Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1154/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.171
Ședința publică de la 16 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul reclamant și de către apelanta pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.6 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți ( -, și intimatul pârât SC BY
are ca obiect - revendicare Lg.nr.10/2001.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 2 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la data de 9 martie 2009 și 16 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 10.03.2003, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A, să se dispună restituirea imobilului situat în municipiul G,-, precizând că pârâta ocupă un spațiu comercial situat la parterul imobilului în suprafață de 132,29 mp, spațiu ce a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, de la autorul său.
Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Giurgiua soluționat cauza prin sentința civilă nr.119/23.04.2004, luând act de declarațiile de renunțare la judecată formulate de și, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA G, a admis excepția prematurității invocate de APAPS și a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar față de APAPS ca prematur introdusă.
Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr.1327/1.11.2004 a Curtea de Apel București.
Recursul declarat de reclamantul a fost admis de Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia civilă nr. 2425/19.03.2007, cauza fiind casată și trimisă spre rejudecare la același tribunal.
În considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect reclamantul a formulat notificare către unitatea deținătoare, pârâta SC SA având calitate procesuală pasivă.
De asemenea, s-a arătat că acțiunea nu este prematură, reclamantul notificând atât unitatea deținătoare cât și Prefectura
Tribunalul Giurgiua rejudecat cauza, după casare și prin sentința civilă nr.6/23.01.2008, a luat act renunțarea la judecată a numiților () și a lui - în calitate de moștenitor al defunctului -, a admis cererea reclamatului, a obligat pârâta AVAS la emiterea deciziei/dispoziției care să conțină propunerea de restituire prin acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale corespunzător valorii imobilului compus din subsol în suprafață de 72, 21 mp, parter 69, 17 mp și cota indiviză de teren în suprafață de 28,77 mp către reclamantul.
În considerentele deciziei s-a reținut următoarele:
Legea nr.10/2001 este o lege specială care, sub unele aspecte, s-a prevăzut o procedură judiciară derogatorie de la procedurile judiciare comune, printre care aceea de contestare a deciziilor dispozițiilor deținătorilor imobilelor - preluate în mod abuziv de stat - de către proprietarii deposedați sau, când este cazul, de moștenitorii acestuia.
Pentru cazul că restituirea în natură nu este posibilă, urmează să se acorde despăgubiri în condițiile legii speciale, corespunzător valorii imobilului în litigiu.
Prin decizia nr.2425 din 19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, reclamantul a urmat procedurile prevăzute de Legea nr.10/2001, iar în conformitate cu actele de proprietate depuse la dosar, reiese că autorul acestuia a avut în proprietate imobilul din G,- și reclamantul a fost despăgubit pentru acest imobil în anul 1996 în baza Legii nr.112/1995, numai pentru spațiul de locuit mai puțin pe spațiul comercial pe care îl solicită acum.
Cum acest spațiu comercial a trecut de la G, prin procesul de privatizare inițiat de stat la by G, Statul, prin reprezentantul său AVAS, este răspunzător în fața reclamantului pentru pretențiile sale în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (AVAS).
În motivele de apel reclamantul a criticat sentința considerând că în mod greșit nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului.
Imobilul a aparținut autorului său, fiind naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950. Imobilul s-a aflat în administrarea atât cu un spațiu de locuit, care nu face obiectul prezentei cauze, cât și cu un spațiu comercial și teren aferent.
Spațiul comercial a fost transmis de către stat pârâtei SC SA G, ulterior fiind adjudecat de firma SRL B, în baza procesului - verbal de licitație din 24.10.2005, cu precizarea că bunul a fost scos la licitație de AVAS pentru neplata datoriilor pe care le avea SC SA.
La rândul său SRL Bav ândut imobilul pârâtei BY SRL prin actul autentic nr.108 din 12.01.2006 cu prețul de 82.000 euro, echivalentul sumei de 297.840,40 lei.
Se susține că AVAS a fost de rea - credință, vânzând bunul în timpul procesului, buna credința fiind înlăturată și de comportamentul ulterior al SRL și al societății BY SRL.
