil să primească mai mult. Reclamantul a cerut a-i fi retrocedată suprafața de 628.teren, atât cât a fost preluat de către stat, așa cum rezultă chiar din înscrisurile amintite de către acesta în susținerea cererii de apel. Această situație a fost rezolvată corect: prin art.1 al dispoziției 811/2007 s-a restituit în natură suprafața de teren liberă; corect prin art.3 se acordă despăgubiri pentru construcție, corect prin art.4 se acordă despăgubiri pentru diferența de teren care nu s-a putut restitui în natură și atunci se pune problema ce s-a modificat de către instanța de fond. Prin hotărârea atacată s-a admis în parte contestația și dispus restituirea în natură a suprafeței de 141,35. teren situat în-, cât s-a dispus și prin art.1 al dispoziției nr.811/2007, respectiv restituirea în natură a suprafeței de 141,35. Reclamantul rămâne în indiviziune cu cei ce au cumpărat de la stat pentru că, fără nici o îndoială, și niciodată nu s-a contestat acest lucru, reclamantul are 141,35. teren, iar intervenientul și ceilalți au suprafețele care rezultă și care sunt indicată chiar de către reclamant în motivarea cererii de apel, de 38,88. 115,86. și care adunate, nu fac nici într-un caz 271,1. Și, nu se poate altfel, pentru că așa este terenul. Suprafețele de teren rămân în indiviziune pentru că nu este posibil altfel și nici nu s-a solicitat de către reclamant ieșirea din indiviziune în contradictoriu cu ceilalți proprietari. Prin urmare, nu se poate menține sentința primei instanțe în condițiile în care nu modifică nimic, în condițiile în care este normal să rămână în indiviziune cu privire la teren pentru că nu s-au stabilit limitele celorlalte suprafețe de teren. Aceleași constatări au fost reținute și de către expert, au fost formulate obiecțiuni pentru stabilirea terenului și s-a concluzionat că terenul nu poate fi stabilit și în asemenea condiții era normal să rămână în indiviziune. Intervenienta a formulat cererea de intervenție obligată de poziția apelantului care a cerut și construcția și terenul, ulterior și-a redus pretențiile prin precizările la acțiune, iar după aceea a solicitat întreaga suprafață de teren. admiterea apelului și rejudecând acțiunea, să se respingă, admițând cererea de intervenție, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.228/11.02.2008 și factura 424/14.02.2008 reprezentând onorariu avocat și consultanță juridică.
-. în ceea ce privește apelul intervenientului, face referire la faptul că, prin cererea introductivă reclamantul a cerut desființarea acestei dispoziții, să se restituie în natură suprafața de 698. teren, să se acorde măsuri reperatorii pentru construcția înstrăinată și totodată, să se constate că a primit despăgubiri pentru o Jd in construcție. Prin urmare, nici un moment reclamantul nu a greșit atunci când a formulat solicitarea și este clar acest preambul. Instanța a admis corect punctul numărul Și dacă intervenienta ar fi văzut și dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, prin care s-a pronunțat desființarea primului articol din dispoziție, ar fi putut observa că, așa cum se reține și prin dispoziție, reclamantului i se acordă cota indiviză de 5/8 din curtea imobilului situat în I,-. Deci, din toată suprafața de 141,35. teren, reclamantului i s-a dat cota de 5/8 și s-a stabilit în acest mod, pentru că primarul a considerat că mai există un moștenitor care ar avea dreptul la 3/8. Dar, moștenitorul respectiv, în baza Legii 10/2001, art.4, nu a notificat și nu a solicitat să i se dea cota lui, parte succesorală din acest imobil, ceea ce profită celui care a notificat. Legea este foarte clară. Dacă ar fi doi moștenitori, chiar și în această împrejurare, există o declarație autentică de renunțare a celui de-al doilea moștenitor și prin urmare, tot terenul i se cuvine reclamantului. a se respinge apelul formulat de către intervenientă.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.763 din 26 mai 2008 Tribunalului Iași, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de contestatorul () privind obligarea Primarului Municipiului I la emiterea unei dispoziții motivate privind imobilul situat în I,-.
S-a admis în parte contestația formulată de () în contradictor cu Primarul Municipiului I și în consecință:
- a desființat pct.1 din dispoziția nr.811 din 11 mai 2007 emisă de Primarul Municipiului I;
- a dispus restituirea în natură către contestator a suprafeței de 141,35. teren aflat în I,-;
- a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta -.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin decizia 593 din 13 august 1976 imobilul proprietatea autorilor contestatorului, situat în I,- cu o suprafață de 628,04. teren și construcții în suprafață de 40,61. a trecut în proprietatea statului, astfel că potrivit art.4 al.4 din Legea 10/2001 contestatorul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii cu privire la întregul imobil și nu doar pentru 5/8 din el, cum eronat s-a reținut prin dispoziția primarului.