Se mai arată că în situația în care se reține buna - credința a societăților BY SRL și SRL instanța de fond nu trebuia să oblige AVAS să emită dispoziție pentru despăgubiri ci se impune obligarea directă a AVAS la plata acestor despăgubiri care constau în valoarea de circulație a imobilului, suma de 82.000 euro.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (AVAS) a criticat sentința sub aspectul aplicării dispozițiilor art.29 și art.22 din Legea nr.10/2001 republicată atunci când a obligat AVAS să emită dispoziția/decizia cu propunerea de acordare de despăgubiri.
Se susține că notificare trebuie comunicată apelantei numai în condițiile art.29 din lege, trebuie să respecte procedura administrativă, prealabilă și emiterea deciziei/dispoziției, ca act final al procedurii administrative.
Competența instanței intervine numai în măsura în care se emitea deciziei/dispoziție motivată, numai acte act putând face obiectul analizei instanței, în condițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Apreciază apelanta că AVAS nu a fost notificată conform art.29 din Legea nr.10/2001, nedovedindu-se că SC SA sau alte autorități investite și-au declinat competența de soluționare în favoarea AVAS.
Se mai susține că instanța nu a avut competența materială de soluționare a contestației, neputând acorda în mod direct nici măsuri reparatorii în echivalent și nici despăgubiri.
O a doua critică are în vedere modificările Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
AVAS nu mai poate emite o decizie prin care să acorde măsuri reparatorii ci doar emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de stabilire și acordare a cuantumului măsurilor reparatorii urmând a fi decisă de Comisia Centrală.
Apelul formulat de reclamantul va fi admis în următoarele limite:
Primul motiv de apel referitor la restituirea în natură a imobilului nu este fondat.
Potrivit art.29 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(4) În situația bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, persoana îndreptățită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 830/2008, a constatat că dispozițiile art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.
În cauză imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950, act normativ care nu constituie titlu valabil al statului, însă reclamantul nu a solicitat, pe cale separată potrivit art. 45 din Legea nr. 10/2001, să se constate nulitatea absolută a actelor de privatizare ori a contractelor de vânzare - cumpărare și, nici nu a dovedit, în condițiile art.1169 Cod civil, reaua - credință a AVAS ori a societăților SC SA, SRL B și BY SRL.
Împrejurarea că vânzare-cumpărare dintre SRL B și BY SRL s-a realizat într-un timp scurt, nu dovedește reaua - credință la momentul încheierii actului de vânzare - cumpărare.
Fiind un aspect care ține de latura subiectivă a manifestării de voință, reaua-credință nu poate fi presupusă ci trebuie dovedită de către cel care o invocă.
C de-al doilea motiv de apel este întemeiat și apelul va fi admis pentru acest considerent.
Prin prezentele considerente Curtea va răspunde și celui de-al doilea motiv de apel formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (AVAS), considerentele fiind comune având aceleași rațiuni juridice.
Reclamantul a investit cu soluționarea notificării atât SC SA cât și Prefectura G, notificarea nefiind soluționată în termenul legal.
Apelantul a formulat contestație la 10.03.2003. Potrivit deciziei XX /2007 a Înaltei Curții de Justiție și Casație în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea investită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri ori servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța investită să evoce fondul în condițiile prevăzute de art.297 alin.1 Cod procedură civilă și să constate, dacă este întemeiată cererea de restituire.
Înalta Curte de Justiție și Casație a mai arătat că într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al unității investite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul unității restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui ce se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede în art. 21 alin. 2, că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
În consecință, prin acțiunea înregistrată la 10.03.2003 apelantul a atacat refuzul unității de a restitui în natură ori prin echivalent imobilul, aceasta fiind și rațiunea admiterii recursului de către Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia civilă nr.2425/19.03. 2007, pronunțată în aceiași cauză.
Prin decizia nr. LII(52)/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, pronunțată în recursul în interesul legii dispozițiilor art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005, a statuat că aceste norme, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
În considerentele instanței supreme se arătă că deciziile/dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, (ceea ce este și cazul în speță, lipsa deciziei fiind echivalată cu refuzul restituirii) ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24(26) din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Refuzul de a se da curs căii de atac legal exercitate în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, împotriva deciziei sau, după caz, a dispoziției de respingere a notificării ar constitui o ingerință nepermisă în dreptul celor având vocația de a primi despăgubirea, incompatibilă cu reglementarea dată protecției proprietății prin art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din această perspectivă, se impune ca tribunalul să acorde efectiv reclamantului despăgubirea cuvenită urmare a nerestituirii imobilului în natură, la valoarea de circulație a imobilului, valoare rezultată din actul de vânzare - cumpărare dintre SRL B și BY SRL, respectiv 82.000 euro.
Sub acest aspect și față de prevederile art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul formulat de reclamantul, se va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării AVAS la plata unor despăgubiri în cuantum de 82.000 euro, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Apelul formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (AVAS) va fi respins ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Critica referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 29 și 22 din Legea nr.10/2001, privind neinvestirea AVAS nu poate fi primită.
În primul ciclu procesual acțiunea a fost respinsă față de AVAS ca fiind prematur formulată, soluție care însă a fost desființată de Înalta Curte de Justiție și Casație prin decizia 2425/19.03.2007.
În considerentele Curții referitoare la acest aspect s-a arătat că în raport de susținerile recurentului a căror dovadă se află la filele 38-44 dosar fond, Curtea reține că reclamantul a formulat notificarea către unitatea deținătoare, conformându-se dispozițiilor art. 21-22 din Legea nr.10/2001, iar împrejurarea că unitatea deținătoare i-a comunicat reclamantului actele în baza cărora deține imobilul, nu poate conduce la concluzia că aceasta nu are legitimare procesuală pasivă, cum greșit a reținut tribunalul.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, obligație pe care recurentul a îndeplinit-o în termen legal.
Referitor la excepția prematurității acțiunii față de pârâta AVAS, Curtea a constatat că recurentul s-a conformat dispozițiilor legale, în sensul că a notificat atât unitatea deținătoare cât și Prefectura G, înscrisuri ce fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de lege. Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu de către SC SA, respectiv prin cumpărarea de acțiuni de la FPS, neavând relevanță în ceea ce privește procedura prealabilă obligatorie prevăzută de dispozițiile speciale al Legii nr. 10/2001
Aceste considerente ale deciziei Înaltei Curții de Justiție și Casație se bucură de autoritate de lucru judecat, iar, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă este o problemă de drept dezlegată, hotărârea fiind obligatorie pentru instanța de fond la rejudecare.
Curtea reține că în cauză apelanta este unitatea care a efectuat privatizarea, caz în care potrivit art.29 din Legea nr.10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
De asemenea, reclamantul a adresat și Prefecturii Gon otificare similară cu cea adresată unității deținătoare SC SA, respectându-se dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001.
Rezultă astfel, că reclamatul a respectat procedura de investire prevăzută de art. 21-22 din Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare SC SA având obligația de a transmite notificarea către AVAS, cea din urmă fiind obligată la soluționare.
Neîndeplinirea obligației din partea SC SA nu poate fi imputată reclamantului care a respectat dispozițiile legale menționate.
Nici critica referitoare la nefinalizarea procedurii administrative prealabile nu este fondată și această împrejurare fiind o problemă de drept dezlegată de către Înalta Curte de Justiție și Casație, fiind obligatorie în cauză, atât pentru instanță cât și pentru părți.
Motivul de apel vizând corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2001 a primit deja considerente odată cu analizarea motivului de apel similar al reclamantului - apelant.
Astfel fiind, Curtea va respinge apelul ca nefondat față de prevederile art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.6/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți ( -, domiciliată în G,-, -.A,.13, județ G, domiciliată în G,-, -.3,.13, județ G, și intimatul-pârât BY, cu sediul social în G,-, județ
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat în G,-, -.A,.14, județ G și cu domiciliul ales la cabinet avocat, în G,-, județ G formulat împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la plata despăgubirilor în cuantum de 82.000 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact. IC./ 8 ex./08.04.2009
Tribunalul Giurgiu - Secția Civ. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