Construcția, reține tribunalul, și suprafața de 486,69. au fost înstrăinate către chiriași în baza Legii 112/1995, făcând obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr.328/1997, 838/1998 și 849/1998, împrejurare care atrage aplicarea art.20 al.3 din lege, respectiv măsuri reparatorii în echivalent. Pentru restul suprafeței de teren, liberă, fără detalii sau construcții se justifică restituirea în natură (141,35.).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatorul () cât și intervenienta -, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, după cum urmează:
Contestatorul critică sentința pentru:
- nejustificat a fost înlăturat actul autentic de dobândire a proprietății de către autorii săi, din 1924, din care rezultă o suprafață de teren de 696. teren verificat și identificat de expertul topo ca fiind în suprafață mai mare de 737. și care a fost stăpânit neîntrerupt până în 1976, data preluării abuzive de către stat. În aceste condiții solicită ca măsurile reparatorii să fie stabilite de la această suprafață 737,507. teren ce există efectiv în limitele fostei proprietăți și astăzi, deducând doar suprafețele de teren vândute de271,1 teren;
- eronat a fost menținut art.3 din dispoziția primarului, deoarece este dovedit în cauză că numai 271,1. a fost înstrăinat și nu mai poate face obiectul restituirii în natură.
Intervenienta - a criticat sentința pentru faptul că s-a reținut nejustificat că nu-i este contestat dreptul său de proprietate rezultând din contractul de vindere-cumpărare nr.328/2007 de către contestatorul, atât timp cât acesta solicită restituirea în natură a suprafeței de 628,04. în care s-ar include și proprietatea sa. În aceste condiții arată apelanta se impunea admiterea cererii de intervenție pentru a-și apăra un drept obținut în mod legal.
Apelanta arată că prima instanță a greșit atunci când a admis în parte contestația și a desființat pct.1 al dispoziției 811/2007, care stabilea corect că se poate restitui în natură doar 141,35. teren. Deși desființată, tribunalul stabilește aceeași suprafață, arată apelanta, reținând eronat măsuri reparatorii pentru întreg imobilul și nu doar pentru 5/8 din acesta. Susține apelanta că mențiunea 5/8 din dispoziția primarului nu se referă la dreptul succesoral al contestatorului, ci la suprafața de teren liberă ce poate fi retrocedată.
Apelul contestatorului este întemeiat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Prin dispoziția 811 din 11 mai 2007 Primarul Municipiului Ias oluționat notificarea contestatorului, continuată de moștenitorul acestuia, aceasta fiind contestată sub aspectul întinderii dreptului de proprietate.
Contestatorul în baza actelor depuse la dosar a făcut dovada că este persoană îndreptățită conform art.4 al.4 din Legea 10/2001 a solicita măsuri reparatorii pentru întreg imobilul ce a aparținut autorilor săi, preluat abuziv de stat prin decizia 593/1976, din care rezultă că imobilul la data preluării avea o suprafață totală de 628,04. și construcții în suprafață de 40,61.
Corect a reținut tribunalul că nu poate fi avută în vedere suprafața de teren trecută în actul din 1924, de 696. atât timp cât mențiunile ulterioare, atât din certificatul de moștenitor cât și din actele de preluare coincid și cu suprafața indicată de contestator prin cererea inițială, respectiv 628,04. teren.
În prezent, în baza Legii 112/1995 au fost înstrăinate către chiriași suprafețele construite deținute, astfel cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare: nr.328/1997 către - 61,42.; nr.849/1998 către soții 93,82.; nr.838/1998 către soții 115,86. Adiționând aceste suprafețe locative înstrăinate (și cotele indivize ale terenului de sub construcții) rezultă o suprafață totală de 271,1. pentru care contestatorul în baza art.20 alin.2, 3 din Legea 10/2001 este îndreptățit la despăgubiri prin echivalent.
Cât privește solicitarea restituirii în natură a terenului liber, urmează a constata că această modalitate reprezintă regula în măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 (art.2, 3, 9) iar excepția o reprezintă măsurile reparatorii prin echivalent.
Cum în speță terenul - fostă proprietate a autorilor contestatorului, este în parte liber de construcții, urmează a obliga unitatea deținătoare a-l restitui în natură. Astfel din suprafața de 628,04. s-au vândut 217. restul terenului se justifică a fi restituit în natură, respectându-se nu numai dispozițiile Legii 10/2001, ci și scopul reparator al acesteia.
Așa fiind potrivit art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul, schimbând în parte sentința și dispoziția 811, în sensul arătat, și menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei hotărâri.
Cu privire la apelul formulat de intervenienta -, urmează a-l respinge, deoarece prin sentința apelată nu i-a fost încălcat nici un drept propriu, respectiv dreptul de proprietate prevăzut în contractul 328/1997 pentru 61,42. teren și cota indiviză a terenului de sub construcție. Corect în principiu a fost admisă de tribunal această cerere, persoana invocând un drept propriu, dar cum prin cererea formulată aceasta nu solicită în contradictor cu părțile din proces stabilirea vreunui drept ci doar respingerea contestației, corect tribunalul pe fond, i-a respins cererea de intervenție.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de (), continuat de moștenitorul împotriva sentinței civile nr.763 din 26.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Dispune restituirea în natură către contestatorul apelant a suprafeței de 325. teren situat în I,-.
Desființează art.3 din dispoziția nr.811/11.05.2007 emisă de Primarul Municipiului
Modifică art.4 din aceeași dispoziție nr.811, în sensul că propune acordare de despăgubiri pentru suprafața de 271. teren situat în I,-, menținând celelalte dispoziții ale art.4, care nu contravin prezentei modificări.
Respinge apelul formulat de intervenienta - împotriva aceleiași sentințe civile (763/2008 a Tribunalului Iași ).
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.763 din 26 mai 2008 Tribunalului Iași, care nu contravin prezentei hotărâri.
Obligă intimații Primarul Municipiului I și - să plătească apelantului contestator suma de 2000 lei (RON) reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
10.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga
